1,008 matches
-
din port, măi băiete? Cum? Ce spui? Un vapor!... De-acum se apropie luna lui april și-o să trebuiască să plec acasă: În grădina mea, unde muncesc, or să apară curînd primele flori și-or să Înflorească pomii, piersicii și vișinii, și sîngerul, și dafinul, și liliacul. Am un măr unde se-adună toate păsărelele care sînt aici În iunie: pomul pe care l-ai plantat cînd erai mic Înflorește lîngă fereastră, chiar acolo unde l-ai sădit. (Dragul mamei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
citi ce scriu eu. Stați să adulmec puțin. Aici, în curtea palatului, simt un miros care nu-mi place. Clădirea este un fel de casă mare, frumoasă, într-un parc ce seamănă cu o livadă plină de meri, peri, caiși, vișini... Dar acum nici pomii ăștia nu mai au frunze, iar peste tot, pe aleea de la intrare, pe scările palatului, în pridvor, miroase a nefericire. Știți, copii, cum miroase nefericirea? Miroase greu. A tristețe și a singurătate. Chiar așa stau lucrurile
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
taie cu foarfeca. De ce nu s-or face și foarfeci pentru stângaci, cu tăișul viceversa? Căsuța portarului se afla pe strada Vișinelor, nu departe de hala Traian, în mahalaua Popa Nan. Și ciudat era că nea Cercel n-avea deloc vișini în curte, numai pruni și porumbei. Iar Nicu venea acum în calitate de client, să cumpere un porumbel, pe care voia să i-l dea cadou lui Jacques, de Crăciun. Aveau drum lung, pe bulevardul lui Carol, apoi pe bulevardul lui Pache
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de ploaie, încă de când pusese piciorul pe aeroportul din țara lui, și de multe ori se-ntrebase, chiar dacă nu i-o spusese, ce s-ar fi făcut fără el. De la geam, Omar nu îi zărea decât ochii printre ramurile de vișin. Ochii și coada care lovea din când în când trunchiul pomului. El nu o hrănise vreodată în toți acești ani, deși îi fusese părtașă în atâtea peripeții. De aceea, atunci împinsese cremona care ținea laolaltă cele două ferestre și șoptise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
drăcească. De femeie și de pisică, de jucărie și de duh sumbru. Deschisese larg ușa și din capătul scărilor o striga pentru a treia oară: „Vino, Eleonor, vino, pis!“. Eleonor se întinse, ca după somn, pe toată lungimea crengii de vișin și apoi se porni să-și ascută ghearele. Era frumoasă, nepăsătoare și îl sfida ca o necunoscută după care te uiți când trece pe stradă. Își lăsă ușa vraiște și alergă la dulapul de deasupra chiuvetei, în chicinetă. Avea acolo
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
petrecută cu o seară înainte. Apoi ne-am jucat de-a v-ați ascuns ca și când nu s-a întâmplat nimic. Eu cu un prieten ne-am ascuns în grădina unui vecin crezând că nu e nimeni acasă. Avea însă un vișin plin cu fructe zemoase și acrișoare. Ni se făcu poftă și am luat din vișin, însă noroc n-am avut. Vecina veni cu o bâtă și de frică am căzut jos. Am fugit cât am putut, iar după aceea am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu s-a întâmplat nimic. Eu cu un prieten ne-am ascuns în grădina unui vecin crezând că nu e nimeni acasă. Avea însă un vișin plin cu fructe zemoase și acrișoare. Ni se făcu poftă și am luat din vișin, însă noroc n-am avut. Vecina veni cu o bâtă și de frică am căzut jos. Am fugit cât am putut, iar după aceea am intrat în grădina unui alt vecin. Aici, era un măr văratic cu fructe coapte și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Bărbatul încerca să arunce mizeria de pe el. Le privi nedumerit pe cele două înlănțuite. Bătaia de-acuma începuse. Alergară dinspre bucătărie și celelalte femei să le despartă. Popa se ridică și se trase spre o bancă de lângă pompa americană, sub vișin. Doi bărbații ieșiseră și ei din bucătăria de vară și porniră spre popă. Unul se răzgândi și se repezi spre femei, încercând și el să le despartă. Celălalt, scund, rotofei, cu o jiletcă vișinie, brodată cu trandafiri mari, galbeni, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
serioși, părinte! Doar suntem oameni cu scaun la cap, așezați, la casele noastre... O broscuță, cât o nucă, ieși de sub un pietroi. Cu capul ridicat privea bulbucat, când spre preot, când spre celălalt. Țongu o atinse ușurel cu crenguța de vișin pe spatele-i verzuliu. - Cunoști, părinte, istoria revoluțiilor. Poți să-mi spui una fără sânge, morți și tremurat de dositor la popor? Cum crezi că se prinde poporul că a venit revoluția și la români, mai ales cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dușcă, lungă, gâfâită. - Liniștește-te, Rozi. Mai bine ascultă să vezi ce mi s-a întâmplat mie azi dimineață. Eram în baie, când dintr-o dată, ce să vezi, simt cum îmbobocesc. Ceva în felul ăsta, cu muguri, cum e la vișini când pocnește florile. Până să mă duc pe balcon, până să mă îmbrac, să-mi aleg o rochie, ceva să pun pe mine, ce să vezi? M-am făcut mesteacăn. Da știi, unul alb, fraged, minunat. A mai venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și-mi propteam bărbia în câteva perne, închizând ochii și ascultând cu luare aminte fiecare zgomot al camerei. Pe atunci îmi plăcea să-mi închipui că sunt un câine-lup care ciulește urechile. Auzeam ticăitul ceasului, scârțâitul obloanelor de la parter, freamătul vișinului din curte. Uneori ploua, iar sunetele țâșneau de peste tot în ritmul unor mici tobe. Îmi lipeam urechea de podea, procedeu copiat din filmele cu indieni. Multă vreme nu se întâmpla nimic; fiecare secundă o alunga pe cea dinaintea ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
caz nu disprețuiam atât de multe lucruri. Tocmai pentru că duceam o viață mai simplă. Și din toate acele sunete mărunte se distingea un foșnet lung, subțire și promițător. Mă uitam pe geam. Apa se scurgea pe streașină și pe frunzele vișinului, băltoace pline de cercuri împânzeau curtea. Mă concentram. Poate mi se păruse, așa cum se întâmpla de cele mai multe ori, când confundam cauciucurile foșnind pe șosea cu sunetul făcut de propria mea respirație. Dar câteodată se întâmpla ca foșnetul să crească, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
când confundam cauciucurile foșnind pe șosea cu sunetul făcut de propria mea respirație. Dar câteodată se întâmpla ca foșnetul să crească, și atunci se desfăcea în sunete mai mici: huruitul unui motor, schimbarea unei viteze, scrâșnetul unor frâne. Prin frunzele vișinului se distingea o pată vioaie, care se transforma de regulă într-o Dacie albă ce-și croia drum prin covorul fin de apă împroșcând stropi, lăsând în urmă casa și trăgând după ea tot calabalâcul de sunete cu care venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din răsputeri să pronunțe vocalele din ultimul cuvânt. Totuși, pentru că era binevoitor, nu i-am atras atenția asupra acestui lucru. În schimb i-am spus: — De fapt, el m-a ales pe mine. Poate de aceea. —Cosa1? O luai pe după vișin. Păi, nuș’ ce să zic. De obicei sar eu pe ei, nu ei pe mine. E prea cocoș pentru gustul meu. Poate de aia sunt un pic nesigură. Io știu. Mamă, Sam, mă gândeam eu, ți-ai ratat cariera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cade o lacrimă Dimineață roz - cafea neagră-n ceașcă și gânduri amare Cer în carouri - sub volieră hulub pe tabla de șah Solstițiul verii - toată planeta-i prinsă-n chihlimbar topit Pe țărmul pustiu visul verii eșuat - cioburi de stele Vișini în floare și sâmburi în iarbă - timpul scamator Ploaia a stat - greierii risipesc iar liniștea nopții Cutremur în ceruri - stropii reci protestând inundă strada Vântul rece a învins soarele-n turnir - cad castanele După ploaie mii de râme-n bejanie
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
răspunse cu același gest, arcuindu-și mâna stângă, pe după mijlocul ei, și simți, cum, Întregu-i trup, miroase a mirodenii de grădină, proaspete, și-a vino-ncoa. Și au traversat, astfel, aleea, ajungând În partea opusă a casei. Acolo, sub un vișin mare, rotat, cu o primitoare și binefăcătoare umbră - o masă, o bancă, douătrei scaune cu spătar, și, mai spre gărduțul din față, un ademenitor scrânciob-leagăn. Fu invitat: alege locul preferat. Își alese banca. E, apreciase el, mai Încăpătoare și mai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dinainte. Îi deschise portița. Îl cuprinse pe după spate. De mijloc. Precum aseară. El - de asemenea. Doar, că, cu mâna dreaptă, ceva mai sus de mijloc, Înspre umeri. Parcuseră, așa, alături, cei câțiva zeci de metri de cale, până ce ajunseră sub vișinul și-n mijlocul peisajului din seara trecută. Ea se așeză pe scrânciobul - leagăn și prinse a se da huța. Își invită, În același timp, musafirul, să se așeze. El Își alese același mijloc de bancă. În fața căreia, era așezată, de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
A venit lumina. S-au aprins becurile. Pe stradă. Prin curți. Peste tot. Cei doi se despart. El pornește, moale, către vale; ea, după ce Întârzie, petrecându-l, puțin, cu privirile, se duce, tristă, parcă, spre colțul casei dincolo de care sunt vișinul, banca, scrânciobul-leagăn, măsuța pliantă și tot ce va mai fi rămas, pe-acolo, din dulcea amintire a zecilor de minute, care au fost Încrustate, adânc și definitiv, În istoria acelui loc și moment, devenite, de atunci Încoace, pentru ei, doi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mă rog... dar dacă poți face de acolo, de ce te-ai întoarce? <victor45>: visez la o casă la țară, simpla <victor45>: un dormitor, un living, un studio în pod <victor45>: înconjurată de o grădină numai iarbă <victor45>:și pomi fructiferi: vișini, cireși, pruni, un nuc, dacă se poate <victor45>: și rugi de zmeura și mure pe lîngă garduri... <victor45>: nu ar fi fantastic? <maya>: atît? <victor45>: e putin lucru? <maya>: doar un dormitor? <maya>: ce imi trebuie mai multe? <maya>: dacă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Mahalalele vecine se mistuiau într-un nor coclit. Auzeau numai dinii, afară, scuturindu-și blănile de ușa bordeiului. Noaptea, urlau spre funduri, înspăimîntător. Nu mai ieșeau. Grigore se apuca să împletească mături. Avea strânse de cu vară grămezi de nuiele de vișin. Aglaia uda într-o oală rafie și-i ajuta. Bătrânul se înfofolea într-o flanelă miloasă de lână tigaie și înțepenea ceasuri întregi pe scaunul său. Nevasta îi fierbea ceai, timpul trecea repede. Veneau nopți lungi, nesfârșite. Asta până sosea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mireasa se așeză în capătul mesei, cu nașul, socrii mari cu ginerele. Iar se întristase și ofta din când în când. Avea ochii posomoriți și arunca privirile peste uluci, unde-l bănuia pe Nicolae. Curtea meșterului mirosea a flori de vișin și vântul răsucea fețele de masă și se pierdea peste străzile mahalalei. De afară, din stradă, se auzeau murmurele femeilor curioase, care priveau prin gard. Începu ospățul. Grigore și cu Aglaia turnau în cănile lustruite. Oaspeții nu se încurcau. Ciuguleau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de băutură. Horăiau de-a-n picioarele, doborâți și galbeni. Cum cădeau pe pernele de catifea, așa înlemneau, cu mâinile adunate pe piept, osteniți. Femeile strigau la birjari și trăsurile porneau în goană spre Grivița. Soarele sclipi în geamurile aburite. Florile vișinilor se împurpurau. Socrul ieși în prag și își chemă nevasta: - Adu o sticlă de rachiu, muiere, să ciocnesc cu băiatul! Cheam-o și pe Lina, să-și strângă ce mai are pe aici, că pleacă de la casa mea! Soacra le aduse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aici de față, picior de nun, o sută . de lei și un servici de tort! Iar își arunca ochii împrejur. . - Ce mai dați? adăuga către cei zgîrciti. - Sănătate, că-i mai bună ca toate! răspundeau unii. Spre răsărit, prin crengile vișinilor, răzbea lumina tulbure a zorilor. Lina se așeză pe un scaun lângă ginere care ieșise între timp și asculta glumele mesenilor. Văzu urmele umede de pahare pe fețele de masă și o învălui tristețea. Totul i se păru murdar, cerul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acestor locuri. Există și denumiri de fructe care vizează diverse însușiri, cum ar fi: prunele „popești”, mari- lunguiețe și galbene, „coadeșe”, cu coada lungă, perje „țâța caprii” sau locul de origine (bistrițene, nemțești). Din registrul pomicol al zonei mai amintim vișinul, caisul, agudul și piersicul - mai puțin răspândit. De-a lungul timpului, soiurile autohtone de pomi au fost înmulțite și înnobilate printr-o riguroasă selecție empirică. Calea cea mai eficientă pentru ameliorarea soiurilor autohtone o constituie altoirea. Se foloseau două procedee
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
optimismul și favorizează pornirile generoase, fiind consumată pentru tratarea afecțiunilor renale, a bolilor cardio-vasculare, a intoxicațiilor și în bolile cu deficit imunitar. Pentru iarnă, perele se uscau sub formă de scrijele sau se conservau sub formă de magiun. Cireșul și vișinul n-au fost introduși în cadrul culturilor pe suprafețe mai mari. În cadrul gospodăriilor, sunt plantați pe versanții mai însoriți, dar suportă mai greu căldurile înăbușitoare. Au rezistență mijlocie față de ger, fiind afectați de înghețurile târzii de primăvară, în timpul înfloritului
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]