KorAP: Find »[drukola/base=vignetă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 21 >

512 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198

unui redactor de carte, aproape orice poate să fie înfrumusețat și înnobilat până ce devine literatură limpede și strălucitoare precum cleștarul! Acesta este, pe scurt, temeiul faptului că acum încercăm să facem împreună această carte despre Doré și despre Biblia lui. VIGNETA Manfred Marklund spune adesea: Dacă s-ar întâmpla ceva! Și-și răsucește degetele sub bărbie, ca și cum ar avea barba mea. Pe fața lui goală, bine rasă, se vede o neputință evidentă. întâmplările sunt cum sunt, spun eu. Ori au loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
primar, poate în calitate de locțiitor de învățător. Dar înțelegeam, am spus, că existau câteva lipsuri neînsemnate în pregătirea mea, care, din motive formale, făceau acest lucru imposibil. Sunt convins, am încheiat, că anii cei mai fericiți se află acum în urma mea. VIGNETĂ Acasă, la Bostället, la masa de seară, tata a citit cu voce tare certificatul meu de studii: CERTIFICAT SPECIAL DE îNCHEIERE, în conformitate cu paragraful așa și așa, A ȘCOLII ELEMENTARE îNTRERUPEREA ȘCOLII DIN CAUZA TERMINĂRII ȘCOLARIZĂRII Dacă-mi aduc bine aminte, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
și ocazia să dezbat cu mine însumi problema lipsei. Dar nu cumva exista ceva mai general și mai greu de exprimat decât lipsa, ceva care mă îndurera cu adevărat? Nu. Nimic, în afară de lipsurile pe care datoria ni le impune întotdeauna. VIGNETA Am fost un om iubit în întreaga mea existență. Am fost dus în salonul mare din partea dreaptă și am fost plasat lângă ceilalți. Casa - lucrul acesta l-am aflat mai târziu - avea trei asemenea saloane. Paturile erau așezate pe lângă pereți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
în lumea spiritului, tot așa cum mama m-a îndrumat în tainele muzicii. Și în lumea uimitoare a imaginilor lui Gustave Doré. Bunicul? a întrebat directoarea. Da, am răspuns, bunicul. Dar, am adăugat eu, nu vreau să înțeleg decât strictul necesar. VIGNETA Atunci ea a trecut la subiectul propriu-zis: una dintre infirmiere se căsătorise cu un bărbat jos, în localitate. De aceea camera ei rămăsese goală. Era una dintre cele mai tinere surori, aștepta deja un copil. Poate că însămânțarea se petrecuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
lui tristețe, fiindcă trebuia să mă părăsească. Și când și-a pus paltonul, deschizând apoi ușa, a încheiat micul nostru moment de reculegere cu aceste cuvinte: E mare păcat că ești needucabil. Altfel ar fi ieșit din tine ceva deosebit. VIGNETA Deunăzi a venit Manfred Marklund. O face destul de des. întotdeauna întreabă: Cum merge cartea aceea? Cea despre Doré? Merge bine, spun eu. Dar ia timp. Subiectul este nespus de cuprinzător. Nu știam cât de cuprinzător este. Ei, sigur, spune el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
mele acasă. Pe soba din bucătărie stătea o cratiță care scotea aburi, iar inconfundabilele mirosuri de piper, dafin, cuișoare și ceapă, într-o uniune intimă, se răspândeau în întreaga casă. Mama nu uitase ce doream cel mai tare să mănânc. VIGNETA în camera bunicului era un frig de gheață. El zăcea în sicriul pus pe pat. Tot ce se vedea din el era de fapt capul, așezat pe o pernă mică, cu broderii. în rest era acoperit de cearșaful alb. în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
ca pentru a apuca ceva, Exact aceeași mișcare somnambulescă a mâinii mele drepte avea să revină mult mai târziu în viața mea, de data aceea cu un succes remarcabil și, slavă Domnului, fără ca să intervină cineva și să mă oprească. VIGNETA Dar tata a văzut imediat ce era pe cale să se întâmple. A răsucit lampa, făcând lumina să dispară, a închis dulapul, a încuiat ușile și a pus cheile în buzunar. Voiam doar să știi că dânsa se află în pază bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
înăuntru, nu i se poate întâmpla nimic. Poți să fii absolut sigur. Pe urmă a adăugat: Curând o vei avea pe dânsa ca parte din moștenirea ta. Spunea „dânsa“ și „pe dânsa“. Oricum, era din Västerbotten. Deși avea pregătire academică. VIGNETA Am mai rămas o clipă în genunchi, cu capul plecat, deși dulapul făcut de Lindgren fusese închis și încuiat cu grijă. A doua zi m-am întors la casa de lângă Râu. Am mai vorbit încă o dată, ca de la fiu la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
materiei, nu a spiritului. Nu se mai sinchisea prea mult de acel franțuz, care de fapt era pe jumătate italian, cel care, ca să spunem așa, îi plagiase teza cu un număr de ani înainte s-o fi scris el însuși. VIGNETA Deși asta nu l-a împiedicat pe director să vrea să discute o dată cu mine despre existența mea, despre obiceiurile mele, lipsite și în același timp pline de importanță, și despre odaia mea separată de acolo, din casă. De fapt, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
nimic din moștenire și din sămânță nu se putea risipi sau pierde. Este un un punct de vedere pe care aproape că aș îndrăzni să spun că-l împărtășesc. Ca stil de viață, îmi pare neobișnuit de plin de sens. VIGNETA Și exemplar. Și ce faci aici, în casa pe care a construit-o Elis din Lillåberg? întreaga mea viață, i-am spus, m-am ocupat de Biblia lui Gustave Doré. în diferite feluri. în ea există materie pentru o întreagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
ei se afla un grup mic de ascultători. Cei mai mulți se mișcau un pic neliniștiți înainte și înapoi. Pe reverul taiorului bleumarin femeia avea un trandafir mic, roșu. Cum am mai spus: aceasta este o bagatelă, un episod neglijabil. Nimic altceva. VIGNETA Prin urmare, ea ținea un discurs în fața oamenilor, acolo, în piață. Cu cât mă apropiam mai mult, cu atât înțelegeam mai bine. Se ținuseră alegeri. Ea fusese aleasă în parlament. Acum voia să le mulțumească tuturor celor care-i acordaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
realizezi. Ceea ce e anevoios e să reprezinți mediul înconjurător. Eu cred că prin această imagine Doré a vrut să spună ceva foarte însemnat despre esența frumosului și a artei. Te rog să le transmiți salutări numeroșilor mei prieteni din Casă! VIGNETA în vreme ce citea, ea își scărpina cu mâna liberă o parte sau alta a trupului, iar unghiile ei boante produceau un râcâit neregulat și vulgar. Tot așa obișnuiau mulți să se scarpine demult, la Casă. De aceea eu închideam ochii, stând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
nu poate fi vorba să părăsesc vreodată Avabäckul! Uneori, am spus, suntem purtați în direcții în care nu vrem s-o luăm. Trebuie să deschidem brațele, să lăsăm pe altul să ne prindă centura de siguranță și să ne ducă. VIGNETA Dacă plec la redacția centrală, a spus Manfred, atunci trebuie să mergem toți: Eva, eu și micul Manfred. Noi nu putem să ne despărțim. Dar acolo Eva își va găsi pe un altul. Ea este așa de frumoasă și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
Așa, spun eu. în inima acestei mici beții se află o nemaipomenită claritate, continuă el. Ca și cum articolele s-ar afla acolo, gata scrise, ca și cum alcoolul în sine ar conține articolele, pe care nu trebuie decât să le treci pe curat. VIGNETA Cred că înțeleg ce vrei să spui, zic eu. Dar în ceea ce mă privește, nu suport alcoolul. E păcat, spune el. Acum, când te ocupi cu cartea despre Doré și Biblia lui, te-ar ajuta mult să mai bei un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
să creeze pentru noi ca demonstrație practică a fost un discurs solemn, o cuvântare care-i fusese comandată pentru ziua comemorării arderii cărților de către naziști la Berlin, un discurs înflăcărat adresat maselor. îl pregătea de mult. Dar îi pricinuia greutăți. VIGNETA Nu, mai bine era să nu țină acel discurs. îi era profund neplăcut. Cu toate că era un scriitor important, poate cel mai important din epoca și țara sa. Nu orice poate fi pus în cuvinte. Prin urmare, ceea ce am trăit noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
într-un fel profund neliniștitor. Căutarea ediției originale este de fapt scopul vieții lui. Dar nu a folosit la nimic. Nimeni dintre noi nu știa atunci că îndurarea și nimeni altcineva avea să mi-o dea înapoi pe cea adevărată. VIGNETA Acum, de curând, a venit Manfred Marklund și mi-a spus: Muntele Ava crește! A fost nevoit să se așeze pe marginea patului meu. Era plin de transpirație și gâfâia. Nu, am spus eu. Munții nu cresc. Dimpotrivă, se tocesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
părăsească. Sau eu trebuia s-o părăsesc. Totul era limpede, fără contradicții și necesar. Ea nu avea să mai fie aleasă. Numele ei intrase pe unul din ultimele locuri pe lista electorală. Acum, după alegeri, totul urma să se isprăvească. VIGNETA Aș putea să te votez eu, am spus în vreme ce completam unul din trupurile care se prăbușeau în partea de jos a Judecății de Apoi. Dacă-mi dai o mână de ajutor cu treburile practice, am spus. Nu ajută, a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
acolo, în scrisoare, tata spune că omul trebuie să privească viața drept în ochi. Altfel se prăpădește. E ceea ce trebuie să faci tu. Trebuie să-ți privești existența drept în ochi. Da, a spus Manfred. Bine, o să merg la doctor. VIGNETA Cel mai fericit ești, spune Manfred, când articolele încă ți se zbenguie în minte. Dar scrisul le domesticește, ca să nu spun că le ucide. Ceea ce e scris, literele propriu-zise, sunt animale împăiate. în treacăt fie spus, tata avea o vidră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
în autobuz, în drum spre spital. Pot să scriu cu litere de tipar. Redacția vrea să aibă însemnări de călătorie. înainte să plec, îi spun: Acum trebuie să ai grijă de tine, Manfred. Eu nu am așa de mulți prieteni. VIGNETA Nici astăzi nu știu sigur ce s-a întâmplat de fapt în ziua aceea fatală la Muzeul Național: am învins-o eu pe învățătoarea mea senilă, cu cititul meu neafectat și curgător despre pictorul Cavallino? Sau ea a fost cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
e scris pe ea? am întrebat. Paznică de muzeu, a spus el. Greșeala ne aparține. Așa m-am întors încă o dată aici, pe muntele Ava. Purtam cu mine, în raniță, opera mea. Jos, lângă izvor, tulichina aproape dăduse în floare. VIGNETA Niciodată după aceea n-am mai vizitat vreun muzeu. Amintirea este ea însăși un muzeu. Bunicul își mănâncă supa din talgerul lui Rembrandt. Capul meu se zărește în colțul unui tablou de Chagall. Vâslesc în bărcuța mea barcă pe lacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
trecut prin foc. Și amintește-Ți că, excepție făcând mica Ta ciudățenie, ești imaginea mea! Mă bucur de pe acum, cu mult înainte, de toate succesele Tale, care fără îndoială că îți stau înainte! Cele mai fierbinți salutări de la tăticul Tău! VIGNETA Chiar așa mi-a scris tata. Sunt sigur de asta. îndrăznesc să afirm - chiar dacă o spun după ureche, ca să zic așa - că l-am citat cuvânt cu cuvânt. Poate că în vreun loc am ales altă expresie sau altă ordine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
Manfred. Când o să mă fac sănătos, o voi întâmpina cu un articol uriaș, adaugă el. Zac aici și gândesc. îmi umplu mintea până la refuz. Și articolul acesta devine pe zi ce trece tot mai mare și mai plin de forță. VIGNETA Manfred are o sticluță brună, de farmacie, cu o pipetă sub dop. Din când în când lasă să cadă câteva picături în paharul cu apă și bea. Liniștește un pic durerea, spune el. Doar așa, la început. Dar pe urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
bucată de stâncă din prim-plan. Totul fusese terminat, cu excepția imaginii propriu-zise a orașului. îngerul întindea degetul arătător și Ioan se apleca un pic în față, ca să vadă mai bine întreaga splendoare. Doré n-a trebuit să sufere nici o clipă. VIGNETA Ucenicii care erau de față s-au îndoit mult timp că el murise. îngerii îi provocaseră de la început dificultăți. Aripile le erau un pic prea ascuțite, ca ale pescărușilor ori ale rândunelelor, iar chipurile, din motive teologice, trebuiau să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
bătea violent, alergam spre poartă, pentru ca în final să pot duce inestimabila operă în siguranță, aici sus, în casa tatei de pe muntele Ava, atunci Manfred Marklund adormise deja. Nu vom ști niciodată ce se afla în picăturile acelea din pipetă. VIGNETA PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\BIBLIA LUI DORE-tradfinala.doc PAGE 112 Doré, Paul Gustave (1832-1883), pictor, sculptor și gravor, cunoscut mai ales pentru ilustrațiile la cîteva din cele mai mari opere ale literaturii universale (Rabelais, Dante, Cervantes, Poe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463

1931, așa cum umbra volumului Bucoliques (1896) prezidează Plăcerile cîmpului. Nu „personalitatea” este cea care lipsește însă (cum credea G. Călinescu); discreția, finețea „intelectualistă”, în fine livrescul, alexandrinismul lor extrem au fost cele care le-au împins în „minoratul” receptării critice („vignete grațioase, realizate cu migală și artă”, cf. Perpessicius). Lăsînd la o parte experimentele tipografice „lettriste” (bazate pe împerecheri grafice constructiviste sau futuriste, „liste” abracadabrante, caligrame muzicale năstrușnice ș.a.) din „Wifego/Popice“, alternanța cacofonic-dadaistă de „solo” și „cor” din nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]