1,213 matches
-
canale săpate adânc, pline cu apă sorbită din Dunăre de o stație uriașă și răspândită, apoi, pe câmpuri de multe altele, mai mititele. O singură dată un soldat care dormea la volan Își mânase, fără să vrea, camionul În apa verzuie și plină de brădiș a unui canal. Fiecare din cabină Își frânsese ceva oase: coaste, mâini, un picior. Fierătania se Înfipsese cu botul În apă și ținea fundu-n sus, parcă a batjocură. Înainte să-i urce Într-o dubă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care se Încumetau să străbată hățișurile În partea lor cea mai de jos, acolo unde soarele cu greu pătrundea câteodată, prin cine știe ce spărtură În frunziș. Cu ceva vreme Înainte ca viitorul lor prieten, Lică, să sfârșească În apa adâncă și verzuie a Gropanului, cei doi veri săriră gardul curții de orătănii a unui vecin care, dacă i-ar fi prins, le-ar fi măsurat spinările cu aracul. Păsările zburătăciră speriate, porcii Își scoaseră printre zăbrelele de lemn râturile Înnămolite și cerșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tulbure zăcea Eleșteul. Pe vremuri, fusese săpat după voința unui boier cu destul noroc În viață - plecase În străinătate cu puțin Înainte de a nu mai putea să plece. La Început era adânc, cu malurile tăiate drept, și-n apele lui verzui sălășluiau crapi și carași pe care boierul, ca să-și bucure musafirii, Îi pescuia cu undițe În cârligele cărora Înfigea gogoloaie de mămăligă iar nu râme, căci oaspeților le făcea scârbă zeama galbenă ce curgea din ele când erau Înțepate. Conacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soldatul Cătănuță fusese Încătușat, cu tot brațul care Îi atârna, și zgomotele se potoliseră În curtea Îmburuienată, poetul și pictorul Marin Foiște găsise acea pânză pătată de sânge și plină de țărână. O ridicase, o scuturase, o clătise În apa verzuie a primului canal de irigații de lângă sat, apă tulburată de pompele cu care fusese potolit incendiul. Peste câțiva ani, țoala cu Însemnele căilor ferate pe ea acoperea scaunul pe care, În biblioteca sătească, Își sprijinea lutul cel vremelnic, În timp ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
orizontul interpretării). Într-un muzeu, Într-o bibliotecă, operele de artă au așadar un orizont al lor, apoi o poziție, o structură, o vertebră ce face loc unui orizont al interpretului ce va să vină și, În plus, o aură verzuie, un orizont al interpretării. La fel, eul are trei mișcări: de identitate, de alteritate și o temporalitate suplimentară, doar uneori vizibilă, Însă esențială (ce prevestește un mult mai aprig ideal). Nu trebuie să ne așteptăm să găsim În această temporalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
credinței, apoi al nădejdii, pentru a ajunge (a-l atinge) la cel al splendorii. E un concept ce fuge dinspre teoretic spre poetic și Înapoi se Întoarce după ce pe ambele le-a unit cu, firește, o vedere ca o aură verzuie. Ierarhia cunoașterii (În parte, În ghicitură, față În față) este, am sugerat, o ierarhie a vederii. Doar În felul acesta - În mișcarea esențială de la cunoaștere la vedere - ierarhia nu este una inițiatică (În sensul În care etapele parcurse nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
așezări În nădejde (formele pulsează și iese din ele un abur tandru de iubire umedă, o iubire cu ochi, o iubire cu piele), o așezare ce devine, de fapt, În punctul de fugă al formelor, al textelor, o aură prevestitoare (verzuie); și În sfârșit vederea ce strălucește. Borges spune undeva: „mi-era frică (trăgeam nădejde) că ploaia ne va surprinde Într-un câmp gol”. Iată cum nu aș vrea să-mi citiți textul: aceia, măsurându-se și asemuindu-se pe ei
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu femeia sa”. A venit, dar acesta nu e, firește, punctul final. E doar acel: „dacă te trezești,/iată până unde se poate ajunge”. E primul stadiu al autenticității, e Începutul primei alergări, promisiunea unui ideal anunțat de o „aură verzuie”, e harul În care, de-acum, Îmi desfășor atingerea (pielii) și vorbirea (despre cal). Nu cred că trebuie să mai insist În liniile acestui discurs ce deja se dezvoltă ca o grădină neîmblânzită În care poți aștepta (cu mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pentru o clipă se simte, se inserează totul. De la faptul-de-a-fi-cal am ajuns la calul viu, fiind cal. Mișcare dialectică, hegeliană. Căutând În cuvânt viața cuvântului, nechezatul calului. E eul heideggerian aici, devenit Dasein. Dar nu e de ajuns: „o aură verzuie prevestește/un mult mai aprig ideal”. Mișcarea hegeliană nu e Împlinită, sinele se simte În continuare spațiat ( Elegia a opta). Mie Însumi Îmi sunt cal troian. Nu Încetezi nici o clipă să fii cal. Ca o naștere Încremenită. A trăi În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care ai acces este o proiecție constitutivă pe care o realizezi pe baza unor convenții cât ești În timpul credinței, pe baza unei investiții personale, existențiale. Câtă vreme ești În timpul nădejdii și dacă ai noroc să fii Împreună cu cineva În „aura verzuie”, atunci Îl constitui Într-un mod similar, care este absolut neverificabil din celelalte și poți spune: am fost Împreună În fața acestui cal. Și când spun „acest cal” discursul meu alunecă. Horea Poenar: Să Încerc să reformulez. Dacă luăm În discuție
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de față portretul unui personaj: Când doctorul credea că își convinsese adversarul (atâta vreme cât stătea de vorbă cu cineva, avea un adversar de convins și un partizan de câștigat), sprâncenele i se înălțau peste măsură de mult, și ochii săi mici, verzui, deschiși ca ai unei hiene, păreau gata să-i iasă din orbite 135. Însă la anumiți autori, cum ar fi Proust, asistăm la o adevărată răsturnare a acestei ierarhii. Pentru primele trei secțiuni din În căutarea timpului pierdut, G. Genette
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
-o în manieră proprie. Descrierea fetei depășește idilismul obișnuit literaturii medievale, îndreptându-se spre realism, notele licențioase dovedind ca sursă posibilă un fabliau al vremii: „De douăzeci de ani, nemăritată/ [...] Era huidumă-n lege feticica,/ Cu nasul cârn și ochi verzui ca sticla,/ Cu buci bogate și bogată-n piept,/ Dar păr bălai frumos, ce-i drept e drept.”930 Nu este foarte delicată sau manierată, ci bea bere și sforăie alături de părinții ei, însă își apreciază „asediatorul”, pe diacul Allan
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
submarin scufundat! Ușile de la intrare erau acoperite cu oglinzi de cristal în care se reflecta o parte din stradă. Era astfel la intrare un spectacol gratuit, înaintea celui din sală, un ecran uimitor în care strada apărea într-o lumină verzuie de vis, cu oameni și trăsuri ce se mișcau somnambulic în apele ei140 sau a panopticului cu figuri de ceară: Impresia generală și elementară de spectacular devenea o adevărată teroare îndată ce intram într-un panopticum cu figuri de ceară. Era
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
scufundat!", în care ,,ușile de la intrare erau acoperite cu oglinzi de cristal în care se reflecta o parte din stradă", oferind ,,un spectacol gratuit, înaintea celui din sală", creând imaginea unui ,,ecran uimitor în care strada apărea într-o lumină verzuie de vis, cu oameni și trăsături ce se mișcau somnambulic în apele ei"245, amintește de labirintul în care personajul lui Mircea Eliade din nuvela La țigănci, Gavrilescu, pătrunde ca într-o irealitate imediată, în scopul descoperirii adevăratei sale identități
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
geoingineriei, nu neagă necesitatea de a se acționa în direcția reducerii emisiilor de gaze nocive în scopul de a se combate încălzirea globală. * Apa Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau ușor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Apa este o substanță absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre solvenții universali. În diferite limbi, cuvântul apă este echivalent cu aqua în latină, acqua în italiană, agua în spaniolă, wasser în germană, eau
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
se strâng în jurul planetei noastre. Pătrunzând în atmosferă, ele produc raze mișcătoare frumos colorate, aurorele polare. În emisfera nordică acestea sunt numite și aurorele boreale; în emisfera sudică sunt numite aurorele australe. Ele au aspectul unor perdele mari, roșiatice sau verzui, care unduiesc pe cer. Se pare că variațiile activității solare influențează clima de pe Pământ. Astfel, din 1645 până în 1715, nu s-a observat nici o pată pe Soare, iar această perioadă a coincis cu anii cei mai friguroși ai "micii ere
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
aceste dificultăți sunt vechi, își găsesc originea în trecut, chiar în copilăria persoanei. Coșurile trimit adeseori, în mod inconștient, la adolescență (acneea juvenilă); - culoarea pielii poate oferi informații cu privire la starea emoțională: oboseala și depresia (paloare excesivă), frica sau boala (ten verzui), rușinea sau exaltarea (roșeața), în funcție de scenariul visului; - mâncărimile semnifică fie agasarea și enervarea, fie o pulsiune irepresibilă («mă mănâncă! Ă); - alunițele simbolizează o dorință de seducție și îi dau visului o dimensiune sugestivă, chiar erotică; - tatuajele, piercingurile și scarificările exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
mod neclar, lipsit de precizie, ca și cum propriile sale preocupări interioare îi tulburau vederea. "Uneori luna presăra luminișurile cu pete albe iar el pregeta să înainteze, crezând că are înainte o pânză de apă sau un ochi de baltă liniștită și verzuie ca iarba"371*. La fel stau lucrurile cu judecata sa care e perturbată de culpabilitate. El crede că animalele fug de el (când de fapt e o teamă naturală a speciei). El interpretează roșul asfințitului drept sânge ("Soarele, în fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înecat mii și mii de nefericiți. Când stai pe malul lin, ocrotit de soare de brațele uneia dintre uriașele sălcii, n-ai crede că peisajul feeric ar adăposti atâtea tragedii. Chiar dimpotrivă, privești scurgerea nesfârșită a apei de un albastru verzui, întotdeauna la fel, parcă întotdeauna indiferentă la tot și la toate și te contaminezi cu infinitul, cu lipsa oricăror repere temporale degajate de acel loc. Râul Borta Mare Barelis Maior, cum îl cunoșteau anticii reprezintă, de secole, granița dintre Regatul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
înecat mii și mii de nefericiți. Când stai pe malul lin, ocrotit de soare de brațele uneia dintre uriașele sălcii, n-ai crede că peisajul feeric ar adăposti atâtea tragedii. Chiar dimpotrivă, privești scurgerea nesfârșită a apei de un albastru verzui, întotdeauna la fel, parcă întotdeauna indiferentă la tot și la toate și te contaminezi cu infinitul, cu lipsa oricăror repere temporale degajate de acel loc. 6. Barometrul lumii Fie că e condus de un rege, fie că e condus de
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
substanțelor fluorescente atunci când ele sunt iluminate cu aceste lungimi de undă. Pentru facilitarea detectării, se amestecă un indicator fluorescent cu stratul de adsorbant. Acesta poate fi o sare anorganică ce dă plăcii o culoare galbenă (acetat de uranil) sau galben verzuie (silicat de zinc). Cea mai utilizată este o sulfură mixtă de zinc și cadmiu fluorescent la 254 nm de unde și denumirea de F254. Alte săruri sunt în general fluorescente la 366 nm (sarea de sodiu a 5,8,10-trisulfonat-hidroxi-3-piren). Alte
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
mai păstrează în România. Din acest motiv, am putea numi podgoria Cotnari “rezervația viticolă naționala”. Strugurii soiului Grasa de Cotnari sunt mijlocii, cilindro-conici, uneori ramificați, cu boabe rare, care sunt ovoide, de mărime mijlocie, neomogene, cu pielița de culoare galbenă - verzuie și cu pete ruginii pe partea însorită. Plantațiile se găsesc pe coaste însorite și bine aerisite. Aceste condiții favorizează soiul Grasa de Cotnari să acumuleze peste 300 g/l zaharuri (maximul a f ost atins în anul 1958, la Cotnari
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
12°, o aciditate totală destul de ridicată ce oscilează în jurul a 5,0 g/l, iar conținutul în zaharuri depășește 50 g/l. Când sunt tinere, vinurile dulci din soiul Grasa au o culoare g albenă-v erzuie sau galbenă cu reflexe verzui. Ele sunt caracteri zate pri ntr-o aromă unica, ce amintește de cea a caiselor uscate, de cear a de albine sau de stafide. Această aromă se datorează, în parte, substanțelor produse de putregaiul nobil. Gus tul vinu rilor este complex
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ul Mediu sub denumirea de “Perlaʺ sau ʺFloarea Moldoveiʺ iar în zilele noastre a obținut numeroase medalii de aur. Impresionează prin unicitatea miresmei floral e. Feteasca Albă (demidulce), Feteasca albă este vinul ce te cucerește prin culoarea galbenă, cu reflexe verzui, ce devine galbenă aurie prin maturare și învechire, precum și prin aroma fină de fructe. Memorabil prin parfumul de mare complexitate: acesta sugerează mirosul degajat de o vie înflorită. Superb, cu aroma inconfundabilă caracteristică strugurelui cop t, asemă natoare cu cea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
albă prezint ă un buc het tipic. La curtea din Hârlău, în buza viei,/ făcea Mă ria sa p opas, nu rar./ Deși mai uita de grijile domniei,/ cu dumneaei Feteasca de Cotnari. Grasa de Cotnari (demidulce). Cu o culoare verzuie când este tânăr, până la galben auriu după învechire, asemanatoare culorii de toamnă a frunzelor de viță de vie, cu un gust apropiat celui de miez de nucă, împletit cu nuanțe de stafide și de sâmburi de migdale, vinul Grasa de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]