3,775 matches
-
nepoate, cu ce cântec vrei să-ncepem? întrebă deadul Vasile, după ce isprăvi. Culae nu spuse nimic. Păi atunci, hotărî bătrânul, ia să-ncepem cu un cântec pe care l-am învățat când eram copil de-o șchioapă, de la un lăutar vestit... Ascultă și bagă bine la cap!... Și bătrânul se porni să plimbe arcușul pe coarde trist și tânguitor. Lui Culae aproape că-i dădură lacrimile ascultând, copleșit de o jale care venea din timpuri apuse și de la oamenii care purtaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
baza teoriei probabilităților matematice, cam care erau șansele ca cele două Juliete să afle vreodată că își împărțeau inima aceluiași Romeo. Dimpotrivă, Mircea Cartojan, care se fălea că ar fi fost, nici mai mult nici mai puțin, decât descendentul unor vestiți haiduci din Codrii Vlăsiei, era mai puțin exuberant și nu prea vorbăreț. Deși era aranjat convenabil în casa unor rude materne, unde nu ducea lipsă de cele necesare, se întâmpla să apară dimineața la cursuri nemulțumit și încruntat și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Studii Economice, nu era căsătorit și locuia singur într-o casă cu mulți chiriași, pe care-i bănuia că-l spionau și că îi cenzurau corespondența. Un nou prieten pe care și-l făcuse Virgil, odată cu revenirea lui acasă, era vestitul Vencu Picior de Lemn, cel despre care Stelian nu avusese niciodată o părere prea bună, socotindu-l un om nesincer și cu apucături pungășești. Cu toate acestea, pe Virgil nu îl deranja deloc prietenia cu Picior de Lemn. Omul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Din cauza asta mama s-a îmbolnăvit de inimă și era chiar să moară... Rămăsesem numai eu și cu ea și uneori nu aveam nici ce să punem pe masă... Pe Horațiu îl luaseră în armată și-l trimiseseră departe, la vestitul Canal, bineînțeles într-un batalion de muncă, la geniu construcții... Nu i-au dat nici o permisie și o ducea la fel de rău ca pușcăriașii... Iartă-mă, îi ceru el, sărutându-i mâinile. Pe tine te iert, dar pe ei nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bătrânul Linzmaier, tot familionul lui de țipțeri erau niște vecini minunați, că niciun fel de stricăciune ori de atingere în vreun fel a proprietății Morărenilor de-alături nu s-a întâmplat vreodată să se facă. Dar, de când gospodarul și totodată vestitul stoler s-a prăpădit, iar feciorii cei mari au plecat la școli de meserii în Germănime, cei rămași acasă, două fătuci și un băiețaș împreună cu Mutter Roza-frizerița, au devenit un fel de părtași la toate bunurile celorlalți: Împrumută sapa! Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
câteva poziții importante și ferească-ne Dumnezeu de mai rău! Iai-vai! Că fără tovarășa Ana ne prăpădim cu toții! * * * De când bădia Cazanciuc și-a cumpărat minunea asta de cal fără coadă, și-a adus la casă numai rele și belele. El, vestitul petrecăreț, cu fini și cumetri prin vreo șapte sate de pe lângă târgul Siretelui, a ajuns de râsul lumii. Că oamenii aproape că nici nu-l mai știau de Cazanciuc, ci de stăpânul calului fără coadă, pe seama căruia au început să circule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prin Galiția care au meșterit câțiva ani buni la coveți, covățele, căușe, linguri și polonice din răchitele și plopii recoltați din luncile lui de la vărsarea Hlibiciocului în Sirete, ci și pentru faptul că, înainte de primul război total, și-a construit vestita lui moară pe apă. Mai întâi, a zăgăzuit pârâul, care a făcut un iaz de baraj de doi kilometri, prevăzut cu un canal de fugă al apei, la capătul căruia a instalat lătocul ce o dirija, prin cădere, direct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Că la noi nu m-am încumetat, deși dispun de aparatura necesară! Am avut un pacient cu o operație banală la uretră, eșuată, și apoi la Cluj au fost nevoiți să-i facă bypass la penis!.. Voi sunteți cei mai vestiți medici din toată Dumbrava aceea și din împrejurimi. Numai că nu prea le aveți cu medicina! Ia poftește pacientul în cabinet! Între timp, doctorița și-a zis că îl va trata cu atenție și respect, așa cum se cuvine când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bine, pocăința, iubirea, cinstea și sufletele voastre se vor veseli în veci. * * * Ariton al lui Verde de Paris de la Bahna Siretelui n-a dorit să muncească la colectivă. Zicea omul că el s-a pomenit colectivist fără să fi semnat vestita cerere de înscriere de care s-a făcut atâta caz. Ca atare, a încercat să-și muncească cele două-trei ogoare în regim privat. Dar ți-ai găsit regim privat cu tovarășii, că n-a lipsit prea mult ca să-l condamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
recital. Omul avea clasă, dar era plictisit, cânta de parcă l-ar fi obligat consoarta să bată covoare sau să spele vasele. În sală era și mult "bronzament de lux", cum îi plăcea Marelui Bronz să spună; chiar toată floarea cea vestită a întregului Ferentari muzical. Oaspetele de onoare a ținut un discurs plictisitor și a încheiat cu o provocare puțin arogantă: "Strunele acestei viori sunt fermecate. Nu vibrează decât în mâna celor care au talent". Omul a înșirat vreo patru "muzicieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un prunc de grădiniță, auzind că vine nea Grătărel la noi, de ziua mea, m-am simțit foarte mândru. Când i-am văzut papionul și eșarfa, am și zis, fericit, că brava cadou mi-a făcut mama cu unchiul acesta vestit, care, cel puțin așa zicea lumea, avea un fel ciudat de a locui, stătea foarte mult după gratii și tocmai de aceea-i spuneau prietenii Grătărel, nu pentru că, așa cum crezusem eu, era pofticios de fripturi sau mici la grătar... Deștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spune ultima dorință: "Mamă, dacă mă iubești / Vino sus la Văcărești"... Ninetistele nu mai aveau lacrimi; căzuseră în transă. Își lipiseră ochii de tatuajele unchiului vitreg și era interesant de știut ce aveau să viseze în nopțile viitoare. Cărțoiul cel vestit al Ninetei avea să fie din nou la mare căutare. Nu trebuia să pierd ocazia. Dona, cea cu un singur n, deja moțăia. Sunt sigur că nu visa decât niște gratii după care un crai de poveste-i cânta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de viață. Îi plăcea să umble mână în mână cu tipul bănuit de Suzana. Acesta n-o slăbea nicio clipă. În pauze, după ore, cei doi parcă erau marca și plicul gata de aruncat în cutia poștală. În parc erau vestiți: insul îi ștergea băncuța cu batista, îi culegea panseluțe, se așeza ca un cățeluș lângă picioarele ei, îi citea poezioare. Și ce-o mai săruta... Romantic: îi trimitea bezele; ca-n Romeo și Julieta... Suzana: "Așa-i, cum am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fu un vertij care îmi desluși pe un raft drept în față o țesătură romboidală complicată, în care pete regulate de roz se contopeau cu bucăți de verde închis, apoi totul se opri. Priveam celebrele sakura-mochi din Tamazawa, cel mai vestit magazin de dulciuri japoneze tradiționale din Sendai. Era abia februarie, însă primăvara trebuia deja presimțită, după ritualul japonez, ademenită, parcă, prin mii de rugăciuni proaspete, răsfirate pe rafturi și în vitrine. Vântul parfumat iradia chiar din frunzele mari de cireș
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la parfumuri este, ca de atâtea ori la acest popor al paradoxului, ambivalentă. Diferite forme de tămâie se folosesc și acum pentru ambient, deși, din câte am văzut, ele sunt mai ales populare printre străinii care vor să aibă experiența vestitelor bețișoare aromate tradiționale, decât printre japonezi. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de parfumuri, japonezii sunt extrem de circumspecți. Marea industrie internațională a parfumurilor a eșuat pe piața japoneză și, doar în ultima vreme, se pare că gustul tinerilor a început
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
T. Suzuki (important gânditor budist din perioada modernă) și lui Yasunari Kawabata (celebru prozator din secolul încheiat de curând). Pe lângă impresionantele temple medievale, străjuite de tulpini de bambus și înconjurate de austere și elegante grădini zen, vizitatorul occidental descoperă și vestita statuie a lui Buddha Amida, de la Kotokuin (replică din secolul al XIII-lea a marii statui din secolul al VIII-lea, găzduite de Todaiji, în vechea capitală de la Nara). După un pelerinaj pe la atâtea lăcașuri impresionante, am sufletul curat și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
foc, din cauza unui joc, dintre o porumbiță și un netot. -Măi frumoșilor, decât v-ați certa mai bine m-ați ajuta, zise crăiasa către porumbei. -Cu drag, Crăiasa inimilor în suferință, ce putem face pentru tine? -Trebuie s-ajung la vestita curte a Craiului bărbaților. Vreți să-mi spuneți, pe unde pot ajunge mai repede? Porumbeii s-au distrat nevoie mare, când au auzit de cine întreabă crăiasa. Atunci ea s-a supărat și i-a mustrat: -Ascultați aici la mine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dogmele, ce aveau să fie fixate mai târziu, dar și multe amănunte de organizare exterioară, ce erau absolut necesare pentru satisfacția adepților lor. Fericitul prilej se ivi curând, cu-nceputul secolului al IV-lea, când Împăratul Constantin cel Mare, prin vestitul său edict de la Milan, decretă religia creștină, ca religie de stat, în occident, încă din anul 312-13, iar în orient la anul 323. De aici înainte, începe o perioadă cu adevărat de aur pentru creștinism. Corifeii creștinismului, din toate părțile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
-i de vină în ipoteza asta? Focul, martirii sau împăratul? Dacă urâm focul și pe martiri, atunci trebuie să urâm și Crucea și pe Christos, căci crucea la Evrei era obiect de dispreț și pe ea se răstigneau numai tâlharii vestiți. Deci concluzia falsă ar fi că Mântuitorul a fost un mare vinovat, iar nu cei ce l-au răstignit pentru osândire. La noi, crematoriul nu este un așezământ de pedeapsă, nici pentru cei vii, nici pentru cei morți, ci un
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a plăcut cuvântul acesta. Analfabeți. Dar am înțeles ce voia să spună. Și mi-am amintit întâlnirea mea cu scriitorul german Erwin Strittmatter. Se petrecuse cu mult timp în urmă. Poate că voi povesti despre ea mai târziu. Acolo, la vestitul Erwin Strittmatter, am învățat că nu trebuie să scrii pentru a scrie. Și că poți face asta cu frâul lăsat liber, la pas sau la trap sau la galop. Trebuie doar să te ții sigur în șa. Cum a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Kristineberg, eram și noi acolo. Am mers cu telefericul peste râul Skellefteå. împreună l-am văzut pe prefect inaugurând noua mină de pe celălalt versant al muntelui Ava, mină care a transformat o simplă îngrijitoare în cea mai bogată și mai vestită locuitoare din Västerbotten. Cu toată sfiala ei. Deseori mă gândesc la asta: că eu, aici, pe muntele Ava, locuiesc de fapt pe o mină. Acolo jos, adânc, adânc, sub mine, oamenii sapă și scot afară aurul. Acum era o conferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
administreze veniturile de la conferințele pe care urma să le țină în viitor - parte despre vid, parte despre Dumnezeu, parte despre amândouă la un loc. De fapt acesta fusese sâmburele strălucitei sale lucrări: omul de știință Pascal, care fusese cel mai vestit savant al timpului în domeniul vidului, reușise ca teolog să umple acest vid cu Dumnezeu sau, mai corect spus, arătase că aceste două elemente sunt unul și același. Vidul, adică vacumul eternității, este Dumnezeu, Tatăl nostru. în scurtă vreme un student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
invidie și scandal, cu atât mai multă notorietate publică. Părinții ei pregăteau de zor o nuntă ca-n povești, cu tot tacâmul, mai bine zis masa de nuntă avea să aibă pe puțin cinci sute de tacâmuri; toată floarea cea vestită a rudelor, prietenilor, colegilor și altor categorii de amici de prin nepieritorul Cartier al Primăverii urma să ia parte la festivitățile matrimoniale. La un moment dat se zvoni că însuși părintele patriei și al marelui partid care guvernase țara după
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
avertizare; în dreptul ceasului a fost pusă pază. Măsurile mai aveau un motiv; erau așteptați doi trimiși ai Capitalei. Aceștia au sosit într-o după-amiază. Unul era inginer. Se apucase de politică și ajunsese subdirector într-un minister. Celălalt, un ceasornicar vestit, inventase un ornic muzical cât unghia și un altul, cam cât o pălărie, ce anunța orele prin interjecții licențioase: oh, ah, aaa..., îh, cât și printr-o seamă de zgomote potrivite: pupături, suspine și pleoscăituri; miezul nopții era marcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
5 lei. Din anii '88 coniac Miorița, 40 lei și Ovidiu 19 sau 23 lei.", a scris un alt comentator care în anul 1985 avea 20 de ani. Rareș Nica, de asemenea comentator, la topicul deja menționat își amintește de vestita pungă de 1 leu. El precizează că intrarea la ștrand costa între 3 și 5 lei, guma de mestecat, care semăna cu o țigară, costa 50 de bani, eugeniile- 65 de bani, ciocolata cu rom 1,80 lei, kilogramul de
Vezi ce prețuri erau pe vremea lui Ceaușescu. Amintiri din Epoca de Aur by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80480_a_81805]