1,001 matches
-
Pe care il văzuse rătăcind prin lumea să de jos cînd încă era departe foarte, Si privi iutea să apropiere; strîns întunecat stătea Spectrul. Lîngă el Tharmas se opri din zbor și aspru sfidător statu, Vorbind cu Spectrul ce se veselea de-a lungul văii. În jurul pîntecelor sale182 un brîu ardea scînteietor cu multe colorate focuri, 305 În mîna-i, noduroasa Ghioaga 183 cu noduri mari cît munții ce spăimîntau Făcînd să piară aștrii, veștejindu-i cu ale sale crește reci. Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sîngele". 210 Așa cîntară demonii adîncului; Goarnele războiului răsunară cu tărie. Orc în bucăți o sfărîmắ, si chipul lui cel omenesc fu mistuit în focurile sale Amestecate cu ale ei îndurerate mădulare împrăștiate prin Abis. În toată Lupta ea se veseli, Dorința fiindu-i Împlinită și vărsînd lacrimi de durere. Din Orc nimic nu mai rămase, decît doar Șarpele în jurul arborelui Tainei. 215 Chipul lui Orc pierit-a; își înălță-n Putere șerpeasca să alcătuire Printre astrele lui Urizen, frîngînd făptura
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căci Înviat-a Omul Veșnic". 390 Ea se înalță printre flori și ochii și-i îndreaptă spre luminișul de la Răsărit Și úmblă, da, aleargă chiar, picioarele-i sînt aripate, pe vîrfurile firelor de iarbă ce se pleacă, Veșmintele-i se veselesc în vîntul gureș și părul sau cu roua scînteiază. Răspunse astfel: "Al cui e glasu-acesta, în glasul aerului hrănitor, În spiritul dimineții, deșteptînd sufletul din patul sau de iarbă? 395 Unde hălăduiești? căci tu ești cel pe care-l caut
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
printre-ale mele verzi pășuni, si desfătîndu-se printre copacii mei. Nu sînt aicea singură: turmele mele, voi sînteți frații mei; Iară voi păsărilor ce cîntați și ceru-mpodobiți, surori îmi sînteți. 445 Eu cînt, și voi la cîntec îmi răspundeți; mă veselesc, și voi vă bucurați. Urmați-mă, O turme ale mele; acum vom coborî în vale. O ce gustoși sînt strugurii, care-nfloresc sub soare! Ce limpede șipotul stîncii, gonind printre nisipurile daurite! Ce reci linele adieri ale văiugii, si brațele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jelesc, și tu în nouri ești închisă. 490 Cînd oare vremea Norilor va trece, și-ngrozitoarea noapte a lui Tharmas? Înalță-te, O Enion! Înalță-te și îmi zîmbește peste capu-mi Așa cum peste sterpii munți surîzi și ei se veselesc. Au cînd zîmbi-vei tu la Tharmas, O, tu, care-aduci ziua cea de aur? Înalță-te, O Enion, înalță-te, căci Iată, marile mi-am domolit". 495 Așa grăind, neputinciosul cap și-l așeza pe stîncă Jílavă, Și-ntunecime-acoperi întreg adîncul: lumină
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iar pe Tharmas îl voi Îmbrățișa. 600 Căci Iată, iarna s-a sfîrșit peste îndepărtatele colníce, Și toată neagră glie cîntă". Ea seminției sale de copii vorbește; laptele ei În jos coboară pe nisip; nisipul cel setos bea și se veselește Uimit văzînd Furnică, Lăcusta, si viermele cel inelat. În mare număr rădăcinile răzbesc prin trainicele stînci, croindu-și drumul, 605 Chiuie de bucuriile ființei; marile tulpini Pe munți se nalta tulpina de tulpina; tritónul cel cu șolzi afar' din piatră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
suferință; Tipsiile, Șuruburile și Rotile de cazna, Ferăstraie, frînghii, focuri și potopuri, Crudă bucurie a fiicelor lui Lúvah, care cu bice și junghére Jertfele-și sfîșie, și jocul cel de moarte al fiilor lui Lúvah. 755 Viori și tamburine se veselesc în jurul Teascurilor Vinului. Mică Sămînță, Jucăușa rădăcina, Rîma, micuțul cărăbuș, Furnică înțeleaptă 336, Dansează-n jurul Teascurilor Vinului lui Lúvah; e-acolo Centipedul, Paianjenul cel cu mulți ochi al gliei, Cîrtita cea-nveșmîntată-n Catifea, Si Urechelnița-narmată, plăpînda larva, blazon al Nemuririi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Camarile lui Urizen; Le macină în Morile-i vîjiitoare. Îngrozitor chinul Tuturor Neamurilor Pămîntului, măcinate-n Morile lui Urthona. În mîna-i Tharmas ia furtunile: vîltoarea el o slobozește-asupra 810 Roților; marile zbuciumate urlă la porunca-i cruntă Și-Învîrtejindu-se cumplit se veselesc în fioroasa tulburare-a roților Întunecatului Urthona. Tunete, Cutremure de Pămînt, Focuri, Potopuri, Se veselesc unul spre altul; glasurile lor cu strășnicie zguduie Abisul, Îngrozitoarele lor chipuri grijă-avînd de morile temute. Era acolo gerul sur, 815 Și palida-i soție
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n Morile lui Urthona. În mîna-i Tharmas ia furtunile: vîltoarea el o slobozește-asupra 810 Roților; marile zbuciumate urlă la porunca-i cruntă Și-Învîrtejindu-se cumplit se veselesc în fioroasa tulburare-a roților Întunecatului Urthona. Tunete, Cutremure de Pămînt, Focuri, Potopuri, Se veselesc unul spre altul; glasurile lor cu strășnicie zguduie Abisul, Îngrozitoarele lor chipuri grijă-avînd de morile temute. Era acolo gerul sur, 815 Și palida-i soție, îmbătrînita Neaua; asupra focurilor ei veghează, Clădesc a' lui Urthona Vetre. Natură geme-n beznă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
coșnițe de aur și de-argint, în ceruri de pietre prețioase Și-apoi se odihni în Iarna, în noaptea Timpului 338. 825 Soarele negura-i și-a părăsit-o și a găsit o mai curată dimineață, Si blîndă luna se veselește-n noaptea limpede și fără nori, Și Omul înainte merge din miezul vîlvătăilor: tot răul mistuitu-s-a. Ochii săi văd sferele-Îngerești nălțîndu-se noapte și zi. Se mistuiră stelele precum o candela ce-i stinsa cu-o suflare, și-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la vampa! - din actul ÎI, scena 1 Rezumat : Azucena povestește lui Manrico și mulțimii de țigani împrejurările morții mamei sale. Mama sa a fost arsă pe rug că vrăjitoare în timp ce acei care au condamnat-o pe nedrept râdeau și se veseleau. Aria Condotta ell'era în ceppi - din actul ÎI, scena 1 263 Rezumat : Azucena îi povestește lui Manrico toate secvențele care au avut loc în timpul execuției mamei sale. Ea îi relatează cum mama ei, aflată pe moarte, a mai reușit
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Gh. P. unu: Că mi-ai făcut din toate zilele libere niște praznice...; ar mai trebui să vii și cu o colivă..., cu lumînări... cu preot..., să ne-mbătăm și... veselia dracului... Gh. P. doi: Păi dacă vrei să te veselești, să-ți aduc niște reviste sexy..., niște poze porno... Gh. P. unu: Mai bine-mi aduceai niște pîrjoluțe..., făcute de nevastă-ta..., că bune le mai face...! (Gh. P. doi i le arată pe masă) Cum? Ce ziceau că aduci
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
n-ai loc sub o cruce... înseamnă că degeaba trăiești... Mona: Dar, omule!, nici o morală, nici o religie de pe lume nu-mi cere să stau sub cruce! Isus nu-mi cere asta! El îmi spune să mă bucur și să mă veselesc! Dar cum să mă veselesc și să fiu fericită? Sub cruce? Nici El n-a fost fericit sub cruce! Octav: Așa e, iubito, n-a fost fericit... Dar asta nu-nseamnă că toată viața Lui n-a mers către cruce
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cruce... înseamnă că degeaba trăiești... Mona: Dar, omule!, nici o morală, nici o religie de pe lume nu-mi cere să stau sub cruce! Isus nu-mi cere asta! El îmi spune să mă bucur și să mă veselesc! Dar cum să mă veselesc și să fiu fericită? Sub cruce? Nici El n-a fost fericit sub cruce! Octav: Așa e, iubito, n-a fost fericit... Dar asta nu-nseamnă că toată viața Lui n-a mers către cruce... Asta era misiunea Lui... Să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
E-ndreptățirea ramurei obscure/ Ieșită la lumină din pădure/ Și dând în vârf, ca un ciorchin de negi,/ Rodul durerii de vecii întregi.”) și voința de a aprofunda „realitatea omului” prin asumarea contradicțiilor, a zbuciumului („Ca un norod de pașnici și veseli asasini/ Ce pregătesc dreptatea luminii viitoare,/ Unii-nvârtesc săcurea, ceilalți desfoaie crini,/ Cu sufletele-n beznă și degetele-n soare.”) - iată calea aleasă de A. în trăire, cunoaștere, poezie (Rugă de vecernie). O formă specială a situării între impulsuri opuse
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
bunătate, dar de cele mai multe ori oamenii râd cu răutate. Un râs sincer și plin de bunătate înseamnă veselie, dar în veacul nostru (sec. al XIX-lea, n.n.) unde mai găsești veselie adevărată, câți oameni mai știu să fie cu adevărat veseli?” “Numai un om foarte evoluat, care a ajuns la o mare armonie interioară, este în stare de o veselie contagioasă, mai bine - zis senină și totodată irezistibilă” [Dostoievscki - Adolescentul]. În schimb plânsul - cu care medicul se întâlnește mai des - se
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
SC[ENA VII] EMMA (din ușă, rîzînd) Bravo, moșule, hahaha! Mi te-ai amorezat tocmai pe-aici... Cei măr din sân fetelor! Bravo! Frumos! Frumos! [NIȚĂ] (rușinat, își ridică căciula) Iaca, mă! Duduia!... E! // Și eu... ca un moșneag! Mă veselesc și eu! [EMMA] Văd și eu... Ca un moșneag... ce să potrivește! Cânți chiuituri de flăcău... Moșule, moșule! Te strici între nemți, văd eu bine. Te-ai făcut beutori. [NIȚĂ] Nu, zău! [EMMA] Te-ai făcut jucăuș. [NIȚĂ] Nu, zău
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cruțând cu toate astea pe complicii lui, deși erau vrednici de pedeapsă. {EminescuOpXIV 86} Biruințe aie românilor. Ar- Mare bucurie se făcu în tabara românilor despre cum mările și căderea lui Isaac ieșise acest lucru și Petru și Asan se veseleau cu multă Angelos în a[nul] 1193. părere de bine ca și când Constantin Angelos și-ar fi întins într-adevăr mâna după țara și poporul lor propriu; ei declarau sus și tare că-mpăratul nu putuse să facă mai mare bine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
au plecat,/ Singur pe min’ m-au lăsat” (6, p. 115) ; sau „Of, Ioane, Sfânt Ioane,/ Tu de vin te-ai îmbătat/ Și din rai tot a prădat” (14, p. 62) ; sau „Măi Ioane, Sfânt Ioane/ Dar tu stai și veselești,/ Dar de rai nu te gândești” (14, p. 48) ; sau „Tu șezi, Doamne, și prânzești/ Și raiul nu ți-l grijești” (12, p. 90) ș.a.m.d. (vezi și 13, p. 26 ; 21, p. 13 ; 41, p. 42). Apare aici
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
grivă” (cenușie, pes triță), iar apelativul ei nu mai e Murga, ci Griva, ca în recita- tivele magice infantile de alungare a ploii : Ado, moașe, druga, S-omorâm pe Griva. Griva a murit, Coada i-a-nflorit, Copiii s-au veselit (12, p. 59). Puținele elemente pe care le oferă recitativele infantile sunt totuși suficiente pentru a mă face să cred că Murga (întunecarea datorată norilor de furtună) este imaginată ca o ființă demo nică de formă bovină, ca o vacă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Basarabia rusească. Toate aceste sunt fapte. Aceste fapte dovedesc decadența statului, căci nu sunt unice în istorie, ci se repetă ori de câte ori decadența intervine și mai curios este desigur că, pe când oamenii care se complac în decadență se bucură și se veselesc, tot atuncea spiritele mai bune înclină a vedea lucrurile în culori negre și sunt atinse de pesimism. Salvianus, un preot din Marsilia născut pe la 390, care a scris tractatul, ce se păstrează încă, De Gubernatione Dei, toată viața sa a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
asta și babornița care-i stă alături, decide să plece în pustie? Ce fel de bărbat e ăsta? Ai pleca alături de el în luptă, departe, în podiș? Mulțimea izbucni în râs. Încurajat, Xtyn continuă: - Dar nu e momentul să ne veselim acum. Vă rog doar să priviți la semnificația profundă a alegerii noastre. Faptul că astăzi o voi cruța pe Insa, dar și pe Elek, arată că prețuiesc și prospețimea tinereții dar și înțelepciunea vârstei. În mine zac destule puteri pentru
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Ps 145/144,1): „Te voi preamari Dumnezeule, Împărate, și voi binecuvânta Numele tău în veci de veci.” (t.n.) ori una colectivă: Yiœem"ƒ Yiœer"’Ql be-‘Os"yw / bnQy ȚiyyÄn yagiló be-Malek"m (Ps 149,2): „Să se veselească Israel de Făcătorul sau și fiii Sionului să se bucure de Regele lor!” (t.n.) Poate fi o chemare în ajutor adresată celui care are stăpânire peste toate: Haqeš>"h le-qÄl šawe‘ / Malek we’loh"y (Ps 5,3ab
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
demonstrează precaritatea oricărei existențe și-l convertește pe om la practicarea unei vieți puse sub semnul fericirii; boala - această pietricică imposibil de eliminat prin urinare... - presupune că în afara durerii, și din cauza ei, bolnavul râde, profită de acalmie, mănâncă, bea, se veselește. într-un cuvânt: boala morții se tratează cu un singur remediu: cu viața. Și pentru a muri cu demnitate nimic nu-i mai potrivit ca un trai plenar în așteptarea momentului trecerii 35. Drumețind cu Epicur. Practica hedonistă presupune și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-ntinde pe cât n-ai, ci te-ntinde pe cât ai”; Cine vrea tot pierde tot”; „Cine Întreprinde prea multe termină puține”; „Cine vrea să dovedească prea mult nu dovedește nimic” etc.) „Ferice de cine nu suspină după ce n-are și se veselește cu ce are!” (Epictet) „Cine are cel mai mult? Cel care dorește cel mai puțin.” (Publilius Syrus) Puțin, cu liniște, este singura dietă. (Înțelepciunea populară ne arată, prin proverbe, că lăcomia strică nu numai „omenia”, ci și sănătatea: „Cine mănâncă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]