496 matches
-
Statele și Imperiile Lunii (1657)14, Cyrano de Bergerac, inserează abil aceste elemente noi ținând de descoperirea lui Galileo, care pe-atunci erau totuși imposibil de verificat din punct de vedere tehnic. Eroul său se înalță deasupra Parisului, grație câtorva vicleșuguri, și aterizează peste câteva ore în Noua Franță, în Québec... Și cum el nici nu s-a mișcat, Pământul trebuie să se fi învârtit. QED. Aceste "experiențe mentale" se regăsesc și în SF, și în cercetarea științifică: să ne gândim
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
ce se referă la un moment amplu dezbătut de ei - Unirea din 1859 (la care se adaugă și palida acțiune separatistă din 1866, atât de preamărită în presa procomunistă basarabeană): „însă forțele unioniste din Moldova, în cârdășie cu românii, prin vicleșug și diferite manevre șmecherești, au înșelat țările garante, ignorând totalmente hotărârea Conferinței de la Paris și călcând în picioare voința maselor populare. Aceste forțe au aplicat o variantă monstruoasă a unirii, discriminatorie și păgubitoare pentru moldoveni. În urma acestei manevre, moldovenii au
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
iertarea nu rezolvă problema. Iertarea Îl eliberează pe cel care a suferit, pe cel păgubit, dar nu și pe cel care a făptuit greșeala. Pentru a vă elibera, trebuie să reparați.” (O.M. Aïvanhov) Tot nașu’ are naș. Nu există vicleșug care să nu fie Înfrânt printr-un alt vicleșug: „Orice cal ajunge gloabă”.) „Râsul te râde, și batjocura te batjocorește.” (M. Sadoveanu) Vinovatul totdeauna se teme. (Un alt proverb ne lămurește: „Frica Îl urmărește pe cel care trăiește necinstit”.) „Oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care a suferit, pe cel păgubit, dar nu și pe cel care a făptuit greșeala. Pentru a vă elibera, trebuie să reparați.” (O.M. Aïvanhov) Tot nașu’ are naș. Nu există vicleșug care să nu fie Înfrânt printr-un alt vicleșug: „Orice cal ajunge gloabă”.) „Râsul te râde, și batjocura te batjocorește.” (M. Sadoveanu) Vinovatul totdeauna se teme. (Un alt proverb ne lămurește: „Frica Îl urmărește pe cel care trăiește necinstit”.) „Oamenii sunt cei care vor să te urâțească, sau urâțenia
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de tip „șmecheresc” este Încurajată și, uneori, chiar elogiată, riscând să devină un stil național de comportare. Dar un mod șmecheresc de existență, În care preocuparea principală este aceea de a obține succesul În mod facil, prin tot felul de vicleșuguri și șiretlicuri (care frizează chiar escrocheria, Înșelăciunea), reprezintă nu numai un mod superficial de existență, dar și unul incorect În raporturile cu ceilalți. Μ Nu este nici ușor, și nici prea plăcut să fii psiholog: ce poate fi mai greu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
supravegherea nu are ce să-ți arate. În Hamlet, Shakespeare apelează la una dintre practicile proprii scriiturii baroce și introduce un al doilea dispozitiv de supraveghere, conceput și instalat de astă dată de către prinț, și el un bun cunoscător al vicleșugurilor puterii. Simetria este flagrantă, căci, la rândul său, Hamlet vrea să descopere secretul regelui și să verifice astfel adevărul spuselor Fantomei. A supraveghea înseamnă aici a da la iveală. Așadar, în ambele cazuri, nu avem de-a face cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
teatrului, iar vălul face parte dintre acestea. El are meritul de a nu limita la actualitate un mecanism politic ce funcționează dintotdeauna. Funcția creează organul, ne spune un vechi adagiu. Politica îl confirmă și ea, căci, acolo unde există subterfugii, vicleșuguri și șiretlicuri puse în slujba Puterii, apare și un organ de execuție: agentul dublu, în cazul de față Narcis. Acesta navighează cinic de la un comanditar la altul, pentru a-și păstra poziția, înclinându-se după cum bate vântul, trecând fără scrupule
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
încă o dată, ele expun condiția omului modern prins între control și supraveghere. Teatrul cultivă raportul cu supravegherea ca pe o experiență căreia spectatorul îi observă desfășurarea și îi percepe efectele. Suprainformat, acesta se vede confruntat cu strategiile umane și cu vicleșugurile politice, cu trădările personale și cu subterfugiile pasionale. În versiunea ei teatrală, profană, supravegherea nu este nici consecința unei priviri divine ce domină lumea, nici rezultatul unui control exercitat de tehnologii futuriste. Supravegherea este o realitate a prezentului și atât
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
spiritualității rurale ardelene". "Ioan Alexandru are ceva ce se cheamă simț al elementelor. Totul este supus meditației: materia în stare de agregație și disoluție, anxietățile vârstei, elanurile erotice, misterul fiziologic, succesiunea anotimpurilor și, prin corespondență, a generațiilor și vârstelor biologice, vicleșugurile timpului"2. Poezia lui Ioan Alexandru "poartă cu sine o anumită rezervă de extracție țărănească ca pe un stigmat prețios"3. Petru Poantă îl consideră pe Ioan Alexandru "primul eretic" cu adevărat autentic din tânăra poezie, "care distruge toate urmele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai mare divinitate, Pământul cel neschimbător și neobosit, el Îl brăzdează În fiecare an și Îl răscolește cu plugul. La fel știe să atragă și să Încurce În ochiurile lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și se pricepe să deprindă cu jugul pe telegarul cu coama frumoasă și pe taurul sălbatec din munți. Știe arta vorbei și cunoaște gândurile sublime, a dat legi cetăților și a găsit mijlocul să-și apere
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
după cum urmează: • Prologul care definește situația inițială (de fapt nu e vorba încă de funcție); • Absența unul din membrii familiei este absent sau părăsește casa; • Interdicția o interdicție este adresată eroului; • Încălcarea interdicția nu este respectată; • Divulgarea obținerea acestor informații; • Vicleșugul cel rău izbutește să-și înșele victima; Complicitatea involuntară lăsîndu-se păcălită, victima își ajută inconștient dușmanul. Aceste prime șapte funcții constituie un fel de secvență pregătitoare; acțiunea propriu-zisă începînd odată cu funcția a opta: • Prejudicierea răufăcătorul face un rău sau
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sunt evidențiate din perspectiva obiectivă a naratorului omniscient, în episoadecheie ce punctează destinul lui Ion. Astfel, în scena horei, plasată la începutul romanului, naratorul semnalează temperamentul impulsiv al protagonis tului ( Apoi deodată se aprinde ca focul și izbucnește răgușit) și vicleșugul neprefăcut din pri virea lui. Cuplul Ion-Ana se alcătuiește astfel sub semnul duplicității, ca act de voință: Ce să fac? Trebuie so iau pe Ana! Trebuie! Prin sfidarea „glasului iubirii“, se creează un „contratimp“ între rațiune și pasiune, care va
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
horei: Duminică. Satul e la horă. [...] Ion, feciorul Glanetașului, ținând de mijloc pe Ana lui Vasile Baciu, se repede la lăutar [...]. Apoi deo dată se aprinde ca focul și izbucnește răgușit [...]. Avea ceva straniu în privire, parcă nedumerire și un vicleșug neprefăcut. Această schiță de portret inițial reliefează o dominantă psihică (firea impulsivă, temperamentul violent) și o dominantă morală (viclenia) ce constituie axele universului interior al eroului, motivând evoluția ulterioară. Construinduși protagonistul în matricea personajelor tipologice, realiste, Liviu Rebreanu îi conferă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
aceasta este oferta cea mai bună care vi se poate face" adesea înseamnă: Dacă reușesc să vă fac să mă credeți veți cumpăra acum și nu veți pleca la alt magazin". Dacă o persoană minte, ea își dă pe față vicleșugul prin metalimbaj. Cu cât mai convingător va suna "Credeți-mă", cu atât mai mare este minciuna. Dacă vorbitorul simte că n-o să-l credeți sau că ceea ce spune este de necrezut, își va începe, observațiile cu un "Credeți-mă". "Vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
gospodărești aparente; r. 16 17 : „așa, cu amăgele, se prindeau pe vremea aceea flăcăii la oaste...” stagiul militar era mai mult decât o obligație, era mai degrabă un supliciu, de care fugeau toți tinerii, din această cauză trebuiau prinși cu vicleșug; p. 158, r. 18 19 : „De plăcinte râde gura, de vărzare, și mai tare” uneori oamenii se comportă ca niște „robi ai pântecelui”, gândind doar la mâncare și la cât mai variate specialități gastronomice; r. 39 : „tot îs mai aproape
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
interdicția). III) Interdicția este încălcată (încălcarea). IV) Răufăcătorul încearcă să iscodească cum stau lucrurile (iscodirea). V) Răufăcătorul obține informații asupra victimei sale (divulgarea). VI) Răufăcătorul încearcă să-și înșele victima pentru a pune stăpînire pe ea, sau pe averea ei (vicleșugul). VII) Victima se lasă înșelată ajutîndu-și astfel fără să vrea dușmanul (complicitatea). VIII) Răufăcătorul face un rău sau aduce o pagubă unuia din membrii familiei (prejudicierea). VIII.a) Unuia din membrii familiei îi lipsește ceva, dorește să aibă un lucru
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Ei s-au întunecat de supărare - de parcă au fost vreodată luminoși - și au spus că nu au îndeplinit decît poruncile stăpînului lor Iahwe cel Întunecat care le-a cerut această jertfă. Crezîndu-se pe cai mari ei au adus zurba și vicleșugul chiar în Roma, dar împăratul i-a scos de urechi afară din cetate. Istoricul latin Suetoniu(71-140) spune des-pre Claudius(41-54) că ,,i-a alungat pe iudeii care se răsculau mereu la instigarea unui anume Crestos” - dacă informația nu este
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
al dogmelor filozofiei grecești. El încearcă să compună o limbă a sa personală, alcătuită din foarte multe elemente biblice, la care adaugă terminologia mai degrabă abstractă și impersonală a platonicienilor și pitagoreicilor”. Chiar și celor cărora le-a fost adresat vicleșugul, l-au acceptat cu mare greutate, iar unii deloc pentru că știau adevărul și nu aveau nevoie de cel ,,revelat” mozaicilor! Vedem că mitropolitul Foughias folosește numele de Pentateuh pentru traducerile în greacă ale scrierilor revelate mozaicilor și nu Septuaginta! Nu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
prin varianta iudeo-cretinismului care urmărea să pună mîna pe putere în imperiul roman, condus în acele vremuri de împărați geți, unde religia și limba lor erau prima-întăi! Să ne dezmeticim puțin și să-i cerem socoteală mișelului pentru făcătură și vicleșug. Spune el că lupta s-a desfășurat în ceruri iar acolo era lăcașul balaurului cel mare, șarpelui cel vechi, numit Satana, iar Iahwe al lui Ioan, un pezevenchi cam sturlubatic dar cu gînduri mișele, s-a urcat ajungînd și el
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o pajiște de munte într-o poiană, ca și legenda bourului lui Dragoș și a cățelei Molda de la noi, Mitra îi ia urma împreună cu cîine- le care îl însoțea, se luptă apoi cu animalul în mai multe momente. Printr-un vicleșug prinde taurul de coarne și reușește să se urce în spatele lui alergîndu-l pînă a obosit chiar dacă a fost dat jos din spinare, el tot se agăța pînă l-a dovedit. Apoi l-a prins de picioarele din spate, l-a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pentru pedepsirea celor rău făcători și lauda celor buni. Căci aceasta este voia lui Dumnezeu, ca practicând binele să amuțească ignoranța oamenilor smintiți. Sunteți liberi ca niște servitori a lui Dumnezeu și nu ca să faceți din libertate un val de vicleșug. Onorați deci pe toți, iubiți pe aproapele, temețivă de Dumnezeu, cinstiți pe Rege’’. De la nivelul socialului pe care-l cuprinde atât de convingător sub aspectul moralității, coboară în familie unde femeia trebuie să aibă incoruptibilitatea unui spirit blând și modest
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de credință,/ Mai iubitoare - dacă-i cu putință -”800), însuși craiul nu poate privi fără suspiciune atitudinea soției sale: „și dacă n-avea vechencredințare/ Că ea iubea pe prunci peste măsură/ Ar fi putut să crează că din ură,/ Din vicleșug, din inimă-mpietrită/ Le-a suferit pe toate neclintită.”801 Menirea femeii pare a fi aceea de a îndura, cu stoicism, un destin aproape ingrat, care o deposedează de drepturi elementare și o obligă la o permanentă adeziune față de un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să impună cu tot dinadinsul anumite tipare, anumite modalități de interpretare prestabilite. * „Orice obținem prin dorință este un lucru străin.” (P. Syrus) Probabil, pentru faptul că tot ceea ce am obținut prin dorință, poate fi la fel de bine pierdut sau răpit prin vicleșug sau necinste. Singurul lucru care ne aparține cu adevărat este trăirea, care la fiecare om este originală, specific individuală. * „Să cruți un om rău, dacă, o dată cu el, va pieri un om bun.” (P. Syrus) Fiindcă așa cum În absența „răului”, „binele
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
P. Syrus) „Viciul” Încearcă să-și justifice prezența prin faptul că oamenii practică, adesea virtutea În exces: „Viciile Întră În compoziția virtuților ca otrăvurile În compoziția leacurilor” (La Rochefoucauld). Lucrurile se complică și mai mult, atunci cînd se recurge la vicleșug: „Este un vechi șiretlic al viciului să se ascundă sub aparența virtuții” (Johan Oxenstiern); „Nu există viciu, care să nu aibă o falsă asemănare cu vreo virtute și de care să nu se folosească” (La Bruyère). * „Virtuțile care au cea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
la frunte, la gură și la piept, zicînd: „Depărtează de la dânsul pe tot vicleanul și necuratul duh, care se ascunde și se încuibează în inima lui: și zice aceasta de trei ori, după care continuă rugăciunea astfel: duhul înșelăciunii, duhul vicleșugului, duhul slujirii idolești și a toată lăcomia, duhul minciunii și a toată necurăția, care lucrează după învățătura diavolului. Și-l fă pe el oaie cuvântătoare turmei celei sfinte a Hristosului Tău, mădular cinstit al Bisericii Tale, fiu și moștenitor al
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]