590 matches
-
inima fusese de vină și-mi dăduse un avertisment sau nervii mei cedau, suprasolicitați de o meserie pentru care nu aveam chemare; în ultimele săptămâni stricasem câteva bucăți de marmură fără să scot nimic ca lumea din ele. Ascultam bâzâitul viespilor și filtram lumina aurie de toamnă printre gene. Mi-ar fi părut rău să mă despart de viață, păcătos de dulce și pentru un ratat. Încercam să mă liniștesc. Abia după ce m-am ridicat și m-am dus în casă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tale îl voi face să fie deplin. 27. Voi trimite groaza Mea înaintea ta, voi pune pe fugă pe toate popoarele la care vei ajunge, și voi face ca toți vrăjmașii tăi să dea dosul înaintea ta. 28. Voi trimite viespile bondărești înaintea ta, și vor izgoni dinaintea ta pe Heviți, Canaaniți și Hetiți. 29. Nu-i voi izgoni într-un singur an dinaintea ta, pentru ca țara să n-ajungă o pustie și să nu se înmulțească împotriva ta fiarele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
odinioară erau atârnate coșurile. Dar acele zile erau de mult apuse. Iarba creștea acum În șanț, blocând scurgerea și făcând ca apa să dea pe dinafară. Ușa nu mai văzuse un strat nou de vopsea de ani buni. Vremea și viespile Îndepărtaseră ultimul strat, lăsând lemnul gol și decolorat și un număr din fier prins cu șuruburi În mijloc, dar ilizibil acum din cauza ruginei și a mizeriei. Nici clanța nu arăta mai bine. Și deasupra, era acel număr șase, mare, alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Și nu întâmplător... Aș vrea să vă spun că dragul nostru oaspete va pleca acasă și cine știe dacă până la o nouă vizită mă va mai îngădui Dumnezeu printre voi?... La auzul acestor vorbe, fata a tresărit ca mușcată de viespe. Și-a dus involuntar mâinile la sâni, apăsându-i în neștire. Țiganca își frământa mâinile. --Dragule, băgat-ai de seamă că cele două ființe aici de față, Zâna, așa cum ai numit-o în visele tale, și Sevastița, mult prețuite de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
apariție... Mult, puțin? O «răpede ochire», cum ne-au învățat cei de la 1848, recunosc, mă umple de tristețe: în spate e mai mult un câmp de umbre și de gropi noroioase ale «recunoștinței» locale... În Satu Mare, feudă de sub Turnul cu viespi (Palatul Administrativ sătmărean are 97 de metri, a fost construit după planurile arhitectului Nicolae Porumbescu între 1974-1987 și adăpostește Prefectura, Consiliul Județean, Primăria municipiului și instituții de interes județean), oraș în care nu s-a născut niciun poet român, mă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2823_a_4148]
-
LOVIM DE UN MONSTRU MECANIC, APĂRAT DE O PLATOȘĂ DE METAL; INSTRUMENTELE NOASTRE AU MĂSURAT TREI METRI GROSIME. ATÂT PRIPPII CÂT ȘI MAȘINA DE CARE ÎȚI AMINTEAM FOLOSESC GAZ ÎMPOTRIVA NOASTRĂ ȘI NU NE ESTE UȘOR! \ Ai deranjat cuibul de viespi, spuse Marin satisfăcut. Continuați focul. Întrerupse legătura și trimise din nou după Scudder. Prippul arbora un aer sfidător. \ Sunt nevinovat, protestă el, dar știu ce se întâmplă. Noi \ adică aceia dintre noi care se află în Adăposturi \ vă putem ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
În toată valea s-ar găsi un singur ciob de sticlă, ar călca desculț În el. Dacă În toată Grecia ar exista o singură piatră liberă, În capul tău ar cădea. Dacă În tot ținutul Balcanilor ar fi o singură viespe, pe tine te-ar Înțepa. Când cântai la flaut lângă coliba țăranilor sau la intrarea În peșteră simțeam uneori că trupul tău nu e trup, ci gândire. Și invers, de fiecare dată când ne vorbeai noaptea despre gânduri, ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
simte În nări mirosul brânzei putrezite despre care vorbise casierul. Apoi se opri În ușa unei prăvălii cu zarzavaturi și fructe. Pe trotuar se Întindeau lăzi cu vinete, ceapă, salată verde, mandarine și portocale. Deasupra lor roiau muștele și două-trei viespi. I-ar fi plăcut să hoinărească pe străduțele astea Însoțit de Dimi. Putea simți căldura degetelor băiețelului În palma lui goală. Și Încercă să-și imagineze ce remarci inteligente ar putea auzi de la micul Challenger, fiindcă el nu fusese binecuvântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care s-a întâmplat, și mie mi-a părut rău. Există multe tehnici care să te ajute să supraviețuiești în sălbăticie, dar cea mai de bază este: niciodată să nu bei dintr-un pahar înainte să te uiți în el. Viespile iubesc vinul, albinele preferă cola, iar muștele sunt înnebunite după sucuri. Alice nu mai văzuse niciodată niște insecte așa de agresive: erau ca niște bombe care i se repezeau în urechi, care-i ținteau gura fără teamă de fiecare dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rușine câte un petic.“ „Piatra-și trase glugă albă peste creștet - / moment solemn de închinare.“ Și așa mai departe. Marii poeți - Nichita Stănescu, de exemplu - recurg la personificare parodiind procedeul sau modernizându-l. Autorul volumului Viespele de frică („viespele“?! poate „viespile“...) îl utilizează cu candoarea unui elev din clasele primare. Steaua care face cu ochiul sau piatra care își trage gluga pe creștet par imagini desprinse dintr-o compunere școlară. În volum există și o personificare simpatică: aceea a unui microb
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Se uită cu atenție și deodată nu-și mai putu stăpîni un strigăt de uimire. Hei, ia priviți aici!... Bănuiam eu că așa va fi! Și începu să sară pe lîngă cele două pietre, de parcă l-ar fi înțepat niște viespi în tălpi. Toți întoarseră capetele spre el, la început contrariați, apoi curioși și, bănuind că Bărzăunul nu poate sări așa din senin, adică fără să aibă un motiv clar, se apropiară repede de el. Uitați-vă aici și aici! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de secundă, suficient însă ca să-și arate unul altuia uimirea de a vedea o ființă ciudată și necunoscută. Filip dormise prost și nu se odihnise. Zumzăitul din ladă i se înșurubase în ureche și acum simțea cum un roi de viespi se cuibărise printre cutele creierului său. Ce Dumnezeu ții în lada asta, domnule Carol? Pare a fi plină de cochilii ce imită nostalgic mugetul mării de care au fost despărțite. Carol își întoarse pentru prima oară capul spre Filip, fără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Învață! Și ce? N-are un minut-două pentru un prieten? Nu mă mai mut cu el... N-are decât să aștepte până i s-or lungi urechile( rozând capătul creionului,) Animal cu blana roșcată... veverița... viezure... n-am cinci litere viespe nare blană... Vacă. Nu-s toate vacile roșcate... (privește pisica) E roșcată! Dar nu începe cu V ‘trântindu-i o carte în cap) Zât! iar stai în casă? Ha, seamănă leit cu Voicu, băiatul din banca vecină, când, tot înghiontit
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Moartea Își strecurase ghearele În fiecare crăpătură a podelei, În fiecare por, În fiecare scândură, În fiecare cui bătut În perete, În fiecare ac Înfipt În ghemotoc. Pereții casei se coșcoviră, În tavan apăruseră plăgi. Moliile roiau În dulapuri și viespile Își făcuseră cuib În candele stinse. Furnicile Își Înălțară mușuroi sub pragul casei, iar cârtițele scoaseră la lumină cei patru dubloni de aur ce stătuseră ascunși sub temelia casei vreme de o sută cincizeci și trei de ani. În Încăpere se răspândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care ochiul lui Corto le întrevede, fără ca aerul său de nonșalanță visătoare să fie abandonat. Numele care se rostesc în Buenos Aires-ul de după război sunt cele ale asociațiilor ce stăpânesc o țară întreagă. Intrarea lui Corto în acest cuib de viespi este debutul unei reglări de conturi. Din tinerețea tulburată și pătimașă a argentinianului Corto vine o umbră pe care Pratt o desenează cu eleganța ludică și melancolică a geniului său postmodern. Contrafactualul este aluatul din care se țes legendele - prin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
făcea tot felul de disecții pe insecte, intra În salon cu o mină extrem de veselă, zicând: „Ei, acum, după ce ne-am făcut mendrele, trebuie să ne apucăm de treabă... Dar”, continua profesorul pe același ton, alungând cu o mână o viespe ce-i bâzâia tocmai atuncea la ureche, „după cum observ, dumneavoastră, domnule Braic, deja ne-ați luat-o Înainte, scutindu-ne de o serie de operațiuni de rutină pe care ar fi trebuit să le facem În cazul unui pacient obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de spray paralizant. Și iată-l viu și nevătămat. Kiltox-ul nu avusese asupra lui nici un efect. Aceasta era poate o dovadă că nu coborâse Încă la stadiul de gânganie, chiar dacă Îi apăreau În fața ochilor tot felul de litere metamorfozate În viespi, muște, coropișnițe, gândaci de bucătărie sau chiar viermi intestinali... Noimann mai avea un oarecare control asupra conștiinței lui. Nici măcar abstracțiunile ce se materializau În fața lui sub diferite forme nu reușeau să-i anihileze rațiunea și bunul-simț. Chiar dacă simțurile sale percepeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spre revedere. Dar bătrânul paznic și pescar, nu cu mult timp în urmă, plecase spre alte locuri, spre eternitate și la judecata supremă. Am simțit ca o apăsare, o durere și o părere de râu, o suferință pentru pierderea lui. Viespile Era într-o minunată zi a lunii lui cuptor din anul 1981. Goneam cu mașina pe șoseaua Fălciu- Murgeni-Bârlad. Ne întorceam dintr-o misiune de serviciu data de conducerea Autobazei 2 Bârlad. Era cu puțin timp înainte de începerea recoltării grâului
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
în poziție gata de plecare. Luasem undița și juvelnicul și mă pregăteam de pescuit. Am simțit o înțepătură la ceafă și rapid am lovit cu mâna, și am simțit în palmă ceva moale. Când m-am uitat, am văzut o viespe destul de mare și frumos colorată care încă mai mișca. Într-o fracțiune de secundă am realizat ce pericol mă paște. Atunci am observat și alte viespi care zburau agitate în jurul nostru și mi-am dat seama că li s- a
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
și am simțit în palmă ceva moale. Când m-am uitat, am văzut o viespe destul de mare și frumos colorată care încă mai mișca. Într-o fracțiune de secundă am realizat ce pericol mă paște. Atunci am observat și alte viespi care zburau agitate în jurul nostru și mi-am dat seama că li s- a stricat mușuroiul în timpul manevrelor de întoarcere a mașinii. În ceafă simțeam usturime din ce în ce mai mare, iar corpul a început să se încălzească foarte repede. Știam că sunt
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
zece-cincisprezece minute, am intrat pe poarta spitalului, am coborât și am mers la camera de gardă unde se afla doctorița. Aceasta luată prin surprindere întrebă: - Dumneavoastră ce probleme aveți? Speriat și alb la față răspund: - Am fost înțepat de o viespe și vă rog să-mi faceți o injecție pentru că sunt foarte alergic. Cu mișcări destul de greoaie doctorița a început să caute în dulapul de medicamente, apoi cu o față roșie și transpirată mormăie: - Nu avem hemisuccinat de cortizon, dar vă
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
să-și facă efect medicamentul. Nu peste mult timp am simțit o schimbare în bine, mă ridic din pat și întreb: - Putem pleca? - Da, și să fiți sigur că nu veți avea alte neplăceri, doar dacă o alta albină sau viespe nu se va îndrăgosti de dumneavoastră. Trecând pe strada principală am ajuns în dreptul farmaciei, am oprit și pentru măsuri de siguranță am mai cumpărat niște seringi și fiole. Grăbiți, ne-am întors din nou pe baltă și ne- am
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
se uită la mine, dar nu sunt sigură că mă vede. Ceea ce îmi place la Ștefi și la Jozsi este că își tratează musafirii cu naturalețe, am simțit asta din prima clipă. Restul comunității românești este ca un cuib de viespi. Toți îi bârfesc pe ceilalți, toți se victimizează. Deschid acest subiect cu Jozsi, care alege mâncarea și îmi recomandă și mie. Viața e grea, mai ales printre străini", îmi spune zâmbind îngăduitor". Înseamnă că ești un om norocos", îi spun
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]