3,381 matches
-
albastre / într-un ocean de aer / păsări ibis strângem apusul / pentru a găsi răsăritul / în poezie” (speranța unui timp comun). Prin poezia „transhumanța sentimentelor” autoarea sugerează drumul vieții omenești care este aidoma unei călătorii spre piscurile cele mai bogate în verdeață și apă de izvor. Orișicâte obstacole am întâlni, oricât am fi înlănțuiți de griji și patimi lumești care ne trag înapoi, ascensiunea trebuie continuată până la vârful muntelui. Credința nu trebuie să ne părăsească nici o clipă. Și de fiecare dată trebuie
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
și împărțită. În sfârșit, el a învins distanța dintre ei, iar Ana, distanța până la mal care uneori i se părea că se îndepărtează. Inspirând aerul zgomotos, au pășit pe iarbă, pe malul opus, unde nu era plajă, nici nisip, doar verdeață sălbatică. Un refugiu pentru doi oameni scăpați din brațele grele ale apei. -Nu ai o țigară? îl întreba pe Raul, fără să se gândească că nu avea de unde să aibă un pachet uscat la el. Apoi și-a strecurat privirea
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
măgulește aprecierea ta, se întipări pe chipul bărbatului expresia modestă de la decernările de premii. A fost prima dată în ziua aceea, când am avut impulsul puternic să-l strâng în brațe. Casa era imensă, înconjurată de pomi, flori și multă verdeață. Am parcurs drumul până la o zonă deschisă unde ne aștepta un elicopter. M-a luat amețeala. -Abe, eu nu am zburat niciodată! Am rău de înălțime. Fără să vreau îl abordasem familiar,așa acum îl numeam intre prietene sau în
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
Printre dunele de nisip care tind să deșertifice pământul, pepitele nimănui îl strigă pe călătorul cu buzele arse de biciul vipiei. Ochii ard, mâinile și picioarele ard, sufletul se perpelește. Nu trebuie să disperi. Există semne vădite că oaza de verdeață și liniște este pe aproape. Să înaintăm cu încredere pentru a o afla și a sorbi din izvoarele ei, poezia întinderilor nesfârșite. Nu de puține ori mi s-a dat să întâlnesc astfel de oaze pline de răcoare și de
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
GEAM AFARĂ... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 407 din 11 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Când mă uit pe geam afară Îmi șoptesc tăcut în barbă: De-oi mai prinde-o primăvară, Ce m-oi tolăni prin iarbă!... Verdeața plină de culoare N-o să mă satur s-o privesc. S-aud copacii cum îi doare, Când mugurii pe ram plesnesc. Urechile să mi le-ncânte Concertul de privighetori Și un izvor să mă descânte Ca o aghiazmă-n sărbători. Mireasma
CÂND MĂ UIT PE GEAM AFARĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346623_a_347952]
-
suprafață. Până să ajung la Grădina Zoologică a trebuit să traversez tot parcul, având astfel timp să intru într-o ciudată starea de beatitudine... Stare care m-a călăuzit toată ziua respectivă. Vederea minunatelor aranjamente florale, a pomilor plini de verdeață... a pajiștilor pline cu iarba de un verde crud, a fost ca o introducere la bucuria ce urma să o trăiesc la Grădina Zoologică. Ajunsă la ZOO, am savurat din plin întâlnirea cu diferite animale. Și aici timpul a trecut
JURNAL LONDONEZ (10) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346612_a_347941]
-
zbor, ca toată lumea e a mea, că pot face absolut tot ce-mi propun, că sunt o persoană norocoasă și în același timp minunată... Ce modestă sunt... nu? Dar, chiar așa mă simțeam după o zi petrecută printre animale și verdeața. Totuși, când am simțit că eram prea udă la păr, am pornit fericită și liniștită spre o stație de metrou, cea mai apropiată de parcul respectiv... Și uite așa a mai trecut o zi minunată, o săptămână minunată și o
JURNAL LONDONEZ (10) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346612_a_347941]
-
care o savuram cu mare plăcere! Așa mi-am explicat de unde venea energia pozitivă și puternică care mă atrăgea spre parc. Atâta lume fericită care savura de vremea bună, copii bucuroși la vederea animalelor, adulți, admirând peisajul mirific, soare, flori, verdeață, mâncare... voie bună și frumusețe la tot pasul... absolut minunat! Am fost încântată! Ba chiar am găsit o placă memoriala în amintirea Prințesei Diana, pe podul care trecea peste lacul din parc. După ce m-am documentat puțin am descoperit că
JURNAL LONDONEZ (9) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346702_a_348031]
-
pe săturate Trei borcane de șerbet Fructe dulci și confiate Și-ai să scapi de diabet. SFAT PENTRU MASA DE REVELION Alimente interzise Și de medic nepermise Trebuie să folosești ... Dacă vrei să mai trăiești. PREȚUL GAZELOR A mâncat multă verdeață De s-a înverzit la față? Altul e al lui necazul, A citit cât costă gazul! DUPĂ MESE COPIOASE Dacă vrei să mai slăbești Și chiar să întinerești Trebuie ca să postești ...Cu schelete de la pești! URAREA PESCARULUI Știam c-așteaptă
RĂVAŞE DE CRĂCIUN 2011 (EPIGRAME) de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351055_a_352384]
-
mă duc la cules Rime cu rouă, Dar plouă! Mă simt renăscut, Îmi curge șiroaie Apa din ploaie Pe trupul din lut Ce se destramă tăcut; Un alt început Cu viața să lupt, Dar până atunci M-așteaptă la supt Verdeața din lunci Și spinii tociți În tălpi răsuciți; Smintiți Și suciți Bieții părinți Cocoșați, Fără dinți, Umbre În apus S-au dus! Ai plâns? Referință Bibliografică: Un alt început / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 469, Anul II
UN ALT ÎNCEPUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351161_a_352490]
-
acești munți, era mult mai falnic, insă de-a lungul timpului coralii, rocile lipite rezultate din aceștia, s-au tocit. Posibil că tot din acest motiv și 'rocile' pe timp de ploaie și umiditate sunt mai lipicioase, măi alunecoase, insă verdeața cred că din același motiv este mai vie că nicăieri. Aici la Mănăstirea sf. Casian, de altfel e un loc mai plin de piatră și roci (de piatră) decât în tot ținutul de așa zișii munți ai Dobrogei. Aflată la
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
de nu era nimic adevărat, nu s-ar mai fi povestit până acum. Drumul Parcurgând acest drum cam anevoios, în ciuda denivelărilor, calea cu ale ei priveliști deja inspiră liniștește, împânzind pacea în colțuri sufletești nebănuite. Acompanierea fiind dată și de verdeață înconjurătoare a ierbilor parcă veșnic vii. Cu circca 500m înainte de până la mănăstire începe a urca dealul, apoi intrând pe sub imensele arcade de lemn ale așa zisei porți, se intră în curtea vastă a acestui locaș de cult. Biserică Sf. Casian
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
cum să-i spun acum cât sunt eu de mândră că sunt fața lui; bunătatea, compasiunea, zâmbetul și inima deschisă de la tata le am, și lui îi mulțumesc pentru ele! Dumnezeu să-l odihnească în pace, în loc luminat, în loc cu verdeața de unde orice durere și întristare au fugit! Vouă, celor ce citiți aceste rânduri, “de aveți părinți pe pământ, nu în gând” cum așa de frumos spunea poetul, nu uitați să le treceți pragul, să le sărutați mâna și să le
TATALUI MEU, de MARA CIRCIU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345691_a_347020]
-
limpezi astfel, fața iubirii! ALEGEREA Mă aflam în fața unui cuțit cu două tăișuri. Am ales siguranța vârfului. IUBIREA VERII Prin pădure, Timpul pare să fi încetinit, Să nu tulbure îndrăgostiții. Copacii se privesc liniștiți în ochi, Mirându-se fiecare de verdeața celuilalt, Contemplând vara în ochii iubitei. Și pare că, în vara asta S-au văzut pentru prima dată! Și niciodată verdele n-a fost mai verde, Mângâierile mai tandre și soarele mai arzător! DEDICAȚIE În cumpăna serilor-fântâni pline ochi de
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
îmi amintesc de tine / și numele-ți șoptesc cu dor [...] Când te-ai născut erai curată, / tu, floare-n câmpul plin de flori, / și te-ai păstrat imaculată / printre atâtea vii culori... Când dimineți zvâcneau din mare / erai prezentă prin verdeață, / desculță-n rouă, pe răcoare, / superbu-ți trup purtând semeață... [...] Zâmbind, tu luminai o cale / și ape unda-și oglindeau / în ochi de-agate și opale / ce toate fetele-și doreau.” Sarabanda amintirilor este însă întreruptă de conștientizarea dureroasei realități și
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
din Anuradhapura, locul de unde s-a răspândit buddhismul în Sri Lanka. (Cât adevăr sau cât e poveste, pot spune doar cei care au pus-o acolo). Dacă urci treptele dai într-un platou larg, pavat și presărat din loc în loc cu verdeață. De aici vezi imaginea lui Buddha în toată măreția ei. Este așezat pe floarea de lotus deschisă. Templu este o construcție nouă și are o poveste legată de tsunamiul din 26 decembrie 2004. În această zi a fost programată vizita
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 6 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352055_a_353384]
-
în realitate, dar cu mari pagube raportate. Copacii au înverzit parcă mai repede ca în alți ani, iar fânețele umezite de ploile căzute s-au umplut de iarbă și de flori. Țăranii au scos animalele dornice de libertate și de verdeață la pășunat. Oamenii erau veseli, mai siguri pe ei și mai prietenoși. Era frumos la țară. Mergeam încet, la pas, iar bătrânul cal înainta nepăsător pe drumul străbătut de mii de ori cu aceia care, vremelnic, asemenea mie, i-au
NU AI VOIE SĂ PORȚI CRUCIULIȚĂ LA GÂT! de DORINA STOICA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352202_a_353531]
-
Arizona care este un imens deșert, aici climă este total diferită. Este de fapt, un amestec de mai multe clime, de la cea a deserturilor, la cea a vegetației abundente, așa cum se vede pe fundul văgăunii. Acolo este un cuib de verdeață, udat de răul Colorado, numit “Grădinile indiene”, oază naturală populată de indieni. Excursioniștii mai curajoși fac drumul până acolo pe jos, alții călare pe catari, pe cărarea numită “Îngerul strălucitor”. Dar muntele este destul de înșelător și anual, hăul acesta cere
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
Stelele dispar și reapar. Florile se usucă, dar renasc. Arborii, chiar cei bătrâni, înfrunzesc din nou. Semințele, dacă nu sunt stricate, dau rod. Așa este și cu corpul nostru în lumea aceasta, ca și cu arborii, care iarna își ascund verdeața sub o aparentă stricăciune. De ce s-ar grăbi să rodească iarăși și să înfrunzească în toiul iernii? Așa trebuie să așteptăm și noi, concluzionează Minucius Felix, primăvara corpului.”[184] Judecata universală și viața veșnică. Simbolul Apostolic amintește realitatea judecății și
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
aici pe pământ, unde e permanent sezon de iarnă, nu poți să-i deosebești pe cei buni de cei răi; în viața ce urmează morții și judecății lui Dumnezeu, unde este vară permanentă, drepții vor fi recunoscuți ( în rai) după verdeața și fructele lor, pe când cei păcătoși ( în iad) vor rămâne pomi uscați, tocmai buni pentru aruncat în foc[75]. Cu siguranță, aceste pilde se pot interpreta cu referire și la stările provizorii de rai și iad, dintre judecata particulară și
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
de verde, că nu se mai vedea pământul. Și flori. Multe flori. De toate formele și culorile. Flori de pădure cum el nu mai văzuse vreodată. În mijlocul luminișului a apărut un brad falnic, cu ramuri dese și pline de o verdeață mai intensă decât a ierbii, populate cu o mulțime de păsări micuțe cu penaj multicolor. Fănel l-a privit cu mirare și s-a minunat. S-a apropiat de el pentru a-i atinge trunchiul gros. L-a pipăit. Era
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
admira bradul în toată splendoarea sa, ferind florile ce prinseseră a cânta. Era o melodie fantastică, nemaiauzită, care venea de pretutindeni. Era o muzică îngerească ce izvora dinspre ceruri ori din bradul acela uriaș, din trilurile păsărelelor sau din toată verdeața pădurii. Fănel asculta uimit și se simțea fericit. O fericire pe care nu o cunoscuse până în acele momente și nu știa de unde vine. Uitase că merge la serviciu și a rătăcit drumul. Nu se mai grăbea și toată supărarea sa
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
nu m-a interesat. Prezența mea acolo, era până la marginea comunei, la Mănăstirea Dragomirna. Acolo, m-am simțit că și acasă , fiind alături de Mircea Motrici , și alți suceveni cunoscuți . Din mijlocul Mitocului , puteai vedea toate împrejurimile sale, codrul înconjurat de verdeață prin spărturile căreia se întrezăreau locuri pitorești precum și ruinele cetății de apărare a lui Ștefan cel Mare ( Cetatea de Scaun a Moldovei ), aducând aminte de vremurile și timpurile apuse. La acea masă îmbelșugata, unde limbile s-au dezlegat, au început
UN CHIP CA O ICOANĂ -MIRCEA MOTRICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355759_a_357088]
-
neobosit hoinar? Parcă bucăți din sufletul meu se desprind și cad uneori. printre frunzele răvășite de vântul car-a suflat în zori. Aș întreba toamnă de știe cum în nopțile pline de ceață risipește melancolie de uităm de flori și verdeața? Sau poate asta îi e menirea de milenii este mereu la fel, doar noi căutăm cu privirea și ne pierdem în regrete astfel. Referință Bibliografica: Întreb toamnă / Mariana Ciurezu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 268, Anul I, 25 septembrie
INTREB TOAMNA de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355811_a_357140]
-
provincii, fiecare cu propria sa personalitate. Cele mai importante contrucții (o moară de vânt, o biserică,un hambar, o fermă, o școală, conace și locuințe ale țăranilor) datează din secolul al XIX-lea și își continuă existența aici. Oază de verdeață și liniște Tot în Bokrijk găsim și cel mai mare loc de joacă gratuit din Belgia, amenajat cu leagăne, tobogane, piste de ciclism și promenadă precum și un sat al copiilor cu ponei și mașinuțe. Parcul de distracții Bokrijk pune la
MUZEUL ÎN AER LIBER BOKRIJK de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355827_a_357156]