1,037 matches
-
Tinerețea - plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini și umbre ale pădurilor, cu întîrzieri neprevăzute și binevenite, cu gândul la bucuria drumului de mâine. Și după câțiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără putință de oprire, între maluri uniforme, într-o lumină sură și rece de toamnă, spre apropiata prăpastie... Patruzeci de ani! Ce urât, ce vulgar sună cuvintele astea! Ce dospit! O firmă proaspătă, scrisă cu cerneală pe o hârtie cenușie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trimițând din fluturarea îmbrăcămintei ușoare o adiere suavă, pe care o simțeam pe obraz, pe pleoape, pe buze. Când se ridica în sus, desenîndu-se întreagă pe albastrul cerului, zborul se încetinea, dar când trecea prin dreptul meu, repejunea devenea, simbolic, vertiginoasă. La un moment dat, aducîndu-și aminte de mine, cum se cobora de sub crengi, mi-a arătat copilăros-ștrengărește, într-o clipă de fulger, vârful ascuțit și trandafiriu al limbii. Când s-a săturat de zbor: - Acu lasă-mă în voie.Pendularea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mutau pe cer cu stupida lor indiferență. Comparam, cu sentimentul unui regret sfâșietor, zilele trecute, când viața triumfa în ea, cu ziua de azi, când natura o aruncase la pământ, aproape strivită, aproape inertă. Imaginația, scăpată din frânele voinței, desfășura vertiginos faptele posibile, și care, din posibile, deveneau sigure. Vedeam la capăt pe Adela murind, mă înduioșam asupra vieții ei stinse, mă înduioșam încă și mai mult asupra mea. De la o vreme, am băgat în sfârșit de seamă că mă excit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de posibilitate de-a ameliora razele ucigătoare ale soarelui ce cădeau perpendiculare asupra capului său. Situația devenise disperată. Trebuia să găsească neapărat un adăpost În caz contrar, risca să moară În chinuri groaznice suferind de sete În timp ce arsurile se propagau vertiginos În toată imensitatea organismului său, făcându-i tot mai anevoiasă Înaintarea. Deodată, șansa de supraviețuire Îi surâse simțind o adiere binefăcătoare a vântului, Încercând să iuțească mersul către presupusa, salvatoare oază a deșertului...! Fu nevoit Însă să suporte o totală
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Timp de douăzeci de unde de șoc „Ucigătoare”, inima lui continua să reziste și În această situație treptat, de fiecare dată voința bolnavului birui forțele electromagnetice care se supuse Îcăpățânării lui să nu cedeze și astfel după doi ani de alunecare vertiginoasă În prăpastie fără sfârșit, vibrațiile electrice Încetară! Între timp, o parte din lucrările de construții industriale au fost terminate și predate beneficiarului cu procese verbale de recepție În timp ce alte construcții-reparații la rețeaua imobiliară a orașului plus acele barăci metalice recent
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fel de armă secretă...? După câte am Înțeles eu cu mintea mea de adolescent, nu Împlinisem Încă 14 ani, proectilele cu motor și elice V1 și V2, distrugeau câteva locuințe În Sudul Angliei dar, nimic mai mult...! Iar rușii Înaintau vertiginos În timp ce ziarele comunicau să nu fim Îngrijorați: armata germană se retrage strategic. Afurisită strategie gândeam eu, când frontul se apropia de granița României iar armata rusă va distruge totul precum un tăvălug...! Încercând să aflu amănunte mai concrete - dârdâiam de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-ului 2. Pe un punct din raza mea vizuală, cam pe la jumătatea mașinii mele, lumina de pe stradă se stinse brusc și ciudat. Poate se produsese un scurtcircuit pe undeva sau poate chiar sosise momentul să se stînga. Numărul trecătorilor crescuse vertiginos și nu erau numai femei care veneau de la cumpărături, ci și bărbați ce se Întorceau de la lucru. Cred că tocmai sosise un autobuz. Privindu-i, eram tentat să accept ideea că omul nu este altceva decît un fel de animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce-și scutură mileul mare de pe masa din sufragerie. Rex, moleșit de căldura zilei de vară, stă tolănit la umbră, pe cimentul curții. Domnul Pavel este în oraș; îngrijorările lui politice au devenit exclusiv „economice” de când cu inflația care urca vertiginos, un pachet de țigări oarecare ajunsese la prețuri fluctuante, de mii de lei, mărfurile de calitate ori de primă necesitate vândute „pe sub mână”, la prețuri exorbitante, cu toate controalele așa-zisei „miliții economice”. Domnul Pavel, amețit și îngrijorat, căuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să-ți vorbească. Să fie... pare ceva de genul - părea puțin nedumerită - Wolfman? —Wolfman? Oh, Wolfgang! Soțul meu. Mă rog, unul dintre ei. Ce vrea? Iar umblă cu cerșitul? Zice... înțelegi ceva? Nu vinde încă tabloul. O să-i crească valoarea vertiginos. Îmi tot zice asta de ani de zile, a bombănit Barb. Trebuie să trăiesc și eu, știi. Până la sfârșitul orei, nu apăruse nimeni pentru mine, dar, încă exaltată de confirmarea de la Neris Hemming, nu m-am supărat. Mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
electronice. Spre surprinderea mea, unele studii științifice păreau să-l ia în serios. Ei bine, ascultă la mine! —Ce e? —Canalul meteo anunță că e o probabilitate de optzeci la sută să fie furtună în după-amiaza asta. Asta va crește vertiginos probabilitatea ca Aidan să-ți vorbească. —Serios? Mi s-a strâns stomacul, cuprins de o agitație de nedescris. — Da, serios. Baftă. Sună-mă. Eram tulburată și n-aveam stare. Nu aveam chef să lucrez, nu puteam decât să dau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
copleșitor, prea cumplit, ca să nu-mi trezească nici o senzație. Secundele se scurgeau, și eu mi-am amintit cum așteptam în mașina accidentată sosirea ambulanței, cursa înspre spital, cum Aidan a fost dus în grabă în sala de operații... Mă apropiam vertiginos de momentul morții lui și trebuie să recunosc că speram dincolo de orice speranță - în mod irațional - că, atunci când ceasul arăta secunda exactă la care se desprinsese de corp, se va deschide un portal între lumea mea și a lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mereu să nu se simtă în largul lui și să se teamă de scursorile mizere și incontrolabile ale vieții, de umanitatea lipicioasă a lucrurilor. Avea de gând să se implice cât mai puțin în astfel de probleme, progresând în schimb vertiginos în direcția curățeniei și ordinii. Se dusese la biblioteca publică să caute cărți despre bebeluși și stătuse la coadă în față la Mission School ca să înscrie din timp copilul, fiindcă știa cât de lungi erau listele de așteptare. Luase vitamine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mine, ci, dimpotrivă, ordonează, luminează. Aș vrea doar să fiu în stare să scriu curat, adevărat, drept, pe măsura luminii pe care mi-o aduce ca o târzie Luminare acum, când coborârea nu numai că este începută, dar se grăbește vertiginos, tot mai năprasnică, spre înălțare. Liniștea atât de mult râvnită, pe care o căutam cu disperare, până nu demult, în afara scrisului, în băut și deznădejdi de tot felul, iată că poate veni simplu, din sentimentul că, din cuvintele ordonate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
veneam și eu la București. Trenul în care o cunoscusem pe Pu. Dimineața în care rămăsesem cu ea în Cișmigiu. Începutul celor câtorva zile împreună cu Pu. Ea venise să dea examen de admitere la Facultatea de chineză. Eu mă duceam, vertiginos, spre încorporare. — Am locuit acolo, în urmă cu ani buni. Acum sunt bucureștean. L-am întrebat dacă-i spune ceva numele de Pu. A râs. — Bineînțeles. A fost ca și fiica noastră. Cred că acum știu și eu de unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ale gazetelor de pe tarabă. Toate erau datate joi. Nu înțelegeam ce se întâmplase. Dar, într-o fracțiune de secundă, m-a umplut o imensă frică. De fapt, nu frică. Panică de animal proiectat dintr-odată în ceva cu totul necunoscut. Vertiginos se perindau în mine cele mai neobișnuite gânduri, spaime, zvârcoliri, n-aveam nimic de care să mă mai agăț, totul mi se părea halucinant. Realitatea stației devenise o fantasmă. Eram cu totul și cu totul în afara mea. Prima dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar imediat mi-am spus că așa ceva nu se poate întâmpla, e prea mare, sunt prea mulți. Eu înnebunisem. O spaimă fără vreo putință de a o cuprinde în aceste cuvinte. Depășește orice putere expresivă a mea. Mai ales ritmul vertiginos în care se derulau trăirile acelei clipe de revenire în Lume. Pot fabula la nesfârșit, încercând să găsesc asemănări, legături cu alte experiențe, metafore, perifraze, mai știu eu ce. Totul a fost atât de fulgerător, încât nici nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trei fruntași politici - Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu - s-au adunat spre a-și face socoteala voturilor probabile. Începută cu calm voit, discuția continuă din ce în ce mai precipitat, între cei doi care știu „ceva-cumva” și Trahanache inocent. Vorbele se amestecă. Replicile se succed vertiginos: „Trahanache: Mă rog, aveți puțintică... Farfuridi: Nu știam... Trahanache: Mă rog, aveți Farfuridi: Ba eu merg mai departe și zic, cum ziceam lui amicul meu Brânzovenescu: Mă tem de tradare... Trahanache: Cum de trădare? Brânzovenescu: De-aia noi astăzi când
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Îmi era teamă... Îi spuse Morovan lui Gabriel. Marele vizir a ordonat galerelor să ne blocheze la mijlocul golfului. De aici putem scăpa, dar din strâmtoare nu. Adunați pe punte, Apărătorii și Îngerii lor priveau manevrele navale. Corabia lor se apropia vertiginos de cele două galere, care Începeau să vireze greoi, Închizând drumul. - Trireme sub pavilionul șarpelui și săgeții se desprind de chei! strigă marinarul de cart. - Iată că se poate și mai rău... spuse Gabriel. Cuceritorii au intrat În alertă. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vântul. Pietro Încercă să deslușească cuvintele voievodului, dar nu reuși. Ridică privirile și spuse: - Poate. Dar acum a stat. Alexandru nu mai văzu că fusese doar o adiere de vară care se oprise repede. Linia primilor călăreți turci se apropia vertiginos. Simțea calul alergând Încordat, se gândi că are cele două buzdugane de o parte și de alta a șeii și spada venețiană la Îndemână, la centură, Încercă să-și imagineze șocul ciocnirii și primele mișcări pe care le va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu lancea. E rănit... Lăncierul e spintecat de un vânător domnesc... Alexandru e la pământ... Oană Își ținu respirația. Nu era cu putință. Nu el. Nu acum. Nu simțea moartea. Nu simțea energia răului. Dimpotrivă. O putere imensă se apropia vertiginos. Nu. Alexandru nu putea muri. De el se apropia lumina. - Alexandru se târăște spre calul lui. - Spada? - La el. - Nu e rănit. Vrea ceva. - Scotocește lângă șa. Un achingiu se repede asupra lui. Ridică iataganul. Lovește. Alexandru se Întoarce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cui te-a scris! este un elogiu adus creatorilor de cărți bine scrise și purtătoare de învățăminte. Din îndepărtate vremi, cărțile au însoțit viața oamenilor, le-au fost sfetnic și călăuză, le-au luminat mințile și le-au încălzit inimile. Vertiginoasele progrese în tehnologia informației au detronat cartea, au diminuat dramatic interesul pentru lectură și au condamnat librăriile la sufocare datorită numărului imens de volume aflate în depozite și pe rafturi. În mod firesc survin câteva întrebări: Este această stare de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și taxiuri, ascultând răpăitul metalic al ploii pe umbrela sa mare, neagră, un sunet atât de diferit de mugetul musonului indian, încât nu poate uita niciodată ce a făcut, cum a ajuns aici, ceea ce-l face să se simtă amețit, vertiginos de nou. Londra are polițiști cu uniforme albastre, autobuze roșii cu publicitate pe părțile laterale. Parcurile aflate printre clădirile înalte au gazon verde, îngrijit și, pentru prima oară înțelege ce au încercat englezii, fără succes, să redea în India. Verdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a obsedat de cum a pus piciorul în Franța. Este străin aici. Chiar ca Jonathan este străin aici. Și dincolo de țara asta este o alta, și o altă capitală cu galerii și biblioteci și bulevarde, cu clădiri și încăperi mari. Este vertiginos, terifiant. Lucrurile evoluează spre rău. Profesorul se îndreaptă spre saloanele egiptene. Gittens o conduce pe Star spre nuduri. Se pare că oricare din cele expuse este bun. O așază în fața Venusurilor, a fetelor din harem, nimfele căzând din ceruri clasic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bărbații Fotse, ca două steaguri albe. Ciclul dansului continuă, pereche după pereche fac pași în față spre tobă, pentru ca mai apoi să cedeze locul următoarei perechi. Ritmul continuă și mai îndrăcit, pașii se dublează, toba cea mare bubuind, zgomotul crescând vertiginos ca un gigant deranjat din somn. Una câte una, femeile se desprind din dans, răsucindu-se cu brațele întinse, cutremurându-se, trupurile lor lovind ușor pământul, înfiorându-se ca în transă. Atunci se oprește muzica. Se face brusc liniște. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
electronic al bolidului îl conducea, menținându-l deasupra pernelor de aer, de-a lungul super-autorutei din rășini aliate cu titan? De ce a fost nevoie să plece din Mobile, să abandoneze viața de până atunci, să se certe cu Barbara? Viteza vertiginoasă a existenței... Homer rămase cu gura căscată. Abia atunci realiză el că mașina lui zboară cu 970 km/oră și că în același timp parcă stă pe loc. Asta era murdăria (unii spun "paradoxul") vitezei. Oricât ar fi de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]