751 matches
-
luminoase durează doar câțiva metri, până când locul îi este luat de alta. Și mai e cealaltă parte a orașului, cea pe care turiștii nu apucă să o vadă: rulotele, căsuțele dărăpănate, magazinele pentru săraci, casele de amanet unde poți cumpăra verighete, sacouri, proteze - orice a putut fi schimbat la un moment dat pe câțiva dolari. Și peste tot, întinderea nesfârșită a deșertului. Tatăl său, dealer de blackjack, iar mama sa, chelneriță într-un restaurant și, după ce greutatea a împiedicat-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
meseriei. Încurajată de abordarea lui și fără să uite că singurii bărbați cu care vorbise până acum în Franța erau cu numai angajații hotelului Costes, Emmy zâmbi. — Mă cheamă Emmy, spuse ea. El surâse și-i întinse mâna. N-avea verighetă, unghii roase sau lăcuite — numai semne bune. — Paul Wyckoff. Am auzit din întâmplare ce ți-a spus măgarul ăla... Fir-ar să fie. Era clar ca bună-ziua: în ciuda jeanșilor clasici, a bunelor maniere și a dorinței ei arzătoare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și mocasinii din piele cu ciucurei străluceau în lumină. Mackenzie se întoarse din nou spre Adriana și suspină: — Ai dreptate. Parcă e un zeu, șopti ea. Adriana se uită cu atenție la mâinile lui Mackenzie și, văzând că nu poartă verighetă, spuse: — Ce mai aștepți, querida? Pune mâna pe el. Mackenzie începu să râdă, pufnind într-un fel care nu era nici pe departe la fel de delicat și de feminin ca al Adrianei. — Mda, sigur. Am mai multe șanse să plec acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fost condusă la o masă așezată la geam unde i-a ținut companie clona lui Josh Duhamel cu ochii verzi, o frumusețe sexy printre bărbații israelieni. Lui Emmy nu i-au trebuit decât trei secunde să observe că nu purta verighetă — verificare obligatorie, dar neconcludentă — și alte cinci minute să constate că nu avea prietenă. — Nu ai o prietenă? se alintase Emmy dându-și seama, dar nepăsându-i că prea se pisicește. Probabil că sunt atâtea fete drăguțe care dau târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
astea sunt atât de sensibile! O chelneriță superbă și super-încrezută se apropie de masa lor. — Sărbătoriți o ocazie specială astăzi, doamnelor? întrebă ea. Emmy pufni. — Ce ne-a dat de gol? Laba gâștii sau faptul că cele trei grații fără verighetă au ieșit după-amiaza la un ceai, așa cum vor face și peste cincizeci de ani? — Cele trei grații fără verighetă? Asta de unde a mai scos-o? Adriana își dădu ochii peste cap și îi aruncă o privire lui Leigh care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
astăzi, doamnelor? întrebă ea. Emmy pufni. — Ce ne-a dat de gol? Laba gâștii sau faptul că cele trei grații fără verighetă au ieșit după-amiaza la un ceai, așa cum vor face și peste cincizeci de ani? — Cele trei grații fără verighetă? Asta de unde a mai scos-o? Adriana își dădu ochii peste cap și îi aruncă o privire lui Leigh care stătea inexpresivă, cu mâna stângă pe care nu mai avea inelul vârâtă sub coapsă. Adriana se simți prost; probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
chelneriței noastre, fie ca toate femeile să arate la fel de bine la treizeci de ani! adăugă Adriana ridicând ceașca de ceai să închine. Emmy a fost ultima care a ridicat ceașca să ciocnească cu prietenele ei. Pentru cele trei grații fără verighetă. Să fim la fel de minunate și peste treizeci de ani dar, să sperăm, cu verighetă. — Închin pentru asta, spuse Leigh. — Și eu, adăugă Adriana bucuroasă de tot ce o aștepta. Noroc, queridas. Să bem pentru noi. Ar fi grețos dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
adăugă Adriana ridicând ceașca de ceai să închine. Emmy a fost ultima care a ridicat ceașca să ciocnească cu prietenele ei. Pentru cele trei grații fără verighetă. Să fim la fel de minunate și peste treizeci de ani dar, să sperăm, cu verighetă. — Închin pentru asta, spuse Leigh. — Și eu, adăugă Adriana bucuroasă de tot ce o aștepta. Noroc, queridas. Să bem pentru noi. Ar fi grețos dacă n-ar fi atât de drăguț Trei luni mai târziu — Emmy! strigă Leigh din fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din mână cu nonșalanță. — Pactul? Zău! Mi-a trecut demult. Emmy râse. — Deci te recunoști învinsă? — Absolut, sută la sută, nu, nici măcar o secundă, spuse Adriana sorbind din martini și lingându-și buzele cu delicatețe. De acord, nu există nicio verighetă — flutură mâna stângă cu degetele desfăcute — dar ar fi putut să fie. Și încă poate fi, de la Toby sau de la altcineva. E adevărat că am treizeci de ani și sunt înconjurată de o mulțime de tipe superbe de douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
celor doi deținuți britanici care bocăniră prin tunel. — E o instalație aici, reflectă el. Mama și tatăl tău sînt pe-aici? Se pare că v-ar fi de folos cîțiva saci de orez. Întreabă prin jur, copile, dacă au brățări, verighete, medalioane. Putem lucra Împreună. — S-a terminat războiul? Ochii eurasiaticului se lăsară În jos, eclipsați de o umbră trecătoare. Își reveni și zîmbi. — E sigur. În orice moment, Întreaga marină americană o să acosteze la Bund. Cum Jim nu părea convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dacă funcționează, aici se strică totul. Mai avea încă guma în gură și își mișca de zor fălcile. Se feri de soare făcându-și pavăză cu mâna. Ochii ei care la lumină apărură de un gri palid mă măsurară grăbiți. Verigheta de pe deget, cravata, poate, îi dădură încredere, chiar dacă nu părea una care se teme de necunoscuți. Puteți telefona de la mine, dacă vreți, locuiesc aici aproape, și-și întinse gâtul spre un loc neprecizat de cealaltă parte a străzii. Traversă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se ridicase vântul care foșnea printre plăcile de azbociment deasupra carului funerar. — Ce vă face să credeți asta? Nu-mi întorsesem capul. Sticla de bere se reflecta în geam, împrăștiind raze verzui pe suprafața aceea murdară și neutră. — Nu avea verighetă, iar dumneavoastră aveți. — Poate că n-o purta pe deget. — Nu, femeile astea o țin pe deget. — Poate că o pierduse. — Își cumpără alta, fac economii la coșniță, iau bani împrumut, dar cumpără alta. Poate era mai bine dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
costumul albastru ponosit, pe care îl alterna cu cel maro și uzat. Mă întrebam de unde găsise banii ca să facă această călătorie. Nu din pensia lui Pfeffer, eram gata să pariez. Împrumutase de la prieteni? Amanetase bunuri? Nu purta bijuterii, cu excepția unei verighete simple de aur. — Și ați făcut atâta drum pentru asta? Își îndreptă umerii și își ridică bărbia. Credeți că nu e suficient? Credeți că e puțin să aud adevărul spus cu voce tare, să văd că numele dragului meu soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
identifica Într-un fel cu dușmanul. Se Înfurie din nou pe el Însuși pentru folosirea expresiei „mase largi“. Continuând să peroreze, observă că Ted trăgea cu ochiul la diagramele Împrăștiate pe covor, În timp ce degetele sale păroase Îndesau tutun În pipă. Verigheta Îi strălucea pe deget. Fima Încercă În van să-și alunge din minte imaginea aceluiași deget Împungând cu exact aceeași mișcare labiile Yaelei. Imediat căzu pradă bănuielii că era mințit și Înșelat, că Yael se ascundea de el În dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acolo toată lumea se îmbracă prost, deci m-aș simți pentru prima dată în viață integrată într-o colectivitate. Mark nu era la birou, iar Kieran intră în panică atunci când mă văzu. — Stai liniștit, Kieran, nu am venit să arunc cu verigheta în monitoarele calculatoarelor. Am venit doar să aduc corespondența lui Mark. Ușurarea lui s-a văzut clar, dar imediat s-a simțit rușinat pentru că se trădase. —E-n regulă. N-o să fie plecat mult timp. Tu cum mai ești? —Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
BĂUTUL ACUM. Am apăsat aceleași butoane care funcționaseră și mai devreme pentru a șterge mesajul. Nu cred că Ed a remarcat ceva. Bănuiesc că ar trebui să te întreb dacă ești măritată, întrebă Ed în timp ce eu mă adunam, din moment ce porți verighetă. O, uitasem de asta. Le-am simțit pe Maria și pe Lisa bătându-se pe telefon, apăsând butoanele înnebunite înainte ca eu să pășesc pe terenul ăsta minat. Nu era nevoie. Mă stăpâneam perfect. —Sunt despărțită, am spus calm. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
izbutit să se cațere până sus. A țâșnit răbufneala, zicea el, săltând spre ieșirea burlanului, lingura și oamenii aflați înăuntru. Ilie a ars ca o lumânare, înfipt pe buza sondei și proptit de burlan. Fu recunoscut mai târziu numai după verighetă. La amiază, când am intrat la bordeiul cârpaciului odată cu mortul, oamenii încă nu se adunaseră. Femeia ședea pe scăunel, cu ochii holbați în gol și copiii se jucau de-a prinselea în jurul sicriului. Sufletul meu coborî atunci ușor ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
carne al degetului ei. Chiți insistă cu aprindere, demonstrându-mi fenomenul cu o logică de fier. Dar vai, în clipa în care l-am primit, am observat că din el se desface și alte inele, unul după celălalt, ca niște verighete de aur, destul de mici, ca să mai încapă vreodată în degetele butucănoase ale Chiții. „Bine”, mi-am zis, parfumându-mi carnea cu odicolonul ei, „voi fi și pește”. Cu prilejul ăsta, îmi spuse Rudolf, îmbătat de-a binelea, îmi vine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
eu în Stresemann - există o fotografie. Ne zâmbim, ca și când ne-ar fi reușit o șotie deosebit de comică. Ea are douăzeci și unu de ani, eu merg pe douăzeci și șase. Uneori punem preț pe faptul că nu trebuie să fim tocmai adulți. Verighetele le purtăm pe stânga, aurul le face prețioase. Totuși, deoarece pe Anna credeam că o am deja în proprietatea mea fermă, cel mai prețios beneficiu al acestei căsătorii atât de grăbite a fost acea mașină de scris portabilă Olivetti, tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fermitate. Da, știu, n-a fost un simbol prea subtil. Îmi cer scuze pentru asta. Apoi am realizat că-mi lipsea ceva. —Dumnezeule, am exclamat, inelele mele! Am alergat înapoi în casă și mi-am luat inelul de logodnă și verigheta din dormitor. În ultimele două luni stătuseră pe noptieră fiindcă degetele îmi ajunseseră așa de grăsuțe și de umflate încât nu mai putusem să le port. Mi le-am îndesat pe degete și abia am reușit să le fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cel mai ferm gest de care avusese parte mama în toată viața ei. După care tipul și-a îndreptat atenția spre mine. Cu coada ochiului, am văzut-o pe mama cum își scutura mâna zdrobită și-și inspecta, pe-ascuns, verigheta să vadă dacă nu cumva fusese îndoită în cursul puternicei strângeri de mână. —Ăăăă, bună, am zis eu tulburată și nedumerită. Trecuse multă vreme de când nu mai întâlnisem o asemenea concentrare de masculinitate. — Mă bucur să te cunosc, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am întrebat-o. — Da, mi-a zâmbit ea. Și arăți minunat, a adăugat ea cam cu jumătate de gură. Chiar înainte să ies din dormitor ca să cobor la parter, mi-au căzut ochii pe ceva care strălucea pe chiuvetă. Era verigheta mea. Uitasem să mi-o pun la loc pe deget după ce ieșisem de la duș. Verigheta stătea acolo și-mi făcea cu ochiul, nerăbdătoare să iasă și ea nițel din casă. M-am dus și am luat-o în mână. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu jumătate de gură. Chiar înainte să ies din dormitor ca să cobor la parter, mi-au căzut ochii pe ceva care strălucea pe chiuvetă. Era verigheta mea. Uitasem să mi-o pun la loc pe deget după ce ieșisem de la duș. Verigheta stătea acolo și-mi făcea cu ochiul, nerăbdătoare să iasă și ea nițel din casă. M-am dus și am luat-o în mână. Dar nu mi-am pus-o pe deget. Căsnicia mea s-a sfârșit, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să iasă și ea nițel din casă. M-am dus și am luat-o în mână. Dar nu mi-am pus-o pe deget. Căsnicia mea s-a sfârșit, m-am gândit, și poate că dacă n-o să mai port verigheta, o să încep și eu să cred în realitatea asta. Am pus verigheta la loc pe chiuvetă. Sigur că verigheta s-a înfuriat - pur și simplu nu-i venea să creadă că refuzam s-o mai port. După care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
luat-o în mână. Dar nu mi-am pus-o pe deget. Căsnicia mea s-a sfârșit, m-am gândit, și poate că dacă n-o să mai port verigheta, o să încep și eu să cred în realitatea asta. Am pus verigheta la loc pe chiuvetă. Sigur că verigheta s-a înfuriat - pur și simplu nu-i venea să creadă că refuzam s-o mai port. După care s-a supărat. Dar eu n-am cedat. Nu-mi puteam permite luxul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]