1,115 matches
-
Dumnezeu este supărat pe noi deoarece nu toți creștinii sunt considerați „Drept Creștini”. Dar pentru a ne pedepsi ne dă cutremure. Dumnezeu nu mai folosește potopul drept pedepsire a necredinței. Potopul este cauzat de om prin tăierea pădurilor iar marile vijelii tot de către om prin folosirea în exces a resurselor energetice. De fapt în câțiva ani va dispare complet de pe glob benzina și gazul (rusesc) și adio confort și căldurică. Vai ne nepoții nepoților noștri care vor dârdâi în palatele lor
DUMNEZEU ESTE PRO SAU CONTRA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379868_a_381197]
-
dinspre casa lu’ Breazu... Măiculiță, nu s-o fi întors băiatu’ cela? Da’ de ce a lăsat alarma să meargă, că doar nu face vâlvă niciodată! Aoleu, Doamne, să nu aibă iar vreun necaz! S-a întors în casă ca o vijelie și s-a echipat ca pe vremea în care se dădea alarma la Școala de subofițeri, când era elev. A plecat cu aceeași grabă. Se mergea greu pe zăpadă. Nu a putut alerga, deși ar fi dorit. Când a ajuns
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
care adăpostește și-l apără pe poet de mediul de afară: „Te uită cum ninge decembre, / Spre geamuri, iubito, privește - / Mai spune s-aducă jeratic / Și focul s-aud cum trosnește. // Și mână fotoliul spre sobă, / La horn să aud vijelia, / Sau zilele mele - tot una - / Aș vrea să le-nvăț simfonia. // Mai spune s-aducă și ceaiul, / Și vino și tu mai aproape; Citește-mi ceva de la poluri, / Și ningă... zăpada ne-ngroape // ... Eu nu mă mai duc azi acasă
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
să sosească în tabără. Datorită accidentului de pe autostradă și furtunii trebuie să ne gătim singuri prânzul, spuse o fată, scundă și slăbuță. Suntem izolați aici și trebuie să ne descurcăm. Dar este greu pentru noi să facem așa ceva! Doamne, ce vijelie înspăimântătoare a fost azi noapte! Ați văzut? A fost grindină! Cădeau bucăți de gheață cât oul de prepeliță! Ce fulgere imense, sclipitoare despicau cerul întunecat! Ziceai că vine sfârșitul lumii! Chiar și râul din apropiere a ieșit din matcă. Iar
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
se opri în fața Laurei, îi sărută mâna și o privi cu ... XXVII. D E S T I N E ! - EP. 13 -, de Luchy Lucia , publicat în Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016. Bunica Ioana intră în casă ca o vijelie. Ținea în mână o scrisoare și nu știa ce să zică, ce să facă, i-o dădu totuși Laurei, așteptându-i neliniștită reacția. - Cine ți-a adus-o? Glasul Laurei era temător, intrase în panică. Desfăcu scrisoarea cu febrilitate și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
cu noi și am scăpat. Nu pot decât să-i mulțumesc Celui de Sus că suntem în viață, abia mi-am revenit, chiar nu mai aveam nevoie și de asta! Citește mai mult Bunica Ioana intră în casă ca o vijelie. Ținea în mână o scrisoare și nu știa ce să zică, ce să facă, i-o dădu totuși Laurei, așteptându-i neliniștită reacția.- Cine ți-a adus-o? Glasul Laurei era temător, intrase în panică. Desfăcu scrisoarea cu febrilitate și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
februarie 2015 Toate Articolele Autorului Cu-alean și nostalgie,iti respir aroma Chiar de-mi împletesc o haină nouă În amintiri, ce vremea nu le spală, Rămâi copilărie,vârsta mea de roua. Miresme crude vin spre mine-n zbor, Sub vijelia soartei , licăresc o clipă, Rămâi copilărie , vârsta mea de roua Timpu`se destramă -n zbatere de-aripă. Vibrezi în raiul meu pentru o vreme Și-nfiorată, te-ascult cu ochii minții, Căci la fiecare pas al vieții, întâlnesc Și păstrez,lumina
RĂMÂI COPILARIE , VÂRSTA MEA DE ROUĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379426_a_380755]
-
1515 din 23 februarie 2015. Cu-alean și nostalgie,iti respir aroma Chiar de-mi împletesc o haină nouă În amintiri, ce vremea nu le spală, Rămâi copilărie,vârsta mea de roua. Miresme crude vin spre mine-n zbor, Sub vijelia soartei , licăresc o clipă, Rămâi copilărie , vârsta mea de roua Timpu`se destramă -n zbatere de-aripă. Vibrezi în raiul meu pentru o vreme Și-nfiorată, te-ascult cu ochii minții, Căci la fiecare pas al vieții, întâlnesc Și păstrez,lumina
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
palme lumina-ți frumoasă, ... Citește mai mult Cu-alean și nostalgie,iti respir aromaChiar de-mi împletesc o haină nouăîn amintiri, ce vremea nu le spală,Rămâi copilărie,vârsta mea de rouă.Miresme crude vin spre mine-n zbor,Sub vijelia soartei , licăresc o clipă,Rămâi copilărie , vârsta mea de rouăTimpu`se destramă -n zbatere de-aripă.Vibrezi în raiul meu pentru o vremeși-nfiorată, te-ascult cu ochii minții,Căci la fiecare pas al vieții, întâlnescși păstrez,lumina ta, sub bolta
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
cel cu necaz Va ajunge-un biet pârleaz... * Sorcova vesela... Frați din Basarabia, Să trăiți, să înforiți, Să fim iar nedespărțiți! Pân’ atunci, s-aveți răbdare Și recoltă în hambare, Roada să vă fie coaptă, Gândul bun devină faptă. Puneți vijeliei pieptul, Nu lăsați singur Poetul, Fiți stăpâni în bătătură Chiar de vremea nu vi-i bună... Duceți-vă demn povara - Va veni și... Primavara Cu brandușe-n cununiță, Cu grădina - poieniță... Și-om avea atuncea flori Pentru poduri pân’ la nori
SORCOVĂ PENTRU BASARABIA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381266_a_382595]
-
am siguranța că nu am săvârșit un sacrilegiu povestind câte ceva din notițele mele de suflet. Copil fiind, când simțeam mirosul pâinii scoase de bunica mea din cuptorul aflat în curte, lăsam vitele singure câteva momente și coboram panta ca o vijelie oprindu-mă numai lângă copaia din lemn acoperită cu un ștergar alb și sub care știam că se află pâinea casei pentru săptămâna în curs, prescurile și colacii pentru biserică și obligatoriu... cele două lipii ale mele după care eram
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
iute și degrabă, toată lumea la treabă! N-apucă să termine vorba Împărăteasa că namilele se buluciră afară din sală, călcându-se una pe alta, dându-și pumni, țipând, suflând, urlând și chiuind agitat, ca turbatele. Începu urgia... Ce iad!... Ce vijelie!... Ce furtună!... Ce dezastru!... Ce distrugere!... Ce urlete, torturi și schingiuiri!... Ce plânsete, ce jale, ce durere!... Câmpul era plin de cioturi, de oase și hoituri, croncănitorii nu mai pridideau cu prada, umplând cămările palatului. Supușii împărăției, care mai scăpaseră
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
țara mea România, unde zăpadă se așterne curând în straturi mari: „Te uita cum ninge decembre.../ Spre geamuri, iubito, privește -/ Mai spune s-aducă jăratec/ și focul s-aud cum trosnește./ Și mâna fotoliul spre sobă,/ La horn să ascult vijelia,/ Sau zilele mele - totuna -/ Aș vrea să le-nvaț simfonia./ Mai spune s-aducă și ceaiul,/ Și vino și tu mai aproape, -/ Citește-mi ceva de la poluri,/ Și ningă... zăpadă ne-ngroape./ Ce cald e aicea la tine,/ Și toate din
2016 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374353_a_375682]
-
ce fuge de oameni se aseamănă cu țărmul încremenit veșnic, netrezit la aspirația și iubirea largului, ori cu netezimea câmpiei, ca o frunte sub care nu sunt gânduri! La țărm și în câmpie dormitează libertatea, pe când, pe valuri cutreieră nedomolitele vijelii ale vieții! Numai o inimă veselă e desăvârșită, iar inima actorului Cristian Simion e întocmai. Ea contempleză prietenia și căldura umană. Se vede aceasta și se simte în plăcerea cu efect instant a actorului, de a întâlni oameni! L-am
CRISTIAN SIMION. PLĂCEREA INSTANTĂ DE A ÎNTÂLNI OAMENI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374394_a_375723]
-
o ploaie de stele...Toate temerile mele, dispar, luate de vânturi. Punctele cardinale se contopesc în zenit, iar acolo, acolo sus, văd Steaua milenară, veghetoare, incandescentă. Privesc spre munții înalți, spre văile adânci, întunecoase. Universul șoptește în adieri, strigă în vijelii, că exist... Dincolo de ce sunt eu, vibrații adânci îmi spun, că sunt un rod al dragostei, că Tu, "Ești Cel ce Ești!" Universul întreg e în mâinile Tale iar eu, sunt doar un grăunte, o scânteie, un personaj, ce-și
E AȘA DE GREU SĂ IUBEȘTI? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374531_a_375860]
-
adiere. Un singur epitet a rămas fără pereche antonimică: trist. Să fie și aceasta dovada acelui mult discutat pesimism eminescian? Vântul vesel lipsește din poezia lui. Ca intensitate, această mișcare a aerului pleacă, la EMINESCU, de la adiere și zefir, la vijelie și furtună, viscol, uragan. Vântul este perceput auditiv(sună, urlă, miaună, suspină, trece-n șuier, cântă, mugește, vuiește, chiuie, vâjâie-ncet),tactil(mângâie, arde, îngheață), olfactiv(aromește, îngreunează cu miros). La fel de vastă este aria elementelor răscolite de vânt: oceanul, capul
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
aveau un cult al zenitului, al înălțimilor reprezentate prin soare și prin munte, se manifestă și prin viziunea asupra vântului. La EMINESCU vântul vine ”din margini de pământ” , răscolește cerul și stelele, le desprinde, furtuna îmbracă proporții cosmice: ”Răsar-o vijelie din margini de pământ”(”Despărțire”) ” Și-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri” (”Memento mori”) ” O! De-aș vedea furtuna că stelele desprinde”(”Andrei Mureșanu”) Vântul are și o dimensiune interioară, lăuntrică, sugerează neliniște, frământare, mișcarea gândurilor: Capu-mi
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
Păsărica cea isteață,/ Nu-și mai cântă cântul său./ Când afară viscolește,/ Ea se-ascunde tremurând,/ Într-un colț, unde găsește,/ Nu ca vara ciripind” sau cealaltă poezie ,,Ninge și îngheață,/ Nu mai e verdeață,/ Peste tot câmpia/ o suflă vijelia,/ Lupi s-adună hau-hau/ Ce furtună, trosc, pleosc” etc. La 17 ani când tatăl meu a suferit o fractură a bazei craniene, în chiar ziua ajunului Anului Nou 1956-1957, anul ,,contrarevoluției” din Ungaria, când am stat primele trei zile în
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
cameră. - Tu ce ai mai făcut în acest timp ? - Eu ? tresări ea ca din visare. Mai nimic. Am încercat să citesc ceva după ce am făcut un duș și apoi am dormit. Mai trezit acum tu când ai intrat ca o vijelie pe usă. - Scuze, dar îmi erau mâinile ocupate cu pachetele de cumpărături. - Și George unde este ? De ce nu a venit să te ajute la cărat bagaje ? - Aa, a rămas că s-a întâlnit cu mai mulți colegi scriitori, să bea
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
Dragoste > SCAIEȚI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului SCAIEȚI Pe drumurile noastre se adună Prea multe frunze galbene, pierdute, De arborii cu brațele căzute, Printre ciulini, scaieți și mătrăgună. Când lama vijeliei se ascute, Ne șterge stelele, ne taie lună, Dispare tot din toamna-aceasta bună, Nici cerul, marea n-o s-o mai sărute. Tot mai ades vin ploile-n averse, Iar ceața groasă umple toată valea, Pe drum sunt piedici grele
SCAIEŢI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371431_a_372760]
-
mai construit nimic , dar le-a lăsat în paragină. Acum arătau jalnic: țigle sparte pe acoperiș, ziduri cu tencuiala căzută,având crăpături umplute cu paie sau zdrențe, temelii măcinate de galeriile șobolanilor, care scoseseră la suprafață mormane de pământ...O vijelie mai acătării, însoțită de o răpăială cu stropi grei, ar fi grăbit sfârșitul agoniei acestor dărăpănături. Putreziseră, atât scândurile de la magazie, cât și ștacheții pătulului gol, căzut într-o rână. În așa zisa cocină de porci, parcă se făcuseră arături
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
Articolele Autorului Ne iartă Doamne! Croiește Tată drumuri către stele, Fă răsărit din timpul meu apus, Condu-mi Tu pașii, gândurile mele, Spre marea țintă, Patria de sus. Orice ar fi, oricât de greu îmi pare, Să nu cedez sub vijelii și ploi, Căci Tu îmi dai curaj de-naintare, Dintr-un nimic, mă faci lăstar de soi. Nădejdea mea în promisiunea-Ți sfântă, Îmi încălzește sufletul trudit, De-aceea vreau când gânduri mă frământă, Să-ngenunchez, căci știu că sunt
NE IARTĂ DOAMNE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374933_a_376262]
-
gemând Înșuierându-l vântul, Cânta întruna ca și când, De-ar fi tăcut, pământul Și cerul, soarele în loc S-ar fi oprit și raznă, Prăpăd s-ar fi făcut și foc Fără măiastra-i caznă. Dar frânt ca frunza în furtuni Și-n vijelii vrăjmașe, Brotacul nedormit de luni, Știind că patimaș e, Și mic și el, cum și tu ești, Și cum te știu și sufăr, La limitele-i brotăcești, Pe frunza unui nufăr A adormit și a dormit Pe-al lujerului umăr
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
Carpați, de la Nistru până la Tisa, totuși destinul a avut nevoie și de instrumentele lui: oameni care au ținut sus steagul idealului național și i-au insuflat poporului spiritul românesc, i-au întărit voința, i-au oțelit brațul, pentru ca, în ciuda tuturor vijeliilor epocii, corăbioara românității să ajungă la țărmul dorit. Astăzi, când în fața noastră se află realizat mărețul edificiu al unității naționale - edificiu pe care l-a început Mihai Viteazul - , eu îmi dau tributul de recunoștință tuturor celor care, pretutindeni unde se
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
din nouri cu lumină orbitoare. Tunete-n prelungi ecouri trag doar salve de onoare ! Uite,se înseninează... De prin văi, de prin vâlcele ies fuioare ce planează transformate-n sentinele. Muntele cu măreție își arată iarăși fața. Ploaia-n scurtă vijelie a trecut, cum trece viața ! De Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: În Bucegi / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorel Dănoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371291_a_372620]