734 matches
-
etic al muncii intelectuale; poetul reprezintă strămoșul interiorizat dar și fiul, ca un proiect existențial. În poezia argheziană, gândirea și limbajul sunt de factură modernă, iar forma și tematica sunt tradiționale, creația fiind atât inspirație, cât și rezultat al meșteșugului. Versificația este tradițională și în același timp modernă (rimă pereche, dar și ritm neregulat). Metafora "cuvinte potrivite" este mereu "șlefuită" de poetul care înfățișează cartea ca pe o imagine a spiritului unui popor, dar și ca afirmare a individualității prin creație
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
foame de scrum"). În celulă, numai existența tencuielii se justifică fiind singura "filă" accesibilă pentru exprimarea gândirii și simțirii poetice. Dacă apostolii au primit ajutoare din partea divinității, poetul a fost lipsit de ajutor, rămânând în singurătate și tristețe. La nivelul versificației remarcăm rima-pereche și ritmul neregulat. Unele sonorități sugerează tristețea, iar o inversiune este tipic argheziană: "nu o mai am cunoscut". Psalm (Tare sunt singur, Doamne, și pieziș... ) Arghezi a preluat psalmul biblic doar ca formă poetică. Acest psalm are ca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Făt-Frumos din lacrimă, Călin file din poveste), a conferit textului virtuți filosofice (Revedere, Ce te legeni), a investit textul cu simboluri și semnificații (Luceafărul), a îmbogățit universul poetic, în general, cu elemente de vocabular, expresii orale, imagini poetice, elemente de versificație de tip folcloric (Povestea codrului, Călin file din poveste, Crăiasa din povești, Luceafărul, Scrisoarea III, Sara pe deal). Opera eminesciană este o sinteză a spiritului autohton prin felul în care evidențiază natura, "spațiul mioritic", cu peisajul tipic românesc: codrul marea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe orbită, Editura Timpul, Iași, 2008. Spiridon, M., Sadoveanu, divanul înțeleptului cu lumea, Editura Albatros, București, 1982. Spiridon, M., Eminescu, o anatomie a elocvenței, Editura Minerva, București, 1994. Stănescu, C., Jurnal de lectură, Editura Cartea Românească, București, 1978 Streinu, Vladimir, Versificația modernă, E.P.L., București, 1966. Streinu, Vladimir, Pagini de critică literară, E.P.L., București, 1968. Streinu, Vladimir, Clasicii noștri, Editura tineretului, București, 1969. Streinu, Vladimir, Ion Creangă, Editura Albatros, București, 1971. Streinu, Vladimir, Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1989. Șora, M., Cunoaștere poetică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îi este dăruită "din sorii altei lumi o scară/ ca sufletu'mi ce prin fântâni coboară/ să fie tânguire unui clopot" (Stelele umbrite, din Falii 2, Poema focului 1985). Întreaga creație a lui Liviu Pendefunda este plină de o asemenea versificație încifrată, amintind de revoluția simbolică din Joc secund. Cel ce în viața de toate zilele este, după cum se recomandă, cercetătorul "lumii tainice și în același timp stranii" a creierului (amintită, spre exemplu, în Arcul reflex noetic, dar și în studiile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în practică de maestru și a subliniat faptul că acesta anticipase trecerea de la vers și strofa la proza: Ce a făcut Leopardi? Păstrând versurile tradiționale a înlocuit strofa cu frază.101 Din seria puseurilor de revoltă împotriva limitărilor impuse de versificație, autorul românului Moară de pe Pad a mai menționat renunțarea la rimă și jocul rafinat, tipic leopardian, bazat pe enjambamenturi. Venerația membrilor grupului pentru proza antecesorului s-a manifestat îndeosebi în numărul intitulat Testamentul literar al lui Giacomo Leopardi din anul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Mihai. Există dreptate? Scrieri cu conținut juridic. Antologie, studiu introductiv, note și comentarii de Eugeniu Safta-Romalo. Iași: Junimea, 1994, 327 p. (Eminesciana; 57) * ZUGUN, Petru. M. Eminescu. Fascinația izvoarelor Cuvântului. Iași: Junimea, 1994, 204 p. (Eminesciana; 57 bis) * VOICA, Adrian. Versificație eminesciană. Iași: Junimea, 1997, 318 p. (Eminesciana; 58) * COȘEREANU, Valentin. Eminescu Ipotești Eminescu. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 1999, 154 p. (Eminesciana; 59) * CIMPOI, Mihai. Plânsul Demiurgului. Noi eseuri despre Eminescu. Iași: Junimea, 1999, 204 p. (Eminesciana; 60
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
secțiunea următoare, trebuie să mă opresc, rapid, asupra contextului în care Blake își expune concepția asupra celor patru tipuri de viziuni. Este vorba, măi concret, despre o scrisoare adresată lui Butts și datata 22 noiembrie 1802. Blake include aici o versificație scrisă cu un an în urmă, descriind o viziune complexă, nelipsita însă de detalii triviale. De aici, deducem că doar viziunea cvadrupla îi permite subiectului să conștientizeze existența nivelurilor de semnificații profetice: "Now I a fourfold vision see / And a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
soarelui verzi sticleau. Adjectivul predicat circumstanțial poate sta lângă substantivul la care se referă, dar numai înaintea lui și numai când elemente formale indică clar negruparea cu el în unitatea substantiv + atribut. Astfel, din motive stilistice sau cerută de necesitatea versificației, e posibilă topica: De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin. Coșbuc, B. I. 6. Adjectivul zgomotoși, folosit nearticulat în fața unui substantiv cu înțeles hotărât, arată clar negruparea directă cu substantivul în calitate de atribut. În cazul când verbul primește un complement direct
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dificultatea invocată de Ovidiu nu era decât o scuză. Poetul demonstrează acest lucru în scrisoarea prezentă și cea următoare (XIV), pe care i le adresează, în care această "dificultate" este depășită în mod excepțional de virtuozitate ovidiană în materie de versificație. Mai mult, Sulmonezul pare să se distreze depășind această dificultate, în mod repetat, ca și cum ar fi pentru el un simplu joc pueril. De acum înainte nu va mai fi așa: îi va plăti cu vârf și îndesat această omisiune: îl
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mai întîi bătrîna disperată de dispariția fiului. În imaginația păstorului, mamei i se asociază oile care, crede el, îl vor plînge și ele la aflarea tristului adevăr, tot „cu lacrimi de sînge”. Poate să fie o întîmplare dictată de legile versificației și din motive de atmosferă. Faptul nu are relevanță pentru ceea ce ne-am permis să numim dosar mitologic al mioritismului. Cine bocește și cui îi este îngăduit s-o facă? Iată cheia ritualului reglementat după reguli stricte. Plînsul, ca și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
crud ca expresie: blestemul, imprecația, afurisenia etc.) și atitudinii populare, în genere, reprezintă, la Arghezi, un gest polemic implicit, nu doar în creația lirică (unde Al. George remarcă "țărănia proclamată ostentativ", ca sfidare a prețiozității căutate și calofilismului sufocant din versificația sămănătoristă mediocră), ci și în proza publicistică, unde potențează, de regulă, umorul frust. Un alt aspect al vecinătății literare a celor doi publiciști ține așadar de tentația alegorizării . În publicistica lui Caragiale, putem vorbi de un comic al cotidianului parodiat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
teatru, spre deosebire de Aristotel, care se mulțumește să analizeze diferențele existente între tragedie și comedie, dar care nu impune pentru asta o separare strictă a genurilor. Invocând faptul că fiecare gen s-a născut adoptând un stil specific, un mod de versificație special, Horațiu cere ca tragedia și comedia să adopte tonuri diferite. Cu mult înainte, el formulează o estetică a purității care va deveni a clasicilor. "În ce ritm se puteau scrie remarcabilele fapte ale regilor, cele ale conducătorilor, și sumbrele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu ca o bucată de bravură, ca personajele să vorbească pe cât de simplu posibil. Nu am nimic de spus în această privință (despre dicție), în afară de faptul că limbajul trebuie să fie limpede, figurile plasate la locul cuvenit și diversificate, iar versificația fără efort și înălțată deasupra prozei, dar nu până la umflarea din poemul epic, pentru că cei puși de poet să vorbească nu sunt poeți.12" De aceea, Corneille îi pune în gardă pe autorii dramatici împotriva abuzului de sentințe care, încărcând
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
zicere") cuprinde totalitatea operelor literare în care un narator relatează întâmplări antrenând mai multe personaje, aflate în conflict. Adeseori este asociat cu termenul proză. Conform DEI, aceasta este o "modalitate de exprimare a literaturii care nu se supune normelor de versificație și care folosește forma obișnuită, literară, firească a vorbirii." Genul epic presupune autor, narator, personaje, acțiune, conflict, relații spațiale și temporale. Ca specii ale genului epic, întâlnim: - anecdota - scurtă narațiune a unei întâmplări hazlii, în proză sau în versuri, cu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
C. Pavelescu - rondelul - poezie cu formă fixă, alcătuită din 13 versuri, grupate în trei catrene și un vers independent. Primele două versuri sunt identice sau aproape identice cu versurile șapte și opt, iar versul independent este identic cu primul vers, versificația limitându-se la două rime. Există și rondeluri din 12 versuri (un catren, o terțină și un cvintet). Exemplu: Rondelul rozelor de Al. Macedonski - sonetul - poezie cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri, în general din două catrene și două
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
sens istoric ci estetic -, cum au considerat-o și mulți alți autori de la Dante Alighieri până la Christian Wolff, Alexander Baumgarten sau Georg Friedrich Meier 76 și mai apoi la Thomas Stearns Eliot sau Martin Heidegger), Kant înțelege prin această o versificație elaborată "cu spirit și gust"77. Așadar nu simplă formă ce îndeplinește normele tehnice ale vreunei specii (imn, elegie, sonet, madrigal etc.), nu versul că structura, care este, de fapt, "instrumentul", cum spunea o importanță figură a literelor spaniole din
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
culori și că sculptură de dalta"78. Două sunt, crede filosoful, distinctivele creației poetice: spiritul și gustul. Cuvântul spirit apare, în acest context tematic, într-un sens cumva metonimic: pentru a lămuri cauza, autorul prezintă aspecte ilustrative ale efectului. Că versificația nu e poezie "dacă e lipsită de spirit" era o idee exprimată într-un fel sau altul de-a lungul timpului apărută încă din aurora teoriei estetice, de pe când sofiștii greci separaseră, pentru prima oară, planul acustic al cuvintelor de
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
meritate, de fapt de bătrân provincial insensibil în fața artei (iritația, neascunsa, pe care i-o provoca muzică religioasă a grupului ce se întrunea într-o casă vecină trebuie să fi influențat în acest sens), filosoful german știa bine că tehnicile versificației nu transforma, ca prin minune, un text incoerent ori sărac în idei în poezie. Că în lipsa unui conflict adânc uman și a unor semnificații morale, a unor teme serioase de meditație (că viața, moartea, viciile, iubirea, gloria, bolile sau războaiele
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
pe artist în timpul procesului creator, induce în mod spontan (independent de orice concepte și reguli) alegerea, între diversele posibilități întrevăzute, celei mai potrivite proiectului, controlează și corectează din punct de vedere estetic execuția. Cand Immanuel Kant afirmă că poezia este versificație "cu gust", trebuie, prin urmare, să citim: creație elaborată sub controlul constant al facultății de judecată estetică a poetului și aprobată de aceasta. Reverdy înapoindu-ne la firul expunerii mai adaugă la "felul în care este lucrata și echilibrată" săgeată
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
de detaliate ar fi preceptele și excelente modelele ei, admite că ea conține, ca oricare alta artă frumoasă, "ceva mecanic", ceva ce poate fi înțeles și folosit pe bază de reguli clare, determinate (cum sunt cele de metrica și de versificație), si care sunt asimilate de artist, în perioada formării sale, tocmai ca o condiție de rodnica exploatare a "dotării naturale", pe care, în acest fel, o și întărește și întregește. Cunoștințe de specialitate preluate, așadar, de la alții, de la maeștri, acumulare
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
sunt departe de a marca o ruptură în scrisul poetului, care nu face decât să dezvolte o direcție consolidată a viziunii sale lirice, alimentată de același „delir imaginativ”, abia zăgăzuit în tiparele (ce-și îngăduie destule libertăți prozodice) ale unei versificații mai „clasice”, dominată de ritmica alexandrinului. Nici această minimă ordonare formală - nu era nouă în opera sa: Colomba (poem recenzat, altminteri, elogios de către Stephan Roll-Gheorghe Dinu, la vremea apariției) o încercase încă în 1927 și, în fond, noile versuri ar
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
e timbrul lamentației elegiace, într-o frazare mai amplă, eliberată în mare măsură de mai vechea, strălucitoare încărcătură imagistică mai gravă acum, cu solemnități de verset biblic și cu un patos al confesiunii doar sporadic întâlnit în poemele anterioare. Avântul versificației muzicale din Colomba sau Incantații se domolește și el, iar dacă textul continuă să se organizeze în strofe, rima sau asonanța împodobesc numai întâmplător și cu intermitențe mișcarea tot mai lipsită de energie a versului. Scriind, la apariție, despre acest
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poeme) chiar la modul retoric mai tradițional, într-o discursivitate care a atras atenția criticii încă în momentul publicării unor cărți ca Zodiac sau Petre Schlemihl. Scrieri ce recurg în mai mare măsură la forma „clasică” - cel puțin la nivelul versificației -, precum Incantații, nu renunță totuși la tehnica asociaționistă exploatată până la exces, cu o virtuozitate de excepție, - iar aceasta rămâne fără îndoială semnul cel mai constant al adeziunii poetului la programul suprarealist și, în genere, al avangardei, oricâte alte trăsături ale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
făcută în 1604 de Albert Molnár Szenci după psaltirea germană a lui Ambrosius Lobwasser și după versiunea lui Clément Marot continuată de Théodore de Bèze. Textul românesc păstrează pe alocuri o mare apropiere de cel maghiar, imitând și elementele de versificație: metrul și forma. Este posibil ca V. să fie numai copistul acestei traduceri (realizată, poate, de Ștefan Fogarași), de care Biserica Reformată avea nevoie pentru uzul liturgic. Psaltirea are în primul rând o importanță de ordin lingvistic, textul conservând forme
VISKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290586_a_291915]