3,591 matches
-
aluat. Și? Acum sînt bogată, independentă. Încă vă mai întîlniți? Din cînd în cînd. Dorinel simte că inima sa a crăpat, că sîngele țîșnește și că viața se scurge în durere. Apucă lacom un sîn și constată că nu mai vibrează. Totul pare iască, fum, neant, nimic. Trebuie să plec, spune Ramona. O să-ți duc lipsa. Și eu, spune fata cu ochii în lacrimi. Dar cel cu lacrimi mai mari, mai multe și mai amare era Dorinel. Gura lumii Directorul Nicoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spiritul pe care creierul lor nedezvoltat din lumea aceasta l-a Înăbușit de tot. Firesc ar fi să devină conștienți de ei Înșiși pentru Întîia oară, conștienți și de Învelișul de legumă umană lăsat În urmă. În cealaltă dimensiune ar vibra la prima lor veritabilă viețuire. Asta dacă ipoteza lui Rupert Sheldrake, citat de autorul Inteligenței materiei, se adeverește, cum că nu creierul generează conștiința, ci ea, conștiința, are un creier de care răspunde, pe care-l activează, Îl ține În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
plecați și geană umedă, ședea... Despina. ― Cuuum? Tu, scumpa mamii? Tu ai avut atâta tărie? Nuuu... Nu știu ce să fac. Să râd? Să plâng? Să te Îmbrățișez? Să Îngenunchez În fața ta, Despi?... În clipa următoare, trei ființe ședeau Îmbrățișate, cu sufletele vibrând de fericire... Când s au desprins, În colțul ochiului fiecăruia o rază de lumină tremura În boaba de lacrimă a fericirii... În cele din urmă, Lia și-a revenit. ― Multe puteam să cred și să-mi Închipui despre posibilitățile tale
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mult Îți plac poveștile... adevărate? - a Întrebat-o Nicu. ― Nu-i greu să-ți imaginezi ce clipe de reverie și trăiri aievea Îți dau aceste frânturi de viață. Lia și Nicu priveau la ea cu mândrie părintească. Mâinile lor Înlănțuite vibrau la unison, preluând palpitul celor două inimi “gemene”! În cele din urmă, ca un ecou al visului Despinei, s-a auzit glasul lui Nicu: ― Poate va reuși tati să-ți facă o asemenea bucurie. Mai exact, să trăim asemenea plăcere
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Într-un punct de unde, pe cerul senin, cu o lună cât o secere, am ghicit silueta santinelei de la magazii, ne-am oprit. „Ce zici, băiete? Îl putem Întreba de sănătate, fără să ne simtă?” Respirația celor de față se auzea vibrând, ca și cum acele Întâmplări atunci se petreceau. Petrică a mers mai departe: „Dacă ajungem la zidul lângă care șade rusul, toată treaba e o joacă. Numai să ne asigurăm că nu mai este și altul pe aproape” - mi-a răspuns Undiță
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În urma voastră, la vreo sută de pași”... Mergeam de vreo jumătate de ceas. La un moment dat, o scurgere de zăpadă stârnită de nu știu unde, de pe marginea prăpastiei, a curs În fața noastră... Am rămas Înfipți ca doi stâlpi! Urechea și ochii vibrau de Încordare... „Abia a nins și zăpada este pufoasă. Călcăm fără zgomot doar. Nu cred că am fi putut atrage atenția nici celei mai vigilente santinele” - gândeam eu. Peste puțin timp, am pornit mai departe. Nici un semn că cineva ar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
anafura mă-sii, de lumânare și colivă și de toți dumnezeii. Și adu-mi și mie un pahar, baragladină, că te-am ras de pe fața pământului!... mai zbieră în urma lui secretarul, căscând gura atât de tare, încât i se văzu vibrând omușorul în fundul gâtului. Tovarășe Gică, las-o mai moale, să nu se interpreteze că faci ură de rasă, îi atrase atenția Ilici Vasile. Îl bag în mă-sa! replică scurt și sec Tarbacea. Să-i tai o zi din leafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
respirând greu, îi este prea cald ca dintr-o dată să-i fie prea frig, respirația îi arde gura suferindă, gândul încercă să scape necontrolat spre intervenția ce urmează să o sufere peste doar câteva ore. Numele "Minodora", până acum necunoscut, vibrează parcă din ce în ce mai puternic în urechea în spatele căreia urmează să se deschidă hidoasa inevitabilă trepanație. Între vis și realitate, Dora încearcă să își țină sub control rațiu-nea, ordonându-și : Ține minte ! Nu uita visul ! În el se regăsește esența vieții tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
auz. Să fie oare emoție ceea ce resimte Dora atunci când gândește "Nu am nici o soră. Nu am..."? Dora nu are timp să gândească cum este posibilă această comunicare. În interiorul învelișului cu aparență de cămașă începe o zbatere ciudată ; un "ceva" necunoscut vibrează de parcă ar da semnale că se va reîntoarce la materie. Dacă o radiografie a acestui spațiu ar fi posibilă, desigur s-ar putea vedea corpuscule minuscule agitându-se ca într-o mișcare browniană. După o oarecare toropeală urechea stângă pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și-a reluat capacitatea de gândire. Nu mai percepe minunatele irizații albastre din neantul transparent. Nu percepe că forma bordată de violet și-a schimbat irizațiile înspre culoarea roșie. Spiritul devenit roșu, spiritul acelei misterioase Minodora este mânios. Se zbate, vibrează și o îmbrățișează pe Dora într-un cerc arzător. Încearcă să redea gândire formei flasce ca o mică băltoacă transparentă cum a devenit Dora după această reîntoarcere în lumea spiritelor. Parcă ar face niște insistente gesturi de reanimare. Gândirea Spiritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
putea înlocui ! Și încă un străin ! Să fie gelozie profesională ? Să fie incapacitatea de a accepta îmbătrânirea ? Sau să fie numai durerea veche că nu Justin, fiul lui, îi devine înlocuitor competent ? Atinsă din nou, struna asta dureroasă începe să vibreze cu o intensitate care se amplifică până la paroxism. Cu greu decide că un pic de mișcare i-ar face bine. Intră în vestiar și își schimbă din nou ținuta, de data asta în plăcutul costum de sport în care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am trăit cele trei săptămâni, cât a rămas încartiruit aici plutonul lui Simion, a fost pentru noi o minunată răspântie în care nu numai trupurile noastre s-au cunoscut și dăruit fără rezerve unul altuia, ci și spiritele noastre au vibrat la unison. Nu știu dacă știai că tatăl tău avea o mare pasiune pentru Eminescu. Începuse să culeagă date, să se documenteze pentru un studiu despre " Noi ipoteze despre boala și moartea lui Mihai Eminescu" și vizitase spitale din Iași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și știu tot ce a pătimit aici, pe pământ. Pătimit... Și ea ca și mama ei." "Nu te chinui cu gândul ăsta, spirit drag, acum toate s-au așezat la locurile lor...", intervine gândul transmis de Teodora. Dintr-o dată măsuța vibrează cu violență. În stânga ei, între degetele mâinii ei stângi și cele ale dreptei Teodorei intervine încă o prezență, o invizibilă prezență nechemată: Cine ești, spirite neliniștit ? Ești cumva Minodora ?", întreabă Teodora. Masa mai vibrează de câteva ori cu impetuozitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
transmis de Teodora. Dintr-o dată măsuța vibrează cu violență. În stânga ei, între degetele mâinii ei stângi și cele ale dreptei Teodorei intervine încă o prezență, o invizibilă prezență nechemată: Cine ești, spirite neliniștit ? Ești cumva Minodora ?", întreabă Teodora. Masa mai vibrează de câteva ori cu impetuozitate și Dora percepe, în stânga ei, vibrația răspunsului: "Nu, nu e Minodora. Sunt Mihai și am venit să îl întâlnesc pe Simion și pe fata lui. Nu o să am liniște până când nu se va restabili adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
înainte de tortul și de valsul miresei... Anuță dragă! Îi cam greu! Ulcer varicos... Fibrilații... Cardiopatie ischemică... dureroasă... Pneumotorax... a intervenit și un bărbat. Gabarit depășit... s-a auzit de vreo trei ori. Și, imediat, în pauza următoare dintre dansuri, au vibrat câteva acorduri ale unor piese corale din anii tinereții. Celor de la mese li s-au alăturat și dansatorii. S-a lăcrimat cu voie și fără voie că melodiile au adus în actualitate duioase aduceri aminte, amplificate de ambientul feeric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spleen conjugal. Probabil că între vioară și penel zeieștile noastre mijloace de supraviețuire nu pot fi aruncate prea multe punți. Amândoi căutam armoniile frumuseții, dar atunci când le întâlneam erau în orizonturi diferite ale ființării. Pur și simplu nu mai puteam vibra simultan la aceleași emoții. Căsătoria noastră începuse să semene cu Guernica lui Picasso. Privit din exterior, prin ochii unui simplu admirator, Guernica este tabloul cel mai impresionant al secolului. Ca ansamblu, estetic, te copleșește. Dar eu, atunci când privesc Guernica, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Olimbiada m-a dat pe spate: nu înțelegeam nimic, dar așteptam, dintr-o clipă în alta, să se producă vreo magie. Vorbea despre tot felul de ciudățenii: taur, leu, fecioară, balanță, pește, rac, berbec... Eu nu pricepeam nimic, dar ninetistele vibrau de emoție, îi înghițeau vorbele... Zicea: "Cu taurul ne vom îndrepta spre această minunată grămăjoară de pietre..." Ninetistele îmi obturau orizontul vizual și eu îmi imaginam că magiciana chiar scosese un taur din joben și, luându-l de coarne, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Am fost aici la o slujbă religioasă și am avut impresia că particip la un spectacol de operetă pus în scenă de neprofesioniști. Toate, de la clopot, toacă și până la glasul preotului sunau dogit. Nu m-am recunoscut ca ființă care vibram la unison cu atmosfera de acolo. Acasă, ritualul mi se pare că uită să se mai sfârșească. Aici parcă stă mereu cu ochii pe orizontul finalului. Acasă am întâlnit și preoți despre care eram convinsă că au chemare, că trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de lux", cum îi plăcea Marelui Bronz să spună; chiar toată floarea cea vestită a întregului Ferentari muzical. Oaspetele de onoare a ținut un discurs plictisitor și a încheiat cu o provocare puțin arogantă: "Strunele acestei viori sunt fermecate. Nu vibrează decât în mâna celor care au talent". Omul a înșirat vreo patru "muzicieni care au reușit să facă această vioară să cânte" și a întrebat, așa, ca să se afle în treabă, dacă este cineva în sală care ar putea-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
minte. Întrevedea departe în oceanul înghețat trei steluțe voioase care râdeau și o chemau. Era o căldură plăcută lângă ele, iar dacă nu ar fi știut mai bine, o lume diferită se întrepătrundea în lumea ei prin acele stele care vibrau și-și schimbau culorile, iar ea aluneca dintr-una într-alta, fără să pătrundă sau să înțeleagă vreuna cu adevărat. Și lumea trăia, suspendată, în spate. Sună telefonul și răspunse. Oftă. Era obosită, sau poate resemnată și ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fi iubit? Vreau să fiu drăguța ta. Nu vreau să te pierd. Partea a III-a -Fantezie în fantezie Mijlocul florilor se înflorește, și mijlocul lor dulceag mă năpădește, pe când luminițe mici, zglobii, sprintene și neîncetat fug prin întunecat. Viața vibrează și se încolăcește pe veninul însângerat, pe când Miorița-i varsă lacrimi iubite, lacrimi din sângele-mi beat. Îmbătate îs colțurile neîntinate, deci curtea în care vântul bate. Luminițe se apără neîncetat. Nectarul încolăcindu-se, ori nectarul ce se încolăcește este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru a o apropia cât mai mult de el, în mersul lent pe malul apei. Învăluiți de iubire și cuvintele dispăruseră în liniștea înserării, nemaiauzindu-se decât susurul apei sub clar de lună, foșnetul ierbii sub pașii agale, glasul inimii vibrând de fericire. Ar fi mers așa o veșnicie unul lângă celălalt, dar acest moment unic a fost întrerupt de logodnici care deja se întorceau. Ce facem, mergem? i-a întrebat ei. Da! Haidem la mașină! i-a îndemnat Matei, mergând
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la care nu avusese acces până în clipele acelea, pe care i-a sărutat când pe unul când pe celălalt, stârnind o dorință până atunci necunoscută Ceciliei, aceea de a se dărui omului iubit. Corpurile înlănțuite într-o îmbrățișare caldă, inimile vibrând de iubire, buzele căutându-se reciproc, toate acestea au culminat cu momentul divin al dăruirii totale reciproce, al extazului dragostei curate pe care-l trăiau pentru prima dată în viață. Cecilia nu mai cunoscuse o asemenea stare de fericire plăcută
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fiecare dată, când se afla acolo, privea acea față omenească cu un nemărginit nesaț și pe o parte, și pe alta, se măsura foarte atent de sus până jos, constata mulțumit că toate sunt la locul lor, iar inima îi vibra, îi creștea în piept și i se umplea de o trufie fără margini. Apoi, începea să povestească ce vrei și ce nu vrei cu o deosebită franchețe, căci întotdeauna, în compania unui prieten iubit, inima omului este aplecată spre sinceritate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în puterea lamentațiilor și care nu va mai privi, poate, niciodată cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu, ci numai și numai pentru că știu că o astfel de viață plină de taine vibrează la unison cu atâtea alte vieți asemenea. Am făcut o necuviință mare, atunci când am ascultat la fereastră - nimic de zis -, însă această întâmplare curioasă capătă o și mai mare însemnătate pentru mine, întrucât acele destăinuiri au început îndată a vibra
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]