594 matches
-
altrui non cale / de' noștri alți parenti, / a te ne caglia, a te cui fâțo aspiră / benigno sì che per tua mân presenti / paion que' giorni allor che dalla dira / obblivione antică ergean la chioma, / con gli studi sepolti, / i vetuști divini, a cui natură / parlò senza svelarsi, onde i riposi / magnanimi allegràr d'Atene e Romă. (vv. 46-55) Nelle nozze della sorella Paolina: Poi che del patrio nido / i silenzi lasciando, e le beate / larve e l'antico error, celeste
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de dizgrațioase pornografii pe care postmodernitatea s-a crezut datoare să le etaleze. Amélie Nothomb e nespus de pudică și discretă, fiind totodată de o neașteptată îndrăzneală și curiozitate fără umbră, care se opresc în trama verbală, încît parfumul ușor vetust și prețios al cărților sale reușește să inducă o stare vecină cu transa catarctică celor care cititori-femelă, vorba lui Cortazar se lasă seduși. Iată două fragmente din Barbă Albastră, ce reia povestea binecunoscută din altă perspectivă, cea în care orice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Capitolul 2. Postmodernismul și problema idealului educațional / 27 2.1. Modernitatea mizează pe rațiune / 27 2.2. Postmodernitatea mizează pe corp / 30 2.3. Școala sub asediul postmodernității / 32 2.4. Hedonismul și educația / 34 2.5. Idealul un concept vetust? / 37 2.6. Idealul bine temperat o contradicție în termeni? / 40 2.7. Tehnică fără etică? / 41 2.8. Învățare fără etică / 45 Capitolul 3. Despre modele și rolul lor în educație / 51 3.1. Vechii greci și forța educativă
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dată pe viitor ca orizont temporal care face posibile noi descoperiri științifice. Multiplicitatea identităților individului postmodern se corelează cu imaginile, de fiecare dată altele, accesibile prin intermediul simțurilor și care încadrează individul într-un prezent perpetuu. 2.5. Idealul, un concept vetust? Postmodernitatea și idealul par incompatibile; să nu uităm, "idealul ignoră jumătățile de măsură. El nu desemnează doar ceea ce are "valoare pentru mine", ci și ceea ce are "cea mai mare valoare". Idealul este de ordinul superlativului. El indică nu doar ceea ce
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fără chip, ce transformă întregul corp social într-un câmp de percepție: mii de ochi postați peste tot, puncte de atenție mobile și permanent treze, o imensă rețea ierarhizată...". (Foucault, 1997, pp. 300-301) Dacă imaginea pare greu de acceptat astăzi, vetustă, să nu uităm exigențele pe care directorul unei școli londoneze le fixa pentru arhitectul școlii în care personalitatea copiilor "va înflori": "În Mossbourne nu există o singură cancelarie, astfel încât profesorii să nu fie izolați de elevi. În schimb, au spații
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de pildă). Densitatea și diversitatea stimulilor sunt setate la niveluri mult mai scăzute, selecția operând în funcție de un singur criteriu: relevanța pentru învățare (mai rar, relevanța educațională). De asemena, volumul sitmulilor este mai redus, ceea ce conferă mediului școlar un aer cenușiu, vetust, într-un cuvânt, plicticos. Dacă lecțiile de tip "chalk and talk" reprezintă regula, școala riscă, așa cum am mai amintit deconectarea, cu efecte majore (negative, credem noi) în planul învățării, mai larg, în plan educațional: Homo zappiens consideră că școala este
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de grupuri în cadrul cărora se manifestă un elev. Chiar dacă este percepută de unii copii ca fiind mai degrabă un "loc de întâlnire" (Wim Veen) sau de unele pedagogii ca fiind mai degrabă un "loc de trai" (Jean-François Mattéi), adică oarecum vetustă și inadecvată în raport cu scopul ei (a oferi experiențe de învățare în rețea, în primul caz, a oferi un loc de studiu, în al doilea caz), școala deține încă un potențial imens de activare a unui complex de grupuri de copii
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
etichete" încărcate negativ alăturate acestora? Liviu Antonesei: Da, emisiunea aceea a fost cu totul altceva decât cele de care am avut parte nu doar până acum, ci chiar de 1 decembrie, începând cu eternele momente oficiale din toate orașele, la fel de vetuste ca oricând, preluate de toate jurnalele de actualități, continuând cu modul în care au înțeles, în general, media publice și private să sărbătorească evenimentul, care cu cântece de voie bună, care cu dezbateri anoste, care cu documentare cam ca "pe
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de a-și "esprima" viziunea istorică, adesea inspirată de amintiri din cărțile de citire. Pretutindeni acolo unde profesorii nu-și asumau riscul de a preda serios și fără citate politice versiunea oficială asupra istoriei naționale îmbina dizarmonios dar perseverent frazeologia vetustă a discursului patriotard din secolul al XIX-lea cu formularistica pseudo-conceptelor care exaltau rolul "partidului clasei muncitoare", astfel încât trecutul să pară o bunăvestire a gloriei prezente și a beatitudinii viitoare. Un stereotip verbal în aparență absurd, care revenea mereu sub
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
poeziei populare, printre altele, și pentru „naivitatea” ei, trebuie neapărat restaurată semnificația de atunci a termenului. Mi se pare curioasă o propoziție ca următoarea, aparținînd aceluiași Ovidiu Bârlea, cu referire la balada folclorică: „... romanticii au îndrăgit-o pentru aerul ei vetust, pentru ecourile lumii feudale pe care le transmiteau cu candoarea naivității populare”. Poziția istoristă de tip patruzecioptist, nicidecum „desuet”, poate fi privită astăzi cu ochi critic, mai bine-zis în spiritul devenirii, al hemeneuticii. Romantică prin esență, ea îndrepta atenția spre
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vremea druizilor sau a lui Hokusai. Astăzi este doar o tristă neânțelegere. Și, după cum publicul nu te mai urmează de la un timp 274 (pentru că tot ce-ai inventat tu cu douăzeci ani în urmă a devenit acum normă și pare vetust și plicticos), nu te mai urmează nici propria ta minte. Jongleriile verbale nu te mai distrează, cărțile încep să-ți pară fade. Nu te poți umfla la nesfârșit. Ajungi să-ți umpli conturul și de-atunci încolo trebuie să te
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
permite citirea corectă a manuscriselor; II. indică posibilele greșeli de scriere și, implicit, calea prin care pot fi Înlăturate; III. poate furniza informații cu privire la datarea manuscrisului (cu toate că adesea se imită o scriere ieșită din uz pentru a da o aparență vetustă unui manuscris, cu scopul de a-l face mai prețios, În sensul propriu al termenului). Data unui manuscris, În majoritatea cazurilor, nu se poate stabili, nici măcar cu o aproximație de un secol. Indicațiile interne pot fi copiate mecanic, de un
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
-n plan secund de jocul de cuvinte capătul lumii / furnică, ca și de perspectiva spațială a pămîntului căscat gata să Înghită furnica. Începînd poemul cu sintagma capătul lumii, se introduce, printr-o metaforizare de ordinul basmului, o notă de evaluare vetustă, expirată În vremea roiurilor de galaxii și a găurilor negre (și asta făcînd apel la niște termeni din vremurile cînd eram Încă pe băncile școlii, acum capătul lumii se pare că s-a deplasat Într-un haos insondabil). SÎntem lansați
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
său, al cărui martor fusese, zece ani mai înainte, cu execuția lui Jean Calas sau, și mai recent, cu suplicierea Cavalerului de la Barre, care a bulversat spiritele. Acestea sunt idealurile dramei. Scenele de teatru din Franța, înguste în majoritate, sunt vetuste și rudimentare, adesea puțin propice realizării unor obiective atât de înalte. Voltaire, atât în Discursul despre tragedie, cât și în Prefața la Sémiramis (1748), se indignează împotriva unei asemenea delăsări. "Ar trebui să ne fie rușine că nu avem în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
despre fratele lui Nicolae, întâiul în clasă, iar la conac, Nicolae o ascultă cuminte, așezat corect pe canapea, fetița și băiatul se hârjonesc cu mâțele și pe doamna Angela n-o sâcâie defel gălăgia copiilor, cu tot aerul bătrânesc și vetust casa asta trăiește într-un fel anume, n-aș putea spune cum, dar, rostogolită în fotoliu, cu halatul strălucitor de mătase, legată în părul nearanjat cu o panglică, madame Angela îmi vorbește despre casa lor din București, treptele de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi-amintesc și-acum, marcat De-acele clipe de uitare..., Când am uitat că-s însurat. La farmacie Peste rându-abia format Intr-un tânăr abuziv: - Am pe cineva la pat... Dați-mi un prezervativ! Excepție Soața mea nu-i o vetustă, Să îmi facă viața grea, Când mă uit după vreo fustă... Dacă este pentru ea! Prin piață Surprinzând a mea ochiadă, Vânzătoarea-mi zise-așa: „Numai merele din ladă De vânzare-s, din sân...ba!” La femei ca la aprozar
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
și de mulțimea străinilor. După ce, stând pe capul femeii, îi tolocăneau o zi întreagă că "somnul în huzur este imposibil" și alte adevăruri ale doctrinei proletare, după ce îi strângeau degetele în ușă, ca să constate fermitatea puterii poporului, descătușat din lanțurile vetuste, ale burgheziei, un pluton din masa mare a poznașilor muncitori petroliști ieșea în curte. Se așezau la ușa latrinelor de scândură, fumând, chicotind, hârjonindu-se, procedând, în munca lor de luminare a țăranilor, încredințată de Partidul clasei muncitoare, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
focurilor bengale. Haida, măi, bandă de codoși și de poponari, ceată de poștărițe! Ciocniți paharele în cinstea oaspetelui nostru! zbiera magnatul de la Sans-Souci, care, ca și în ajun, intonă, mai întâi, la armonikă, apoi și din gură, șlagărele savuroase și vetuste ale vremurilor apuse. Greu de închipuit petrecere mai posomorâtă, dezlănțuindu-se în crescendo, tocmai în toiul unor muzici, mereu mai stridente. Lansară focuri de artificii, care înroșiră orizontul Bărăganului. Bătură toba și semănară detunături de petarde, să se audă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sau a treia, mi-nu-țiozitatea cu care regizorul creează recurențe prin de-taliul din background pe care-l înregistrezi subliminal, felul în care buclează o serie de episoade secundare sau urmărește efecte teatrale reiterînd chiar și caricat modalități de expresie dramatică vetuste, dar de un farmec retro irepresibil, toate acestea conferind adîncime, o cameră de rezonanță filmului. Chiar și intertitlurile și chapourile introductive sunt "redactate" în maniera ceremonios-convențională a începuturilor. Un spirit al timpului prinde regizorul în peliculă, realizînd un film despre
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
de seamă privitoare la spectacole, toate avînd sub ele și inițialele și o multitudine de pseudonime. În amintirile pomenite, Eugen Herovanu le enumeră pe cele folosite de el: Hero, Faust, Aladin, Romeo, Rigoletto, Parsifal, Rola, "precum și altele cu același parfum vetust și romantic". A. Steuerman iscălește și Rodion, Tristis, Leandru, Aster; iar Mihai Codreanu - Cod, M., Don Saluste; V.N. Cișman semnează versuri cu numele real, iar o proză - cu pseudonimul De la Prut. Redactorii vor avea, de asemenea, grijă să atragă numeroși
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
de legătură și disjuncție cu clasici interbelici, precum și o întoarcere în timp, o anacronie a revitalizării viziunii melodramatice într-o epocă foarte pragmatică și materialistă. Această dimensiune melodramatică este, bineînțeles, de văzut în cheie amar-ironică: Williams este conștient de caracterul vetust al viselor "melodramatizate" în piese precum cele două creații mai sus amintite. Tennessee Williams este unul dintre cei mai influenți dramaturgi postbelici, viziunea sa, creată ca ecou al anilor copilăriei petrecuți în sudul interbelic, fiind un punct de reper important
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
-și în versuri de romanță extenuată „restriștile”, „sfâșierile”, „mâhnirile” în registrul minor-sentimental și cu o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amândouă”) și o retorică naivă, nu lipsită de un anume farmec vetust, de confesiuni înscrise într-un album adolescentin: „Până când va târî sufletul mantaua mâhnirilor sfâșiate? /.../ Păsările tristeții mă ciugulesc ca pe o bucată de pâne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tânguitor-juvenile, regizate în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
apărut, sub titlul, nu mai puțin ironic, „Incantații”. Poeme de Ion Pillat și Ilarie Voronca, plângându-l pe „cavalerul care și-a pierdut și calul și a strivit în potcoavă chivăra”, ca și „glanda tânără a poetului grefată pe trupul vetust al unei poezii scoase din cutia de pălării a bunicii”. Semnificative pentru atitudinea intransigentă a avangardei față de „oficialitate”, asemenea luări de poziție nu exprimă însă tot „adevărul” despre acest moment al creației lui Voronca. În realitate, Incantații-le sunt departe
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
psihologică frizând patologicul. În final, prin intervenția unei rude, Lelia își părăsește soțul, iar Matei acceptă să fie desemnat ministru. Mai puțin convingătoare, deși au văzut luminile rampei, sunt poemele dramatice „Să nu-ți faci idoli!...” și Apollonius din Tyane, vetuste chiar la apariție și prin subiect, și prin maniera teatrului în versuri. Protagonistul celei de-a doua piese este un ascet intransigent și un misogin feroce, care clamează împotriva desfrânatei dansatoare Chimena ca Ioan Botezătorul împotriva Herodiadei, dar îi cade
VEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
deformat realitatea istorică. Dar această Împrejurare nu schimbă nimic din faptul că opinia publică Își asumă tradiția istorică tot prin respectiva prismă simplificatoare și că ea este de fapt „realitatea istorică” a românilor, indiferent cât am socoti-o noi de vetustă În raport cu sensibilitatea istoriografică actuală. Fără Îndoială, astăzi există mulți istorici români animați de spirit critic, care oferă perspective alternative În raport cu penibila vulgată istoriografică tradițională. Dar ea este Încă dominantă din punct de vedere cantitativ, cererea publicului pentru produsele sale este
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]