10,890 matches
-
și se prăbușește acolo. Un astfel de argument ar face ca toată lumea să fie de partea mea. Eram hotărât. Tocmai atunci răsună soneria telefonului. Mi se păru că niciodată nu auzisem ceva mai terifiant. Era ca și cum această sonerie îmi dovedea vinovăția. Zgomotul acesta familiar, sinonim cu grijile zilnice ori cu pălăvrăgeli plăcute, nu mai avea nimic de-a face cu aceste semnificații: intrai în panică. Să înceteze sirena asta ca un junghi! În culmea spaimei, mă gândeam că poate e persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pentru a ajunge să stăpînești o limbă străină. Uneori ne punem întrebări de tipul: "Cine este vinovatul?", căutînd astfel scuze pentru noi. Spunînd: "Tu ești de vină", anulăm orice șansă de a face o schimbare în bine. De asemenea, sentimentul vinovăției ne va purta din nou spre trecut. Întrebarea corectă gramatical ar fi: Cine a fost vinovat?". Este imposibil să-ți lărgești sfera de influență retroactiv și trebuie să-ți păstrezi energiile pentru prezent. Întrebările noastre trebuie să fie concentrate asupra
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
simțit extraordinar, parcă ar fi zburat în nori. S-a udat și apoi a avut o stare de liniște profundă. A repetat acest exercițiu și la fel s-a simțit. Îi plăcea, deși începuse să aibă un acut sentiment de vinovăție. A început să se intereseze la alte fete, mai mari, pe care le știa mai dezghețate și mai versate, dacă e bine sau rău ce face. Acestea i-au explicat că nu e nimic anormal.“ ‹ De un irezistibil umor involuntar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Domnului. Toți se simt vizați, toți încearcă să se disculpe. Acel Meti ego trebuie înțeles nu ca o dezmințire, ci ca o mirare dubitativă: „Sper că nu eu!” De obicei, se traduce prin: „Oare nu eu?”, ceea ce confirmă ipoteza unei vinovății de grup, încă neindividualizată. Urmează momentul al doilea, când Isus adaugă, sporind presiunea și suspansul: va fi „cel care întinde cu mine în blid”. Despre Iuda se spusese deja că a luat hotărârea predării lui Isus, dar fără nici o explicație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vreau să va aduc la cunoștință cazul unui militant comunist de frunte, pe care îl cunosc bine, un om cinstit și devotat cauzei muncitorești, pe care dumneavoastră îl țineți de cinci ani la închisoare, fără să i se fi probat vinovăția și fără să i se fi făcut proces... Vorbele răspicat rostite de Nando Rossi îl făcură pe profesorul Constantinescu să își plece capul stingherit, pe Alexandru Drăghici să se încrunte, iar pe Ceaușescu să sară în picioare de pe scaun, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
doar aer aseptic de spital. Răspunde cu un : "Da" abia audibil. Chelnerul se retrage fluierând destul de tare ca să nu fie doar pentru el : "La donna mobile..." "Ce vin extraordinar ! Ce plăcută amețeală !", își spune Victor, nu fără un sentiment de vinovăție. Dintr-odată, intuiește că pe scaunul din fața lui stă cineva. Își freacă ochii crezând că are o halucinație sau poate a adormit și visează. Dar nu, este adevărat ! O femeie, al cărei chip nu îl poate desluși, șade acolo, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pare plantat din totdeauna, acolo, la căpătâiul suferinței. Nu îndrăznește să-și ridice pleoapele care s-au lăsat peste lumina ochilor. Îi este teamă de momentul reîntâlnirii cu Dora, de care simte că începe să îl despartă un secret, secretul vinovăției. Teama de necunoscut, așteptarea angoasantă, oboseala, reproșul ce și-l face pentru momentele petrecute în brațele altei femei pe când Dora era la bariera între viață și moarte îl paralizează. "Dar oare a fost adevărat sau numai o halucinație dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acestei țări, cei care au ruinat-o cărămidă cu cărămidă și au adus-o în pragul colapsului, pe marginea prăpastiei. Ba mai mult, chiar unii dintre cunoscuții părăduitori avertizează că țara mai are un singur pas până la dezastru. Dar despre vinovăție și vinovați nimeni nu scoate niciun cuvânt, nicio vorbă, ca și cum relele le-ar fi trimis Duhul Sfânt din ceruri. Cu toții am putut constata că acele specimene cu chip de om, vinovate de curmarea prin violență a multor vieți, nu regretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai are ce pierde. Că, nemaifiind achitat, nu-și va mai putea desăvârși studiile în țara în care s-a născut, dar care i-a devenit ostilă din motive încă necunoscute lui. Drept urmare, în ultima sa intervenție, și-a recunoscut vinovăția la toate capetele de acuzare din rechizitoriu, spre nedumerirea întregului complet de judecată și a avocaților. Că numai pentru tentativa de sabotaj putea lua între trei și cinci ani, pentru încercarea de coagulare a unui grup infracțional, alți cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
săi. Când se tăvălea prin straturile cu flori, Silvia îi ardea câte o nuia. De ce îl bați, mamă? Că e animal, nu știe ce face. Dar rele știe să facă? —Lupaș, vino aici! îl striga Elena. El pășea încet a vinovăție și văzând că Elena îl mângâie, dădea din coadă și se gudura. Odată Silvia a pus-o să refacă stratul de flori pe care Lupaș, jucându-se cu un alt cățel intrat în curte, îl făcuse harcea parcea. Altădată a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
deseori cumpătul din nimic, vorbea de unul singur și nu te mai puteai deloc înțelege cum trebuie cu el. Realitatea i se părea din ce în ce mai proteiformă, căci gândul la fapta lui începuse deja să formeze în el marea inerție a tuturor vinovățiilor proprii și să îl izoleze de tot ceea ce era real, încât, cam la două luni de zile de la cumplitul asasinat, avu prima lui criză de nebunie. „Ce să fie oare?, își zise el la puțin timp după asta, când își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Litere? Mormăie că ne știe el prea bine pe noi, ăștia care n-am fost în stare să facem o meserie. Apoi, se întoarce scârbit, fără să ne dea nici măcar "bună seara". Mă simt năpădit de un sentiment acut de vinovăție: l-am privat pe un om cinstit de o șpagă binemeritată. În spate, adjutantul își ascute colții în așteptarea următoarei victime. Sunt două nunți în cartier în seara aceasta; nici una nu va ține o veșnicie. Și, cum spunea refrenul lui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este: nu numai ritualurile sociale, în funcțiune până și în intimitatea dintre soț și soție, îl transformă pe japonez într-o ființă profund hăituită, halucinată de posibilitatea greșelii, de atentat involuntar la legea nescrisă, care aduce după sine rușinea și vinovăția, ci chiar limba îl condamnă la perpetuă vigilență. Nici măcar în casa ființei sale, cum ar fi zis Noica, japonezul nu poate lăsa garda jos: o alegere nepotrivită a registrului lingvistic, un cuvânt în plus din codul de deferență, o nuanță
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fit for faith" (a fi pregătit pentru credință și în credință), pare cel puțin depășit de modă. Bisericile nu sunt lipsite de vină. Multe persoane încă trăiesc experiențe asupritoare în raportul cu Biserica Catolică oficială: autoritarism, discriminarea femeilor, complexe de vinovăție cu privire la concepția despre sexualitate, refuzul dialogului, intoleranța față de cine gândește divers. Dar și limitele provincialismului și lipsa unui profil în interiorul Bisericilor luterane sunt responsabile de faptul că, an după an, mii de persoane abandonează Bisericile, milioane trec de la o Biserică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nevoie permanentă de a primi informații despre copilul adoptat. Winkler și Keppel 164 semnalau și ei prin studiile lor trăiri profund negative, de pierdere, care, potrivit studiilor lui Condon 165 pot lua forma unei tristeți profunde, a furiei și a vinovăției. Aceste trăiri se mențin la fel de intense pe perioade foarte lungi de timp166, chiar de peste 30 de ani167 cu momente de accentuare în special la evenimente dedicate mamei și copilului sau în preajma zilei de naștere a acestuia din urmă. În mod
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
copilului sau în preajma zilei de naștere a acestuia din urmă. În mod specific Condon 168 constata că, sentimentele de furie au scăzut în timp la un procent de 33% dintre mamele biologice, 17% au semnalat o scădere a sentimentelor de vinovăție, dar se mențin constante sentimentele de tristețe. De asemenea Condon 169 identifica și alte aspecte negative ale întreruperii legăturilor dintre mama biologică și copilul său: mai mult de jumătate dintre mamele biologice studiate de el au recurs la consum de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
fi deteriorată 171. Pe de altă parte susținătorii adopțiilor deschise consideră că, părinții biologici stabilesc o legătură cu copilul adoptat înainte de nașterea copilului, legătură care nu poate fi schimbată sau negată prin documente legale 172; sentimentele de durere, frustrare, incertitudine, vinovăție rezultate ale abandonului și pierderii sunt diminuate prin contactul direct cu părinții biologici 173; înțelegerea realistă, corectă a factorilor contextuali care au condus la plasamentul în vederea adopției 174; background-ul informațional important incluzând istoricul genetic și medical, necesar copilului adoptat
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
contextul interacțiunii sociale, a sistemului familial, a valorilor personale, culturale, religioase etc. Infertilitatea este văzută ca un "defect" care contravine imaginii de sine ideale și care conduce la autostigmatizare exprimată în sentimente de lipsă a propriei valori, de inutilitate, de vinovăție. Nu avem rost fără copii", declară adeseori persoanele infertile. "Asta este menirea noastră pe pământ, să creștem un copil...menirea mea care este?". În alte declarații infertilitatea este conceptualizată în termenii unei piedici în dezvoltarea familială. Prezența copilului este o
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
mai des asociat cu infertilitatea a fost cel de "supărare" (șase cazuri din nouă). Frustrarea a apărut în două cazuri, iar într-un caz a fost menționat un sentiment de furie manifestat de unul dintre soți asociat cu sentimentul de vinovăție trăit de celălalt. Principala sursă de suport pentru depășirea problemei infertilității a fost partenerul marital (șase cazuri), apoi familia extinsă (cinci cazuri) și în puține cazuri prietenii (două cazuri). Acolo unde trăirile au fost mai intense, a lipsit, în etapa
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
este însă rezultatul unei contextualizări negative a familiei cu un singur părinte și chiar de tratarea victimizatoare, diminuantă a capacităților de supraviețuire a părintelui singur și a copilului său. O a doua ipostază se datorează asumării drept presupoziție explicită a „vinovăției” părintelui singur, care este principalul răspunzător de dificultățile întâmpinate. Își merită pe deplin starea în care se află și este lăsat să se descurce cum poate (există chiar un dezinteres răutăcios). Acesta este cazul în care intervenția sprijinului public este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
descurajarea deschiderilor către nou (din teama unor situații critice, după cele care au condus la apariția familiei monoparentale), lipsa de încredere în resursele personale (în multe cazuri, singurătatea părintelui, faptul că nu are pereche, este receptată ca o formă de vinovăție)78. • Informația și rezonabilitatea alegerii (alegerea în cunoștință de cauză) Pentru a alege în cunoștință de cauză, avem nevoie de un minimum de informații. În același timp, ceea ce ne dorim trebuie să fie rezonabil. (M. Miroiu, 2001, p. 64) Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o prezență de așteptare, se creează o frustrare tacită față de neexercitarea rolului de suport parental (pe care o resimt mai ales copiii, prin comparație cu cei din familiile complete). Simultan, pentru mamele singure, absența celuilalt părinte creează un sentiment de vinovăție, ca și cum cauza neimplicării acestuia în familie se datorează slabelor calități feminine ale acestora. Sara Ruddick atrage atenția asupra importanței gândirii materne și a practicilor de îngrijire, a comportamentului de tip matern 91. Femeile par că au învățat în mod profund
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Mihail-Radu (coord.), Limitele puterii, Editura ALL, București, 1994. Iluț, Petru, Sociopsihologia și antropologia familiei, Editura Polirom, Iași, 2005. Jaggar, Allison, Feminist Politics and Human Nature, Harvester, Brighton, 1983. Kant, Immanuel, Bazele metafizicii moravurilor, Editura Antet, București, 1994. Klein, Melanie, Iubire, vinovăție, reparație și alte lucrări: 1921-1945, Editura Sigmund Freud, Binghamton și Cluj-Napoca, 1994. Kligman, Gail, Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu, Editura Humanitas, București, 2000. Kogălniceanu, Mihail, Opere, vol. I (Beletristică, studii literare, culturale și sociale), Editura Academiei, București
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
viața ei, și se temea că n-avea să-i mai calce pragul niciodată. Tăria sufletească îi era pusă la grea încercare. „Doamne, ce prostie am făcut”, își repetă el de nenumărate ori în zilele următoare, apăsat de conștiința propriei vinovății. Ar fi vrut să-și toarne cenușă în cap și să ceară cu sinceră căință iertare, însă îi venea greu s-o facă în mod efectiv. Era o fire semeață, era excesiv de orgolios câteodată, o știa prea bine, și nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Era peste tot pe scenă, vocea lui tuna, șoapta ți se urca în gît, în creier și fugea în suflet, ochii creșteau nefiresc în fața ochilor mei, gura se deforma ca însuși personajul și părea că înghite fărădelegea, păcatul, iubirea, crima, vinovățiile toate, pămîntul. Cît de tare l-au prețuit actorii. Și nu doar cei de acolo... rarisim... Am fost prin '97 la Stockholm cu "Titus". I-am urmărit șirul de superstiții, ritualul de dinainte de spectacol. Seara, la teatru, a venit Radu
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]