477 matches
-
îmbarcarea ei, el cerea ca ostatec pe chiar regele Franței, ceea ce firește, Ludovic al IX-lea nu a primit. Ostilitățile au fost reluate. Regele se îmbolnăvise, rămăsese cu ariergarda, fapt cunoscut de egipteni, de aceea, ei au recurs la un vicleșug și, în timp ce Geoffroy de Sargine îl transporta pe Ludovic, cuprins de febră și aproape fără cunoștință, într-un sat din apropiere de Mansurah, aceștia l-au făcut prizonier, odată cu el un număr mare de nobili fiind capturați, printre ei aflându
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
de exprimat altfel decât prin simboluri. Gil Vicente ne-a lăsat un impresionant rezumat al aceste concepții despre arta și viața în Auto da Alma, care este o „catedrală gotica” în versuri dramatice. Caricatură groteasca a Diavolului, meșter în ale vicleșugurilor, înfrunta aici puritatea eternă a Îngerului. Sufletul este duplicitar, iar auto-ul se transformă aproape în comedie atunci cand Sufletul și Diavolul încep să cadă la învoiala. Dar moartea lui Cristos purifica Sufletul, ceea ce readuce auto-ul pe un plan auster
Gil Vicente () [Corola-website/Science/310071_a_311400]
-
frunte pe Guillaume Cale. Ei nu au izbutit însă să se alieze cu mișcările orășenești care izbucniseră în același timp (cea mai importantă fiind revolta locuitorilor Parisului, condusă de Étienne Marcel). În cele din urmă, nobilii l-au prins prin vicleșug pe Guillaume Cale și l-au ucis. Lipsiți de conducător, țăranii au fost înfrânți, circa 20.000 dintre ei fiind omorâți cu sălbăticie.
Jacqueria () [Corola-website/Science/310674_a_312003]
-
Ctessippus, Demoptolemus, Elatus, Euriades, Eurimachus, Irus și Peisandros. Deoarece insistența pețitorilor nu o impresionează cu nimic pe regină, aceștia se instalează chiar în palat încercând să o exaspereze prin risipirea bunurilor și averilor lui Ulise. Penelopa se folosește de un vicleșug pentru a obține un răgaz. Ea le promite pețitorilor că va alege pe cineva de soț imediat ce va termina de țesut lințoliul lui Laerte (cunoscut și sub numele de "pânza Penelopei"), însă lucrul făcut în timpul zilei era desfăcut în timpul nopții
Penelopa () [Corola-website/Science/305054_a_306383]
-
sau dăruită de Imperiul Rus. Se întâmpla, de fapt, altceva: statul rus confis¬ca în folosul haznalei împărătești moșiile satelor mai mici din nordul și sudul Basarabiei, declarând că le-a cucerit de la tătari. Dar statul recurgea și la alt vicleșug: confisca și moșiile satelor mari, dacă se constata că printre băștinași au trăit cândva măcar câțiva tătari. Academicianul Iachim Grosul, cercetând arhivele, a scris că din moșia răzășească a satului Buzdugeni 5 fa¬milii de băștinași stăpâneau prin moștenire din
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
cu Matei Corvin, probabil la începutul lui 1460, pe care otomanii ar fi vrut să o împiedice. Mai mult, aceștia vor încerca prin intermediul lui Hamza pașa, beiul de Nicopole, și al diacului sultanului, Catavolinos, să-l prindă pe Vlad prin vicleșug, fără succes însă. Odată dejucate planurile otomanilor și pedepsiți cei doi (au fost trași în țeapă împreună cu toți soldații turci care-i însoțeau), Vlad Țepeș organizează o campanie surpriză la sud de Dunăre în iarna 1461-1462. O întinsă regiune, de la
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
însoțeau), Vlad Țepeș organizează o campanie surpriză la sud de Dunăre în iarna 1461-1462. O întinsă regiune, de la Oblucița la Novoe Selo și de la vărsarea Dunării în Marea Neagră până la Rahova, a fost devastată. Mai mult, cetatea Nicopole fiind ocupată prin vicleșug, peste 20.000 de turci au pierit sub armele valahilor, numărul celor uciși fiind indicat de însuși Vlad Țepeș într-o scrisoare adresată lui Matei Corvin. Tot în această scrisoare, expediată din Giurgiu la 11 februarie 1462, Vlad îi solicita
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
îl atace, cu condiția ca, în cazul înfrângerii, el să o păcălească pe soția lui dându-i sângele lui și spunând că dacă vreodată Heracle o va uita pe ea, să folosească sângele pe el ca să recupereze dragostea pierdută, un vicleșug bine pus la cale. Dar ea a crezut și așa a făcut. Hera s-a împăcat cu Heracle doar dupa înălțarea să în Olimp. "Articol principal: Echo" Cu mult timp în urmă, nimfa Echo avusese o aventură cu Zeus. În
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
veșminte femeiești, printre fiicele lui. Una dintre ele, Deidamia, i-a născut lui Ahile un fiu, pe Neoptolem (sau Pyrrhus). Între timp însă, grecii pregăteau războiul împotriva Troiei. La chemarea lui Odiseu și Diomede (care l-au atras printr-un vicleșug), Ahile se alătură armatelor grecești, în fruntea mirmidonilor, împreună cu prietenul său Patrocle și cu bătrânul înțelept Fenix. La despărțire, odată cu plecarea flotei din Aulida, Peleus îi dăruiește lui Ahile armele sale: armurile și sulița primite ca dar de nuntă și
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
ceilalți membri ai familiei, care pretind ca aceasta ar fi murit de durere și rușine, datorită acuzației nefondate. Între timp, Benedick și Beatrice își mărturisesc dragostea reciprocă și pun la cale căsătoria. Borachio este arestat deoarece este surprins dezvăluindu-și vicleșugul prin care Hero fusese acuzată pe nedrept de infidelitate. Claudio poartă doliu după Hero, considerată moartă. Leonato, ca pedeapsă, îi cere acestuia să declare în tot orașul că Hero fusese inocentă. De asemenea îi mai propune sa o ia în
Mult zgomot pentru nimic () [Corola-website/Science/315858_a_317187]
-
privind deșertul de scrum. Toamna, plătind cavalerilor nu mai mult de jumătate din suma cuvenită, potrivit acordului, și văzând că nu va fi în stare să achite restul, Alexios IV Angelos a început să se eschiveze și să umble cu vicleșuguri. Conflictul era iminent, iar atunci când grecii le-au declarat, fără ocolișuri, cruciaților că împărații nu le vor da prea curând banii, relațiile s-au agravat până la ultima limită. Cavalerii erau nemulțumiți și de proasta întreținere a oștirilor lor. Între latini
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
așteptările (1996), Păzitorul de cântece (2001), Există un loc (2008). Așa și în prezentul ciclu de psalmi, se regăsesc toate temele poetice urmărite de Emil Dreptate în volumele pomenite: Ciclul nenumirilor și căutarea identității, ciclul cuvintelor și păzirii cântului, ciclul vicleșugului în cătarea celuilalt eu, ciclul rostirilor și supunerea în lucrare, rostul timpului și-al spațialității, sunt direcții semnificative în lirica lui Emil Dreptate. Neliniștile celui aflat în necontenită căutare sunt ca amintirile despre cele uitate. Teama de cuvinte impune inevitabil
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
Manolache Bogdan. În timpul domniei lui Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1774-1777), Manolache Bogdan devenise mare vornic (1777); el a fost decapitat la 17 august 1778 din porunca domnitorului Constantin Moruzi (1777-1782), alături de biv-vel spătarul Ioan Cuza, ambii acuzați de vicleșug și pâri la Poartă la adresa fostului domn Grigore al III-lea Ghica. Proprietar al moșiei a devenit Dimitrie (Dumitrachi) Bogdan, fiul banului Manolache Bogdan și al Mariei Costaki. Acesta va îndeplini mai multe demnități boierești: logofăt (1791), mare paharnic (1792
Biserica Sfântul Dumitru din Gâdinți () [Corola-website/Science/321745_a_323074]
-
a condus armata mongolă către orașul Derbent, care a refuzat să se predea. Jebe a promis că va cruța orașul în schimbul a 10 călăuze care să-i conducă prin Caucaz. Pentru a le avertiza pe călăuze să nu facă vreun vicleșug, mongolii l-au executat pe unul din ei. Trecerea Caucazului a fost costisitoare pentri mongoli, care a trebuit să-și abandoneze armele de asediu și care au pierdut sute de oameni morți de frig. După ce au reușit traversarea Caucazului, mongolii
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
Dietrich a fost atras în dispute cu cetățenii orașului Leipzig și cu nobilimea din Meißen. După un asediu inutil al Leipzigului, în 1217 el a fost de acord să treacă la negocieri, însă imediat după aceea a ocupat orașul prin vicleșug, i-a distrus zidurile și a construit trei castele în numele său în interiorul cetății, înarmate cu trupe ale sale. Markgraful Dietrich I a murit în 18 februarie 1221, posibil otrăvit de către medicul său, instigat în acest sens de către cetățenii Leipzigului și
Dietrich de Meissen () [Corola-website/Science/327768_a_329097]
-
II-lea de Westerburg a fost capturat și ținut prizonier de către Adolf în castelul Burg din Solingen vreme de 13 luni. Ca rezultat al deznodământului bătăliei, Adolf a mai avut dreptul de a ridica Düsseldorf la rangul de oraș. Prin vicleșug, arhiepiscopul Siegfried a reușit să îl captureze pe Adolf în 1292 și să îl țină în închisoare până la moarte, în 28 septembrie 1296. În 1249, Adolf s-a logodit cu Elisabeta de Geldern, fiică a contelui Otto al II-lea
Adolf al VIII-lea de Berg () [Corola-website/Science/328708_a_330037]
-
în numere dar și influență, în pofida incursiunilor selgiukide, construirea unui bastion inexpugnabil devenise mai mult decât necesară. Astfel, ocuparea fortăreței Alamut devine principalul obiectiv al lui Hasan Sabbah, care împreună cu adepții săi convertesc zonele adiacente fortăreței, ca ulterior printr-un vicleșug să obțină fortăreața. Legendele din spatele fortăreței sunt multe, nici una cu adevărat precisă; odată cu ocuparea castelului, secta ismailită devine de neoprit. Hasan Sabbah organizează o veritabilă aripă militară a ismailiților care timp de 2 ani, conduce nenumărate asasinate împotriva selgiukizilor. Perioada
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
și îl descrie ca fiind un om de stat, înțelept și foarte priceput în a câștiga inimile oamenilor. Cronicarii vremii, ca Bustani al-Jami, susțin că adepții lui Sinan nu au crezut în moartea lui, considerând decesul acestuia ca încă un vicleșug. Ismailitul sirian Nur al-Din Ahmad, oferă o descriere a lui Sinan ca fiind „frumos la înfățișare, potrivit la înălțime, cu ochi mari negri, măsliniu la față, elocvent în exprimare, puternic în argumentație, cu o viziune clară asupra lucrurilor, rapid în
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
vorovéște să-l părăsească, multă scârbă intră la inima lui, că încătro vrea întoarce oastea mai naintea, nu putea cunoaște, că léșii venise cu tărie, putérea turcului mare, mulțimea și iuțimea tătarălor neoprită, ce și dinlăuntru slabi și plin de vicleșug”. Implicarea sa în dezvăluirea complotului este confirmată de cronicarul Nicolae Costin în letopisețul său. Boierul l-a însoțit pe fostul domnitor în exil la Cetatea Ciceului (1538-1541), pe postul de cămăraș. Domnul Ștefan Lăcustă (1538-1540) a căutat să-l atragă
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
-l perceapă ca pe unul menit să-i ajute. Al doilea fir narativ îl urmărește pe Nolan devenit deja Justițiar. El urmărește banda unui răufăcător pe nume Morai. După ce îi ucide pe râmnd pe toți însoțitorii acestuia, este învins prin vicleșug. Revenit în Talianna, reședința Talionilor, este trimis în misiune pentru a-i ajuta tocmai pe cei care-i cuceriseră țara. Deși reticent la început, înțelege că acel lucru este necesar pentru a asigura pacea în regiune, mai ales că pericolul
Talion: Revenantul () [Corola-website/Science/334124_a_335453]
-
în latină care apare în „"Eneida"” II, 65 de Vergilius, și care poate fi tradusă „După unul îi poți judeca pe toți” sau „"după unul cunoaște-i pe toți"”. Vorbind despre grecii care s-au introdus în Troia prin faimosul vicleșug al calului de lemn, poetul subliniază perfidia grecului captiv Sinon, care i-a convins pe troieni să primească în cetate calul, obiectul pierzaniei lor, susținând că era o ofrandă adusă zeilor. Cu alte cuvinte: cum era acel om prefăcut, erau
Ab uno disce omnes () [Corola-website/Science/334158_a_335487]
-
4-5 C : Potrivit Bibliei, Iisus a fost fără de păcat “Căci spre această ați fost chemați, ca și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să pășiți pe urmele Lui,Care n-a săvârșit nici un păcat, nici s-a aflat vicleșug în gură Lui,(...)„ Întâia Epistola Soborniceasca a Sfanțului Apostol Petru (2 :21-22) I : Islamul afirmă că Muhammad a avut păcate Spune : “Eu nu sunt decât un om asemenea vouă și mi s-a dezvăluit că Dumnezeul vostru este Dumnezeu Unul
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]
-
putea fi alungați din cetate până când corbii nu vor deveni albi și nu vor apărea pești în craterele lor (vasele în care se amesteca vinul cu apa, la banchete). Iphiclos a aflat această profeție și a pus la cale un vicleșug, pentru a le submina moralul. El l-a mituit pe Larcas, unul din oamenii de încredere ai lui Phalanthos, însărcinat cu aprovizionarea cu apă. A umplut cu pești hidria în care acesta căra apa de la izvor și i-a cerut
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
propunere de înțelegere care să-i permită părăsirea insulei. Grecul s-a învoit, cu condiția ca fenicienii să predea cetatea cu toate bogățiile ei. Phalanthos a socotit că a venit vremea să-și înșele la rândul său dușmanul printr-un vicleșug și a golit de măruntaie burțile unor victime, umplându-le cu aur și argint, pentru a le putea lua cu el. Când Iphiclos a descoperit înșelăciunea, Phalanthos i-a amintit că a jurat să-i lase pe fenicieni să plece
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
legende, profeția oracolului despre corbi și pești era un secret știut doar de un anume Phacas (probabil fenician) și fiica lui, Dorcia. Aceasta din urmă, îndrăgostită de Iphiclos și dorind să se căsătorească cu el, a pus la cale întregul vicleșug. Ea l-a convins pe Larcas să așeze peștii în craterul lui Phalanthos și tot ea a vopsit corbii cu ghips. Astfel, sfârșitul dominației feniciene din insulă se datorează unui act de trădare, iar acesta dobândește un mobil sentimental. Realitatea
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]