2,160 matches
-
Știi că n-are nici un sens. — Foarte posibil. Mergem spre est, a propus Burne, și pe drumurile alea din pădure. — Mie nu mi se pare foarte atractiv, a bombănit neentuziasmat Amory, dar mergem, dacă zici tu. Au pornit În pas vioi și timp de o oră au mărșăluit, cufundați Într-o discuție ce abunda În provocări, până când luminile din Princeton s-au preschimbat În gămălii albe de lumină În urma lor. — Oricărei persoane cu puțină imaginație i s-ar face frică, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu condiția s-o primească neîntârziat. - Găsești cheia la recepție. Camerele sunt pe numele meu. Refuzând să mai fie stimulat sau transportat, Amory a coborât din mașină și, urcându-se Înapoi pe promenada de scânduri, s-a Îndreptat cu pași vioi spre hotel. Iarăși se afla Într-o zonă de calm plat, Într-un golf adânc, letargic, fără chef de muncă sau de scris, de amor sau de destrăbălare. Pentru prima oară În viață, ar fi vrut ca moartea să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
opresc, dau să zic bună ziua și omul care ungea feliile se întoarce o clipită către mine și-mi spune, aproape fără să mă privească: ― Salut, Mihai! Ai venit mai devreme. Ce faci? Era Peter Schumann. Mititel, slab, chiar ogârjit, foarte vioi în gesturi, cu o privire ageră, unul din cei mai interesanți oameni de teatru ai Americii și ai lumii mă întreba ce mai fac, de parcă nu ne mai văzuserăm de vreo două săptămâni bune. Am îngăimat ceva, cum că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ies cu prietenul sau prietena la o înghețată. Discută despre cum să‑ți petrecu cu folos timpul liber, despre școală, despre cine s‑a încurcat cu cine de la politehnică sau cine s‑a ales doar cu un funcționar chipeș și vioi. Alte subiecte de conversație sunt concertele, teatrul, expozițiile, petrecerile sau discurile. Clica Anna‑Sophie‑Rainer respinge asemenea lucruri. Au depășit faza discurilor și dacă totuși îi mai interesează, atunci doar jazz cool sau rock fierbinte. Sophie e mai puțin vehementă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de lână, e chiar stofă de lână pură, așa scrie pe etichetă. Rainer e întors pe dos că Hans primește un cadou așa frumos, iar el nimic. Dar asta nu‑i decât o toană a Sophiei, care‑i nestatornică și vioaie ca un spiriduș, sigur o să se potolească ea curând, când se va așeza la casa ei. Acum doar se joacă cu Hans, care nu‑și dă seama de asta, fiindcă‑i începător în arta amorului. Sophie îi spune lui Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ce va fi curând părăsită pentru întunericul dintr‑o cameră nesănătoasă - Hans dă zglobiu șuturi în ghemotoacele de hârtie și alte gunoaie, închipuindu‑și că pasează mingea sau că‑și driblează adversarul. Anna încearcă să zburde și ea pe lângă el, vioaie și mlădioasă, arată însă obosită, rigidă și stângace. Lumina nu e mediul propice Annei, așa cum nu e nici natura, ci artificialitatea. Acolo înflorește ea, în schimb aici nu există decât lumină primăvăratică, praf, gaze de eșapament și aer de Viena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acolo, Încă o dată, am simțit impulsul de a pune mâna pe telefon, dar, Întrucât era un du-te-vino permanent În birou, am renunțat din nou. Se făcuse deja târziu când am ajuns acasă, dar nu mi-era somn, mă simțeam foarte vioi, probabil din cauza diferenței de fus orar. Mi-am desfăcut o bere cu gândul să mă relaxez un pic. Aveam foarte clar În minte numărul de telefon fără ca măcar să fi Încercat să-l Învăț pe de rost. Atunci mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
merge acasă. Dar vreau să organizezi o identificare din grup mai târziu, în dimineața asta. Să vedem dacă oamenii care lucrează la biroul ăsta nu-și aduc aminte de prietenul nostru din Sudeți. — Bine, domnule, zise el, deja mult mai vioi acum că plecarea sa acasă era iminentă. — Cum îl cheamă pe sergentul ăla de la recepție? Cel care a preluat apelul anonim? — Gollner. — Bătrânul Tanker Gollner? — Da, domnule. Îl găsiți la cazarma poliției, domnule. Se pare că a zis că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
profesorul-robot. Un moment, spuse acesta, dând melcul la o parte și deschizând un caiețel. La M 4 se studiază ciorba de potroace! citi el în caiețel. Se apropiară de masa M 4 și văzură într-adevăr cum o elevă pământeană vioaie, drăguță, le explică unor jupiteriene durdulii, roșcate cum se face ciorba de potroace. Avea la dispoziție tot ce era necesar: gheare de găină, capete, gâturi, pipote, borș etc. — Aici ce se studiază? întrebă pedagogul, apropiindu-se de masa C 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
masă lungă, tovărășească, în centru. Pe masă se găseau vaze cu flori și rapiță, păhărele cu ulei „Shell” pentru roboți și țuică „Haidouk” pentru oameni, tacâmuri, mezeluri, antreuri, de toate. Într-un colț, pe un podium, un taraf mic, dar vioi și atent, susținea un program de café-concert. După ce se așezară, tov. Roșca 7 pocni din degete și strigă către podium: — Ia zi-i, măi nea Rică, una mai de-ale noastre! Nea Rică zâmbi larg, săltă acordeonul, pupă microfonul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dacă v-ați pricepe la tinichigerie - continuă mediocrul - încă ar fi o treabă. Ducem mare lipsă de tinichigii. În clipa aceea de responsabil se apropie o fetișcană rumenă în obraji, cu un bust zdravăn, extramediocru. — Tovarășe responsabil - ciripi ea cu vioaie familiaritate, nu fără să se uite pe furiș la pământeni -, să mai pun ceva în ciorbă? — Da - zise comandantul fără să întoarcă privirea -, mai pune niște apă, mai avem doi la masă. Episodul 9 Poftă bună! După ce sfârși de supravegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tobogan. Poezia veristă, docilă, aplicată ca eroii lui Flaubert pe copia lor din enciclopedie. Poezia regionalistă: Oswald tîrgovăț, gudurând la soare o scrofuloză moștenită și un destin cabotin. * De obicei toate aceste nevrednicii își zic singure: disociative, sănătoase, vii sau vioaie. Cunosc însă nepregetul ca singura viață; singura sănătate, liniștea dincolo-luminătoare a sufletului. Singura noutate, un gând preexistent și regăsit: nu ca termen al unui mers necesar, ci ca dor al memoriei înfiorate. Poezia leneșă se întovărășește cu o tehnică rudimentară
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Fragment) La 17 februarie anul acesta (data o dețin de la d-l Bieberbach) a încetat din viață, la Göttingen, în vârstă de 81 de ani, matematicianul David Hilbert. Această moarte se așează însă, moralmente, cu mult îndărăt. Sub aparențe încă vioaie, Hilbert nu mai reprezenta în timpul din urmă decât o formă deșertată de duh, o teribilă povară pentru cei care îl înconjurau și iubeau, totuși, ca pe un fetiș. După emeritarea sa, din 1930, Hilbert ține încă vreo câteva prelegeri, cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
masă. Venise să-i spună: LA MULȚI ANI ... NICOLAE!” După ce-l petrecu pe sfânt cu privirea, se întoarse în casă, ca să-și strângă copiii și nepoții în brațe. Era fericit, cum nu mai fusese demult. Se simțea mai tânăr, mai vioi. Nu-l mai durea nimic și de rana de la genunchi, deja uitase. Și de data aceasta, simți că mâna celui Atotputernic era deasupra sa. A fost cea mai mare minune pe care i-a fost dat s-o trăiască. Era
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
stat, nu? i-a răspuns ea, zâmbindu-i de data asta, fără să insinueze ceva anume. Cât privește invitația, mulțumesc! Terminați mai întâi și apoi să vă gândiți la distracție. - Mulțumesc, mulțumesc, șefa! a exclamat Mișu și s-a ridicat vioi de pe scaun. Merg să văd dacă au terminat meseriașii cu faianța... - Am zis să mergeți, domnule avocat și, vă rog, revizuiți-vă vocabularul! l-a întrerupt doamna Ramona privindu-l cu seriozitate și trântind hârtiile pe masa de lucru, nemulțumită
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
de iarnă binecuvântată. Nu poți dormi decât cu amintirea ei pe pleoape. Aleargă cu pletele ce-i flutură în soare, ca spicul grâului sub vântul serii. Te fascinează prin naturalețea cu care își joacă propriul rol. Este charismatică și dulce, vioaie și înțeleaptă, joacă roluri multe și nu știi niciodată cu exactitate cine e. Te conduce pe drumul către eternitate și accepți de bună voie. Glasul ei mieros l-ar duce în ispită pe însuși Papa. Constituția ei zveltă, cu picioare
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
era scund și pirpiriu, slăbuț tare... semănând cu statuia foamei. Anorexic 100%, zic eu! Piele și os! Cu toate că părea foarte sănătos! Ei, n-avea el chiar bujorei în obraji, dar în comparație cu tovarășul său, se mișca agil și avea niște ochi vioi de veveriță în căutare de alune! Într-o mână ținea o pungă transparență de plastic în care ducea o farmacie ambulantă. Un calup de șervețele, rinofug, aspirine, paracetamol forte, bomboane antiseptice... Toate pentru cel mare, care părea al naibi de
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
Așa voi face!... Am plecat și din țara zăpezilor. Iarăși am călătorit mult, mult de tot, fără să opresc undeva. Din timp în timp admiram jucăușul pui de vulpe din brațele mele, care mă privea și el cu ochii săi vioi și curioși, cu botișorul cel negru și cu urechile sale gri atât de nostime. Am ajuns în drumurile mele într-o țară foarte îndepărtată, din Răsărit, cu oameni harnici și respectuoși. Acolo am zărit o grădină mică, minunată, îngrijită, în fața
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
cu poemul copilăriei: ,,Aventurile lui Tom Sawyer'' . Tom este un copil nonconformist, deoarece nu se împacă nici cu disciplina școlară și nici cu atmosfera placidă și lipsită de perspectivă din orășelul St. Petersburg. Și totuși Tom este ca toți copiii: vioi, zburdalnic, înclinat spre joacă, cu o imaginație bogată, specifică vârstei. De pildă, el îi covinge pe prietenii săi: Huckleberry Finn și Joe Harper să se joace de-a pirații. Fugiseră pe o insulă , familiile îi credeau înecați și tot târgul
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
o dată i se părea că este ușoară ca o pasăre, că zboară, că plutește prin casă și prin întreaga grădină. Deși muncea toată ziua fără odihnă, seara simțea doar o dulce oboseală fizică însoțită de un psihic foarte liniștit, relaxat, vioi, capabil să facă și să gândească orice. Era, cu desăvârșire, o stare total opusă celei trăite în vacarmul orașului. Gândurile i-au fost brusc întrerupte de Marcel, șoferul de pe autobuz... - Doamna Emanuela..., am ajuns! V-ați lăsat furată de gânduri
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
împreună cu suratele razelor ce mă treziseră ceva mai devreme. Mi-am făcut o baie fierbinte cu săruri aromate, care mi-a îndepărtat definitiv toropeala din oase și mi-a limpezit privirea interioară. Gândurile îmi zburau asemeni unui stol de lăstuni vioi, la mai multe lucruri deodară și mă asaltau în cohorte tentațiile de a savura cu nesaț fiece lucru ce semnifica ,,acasă”. Deschisesem căldura și în casă se făcuse cald și plăcut, astfel că după ce am terminat cu baia,mi-am
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
mai greu. De ce-l/o iubim pe el/ea iarăși, devine firul de nisip care ridică un castel întreg de iluzii și atunci, sărut uitarea pe frunte, devin eu însămi pasăre a gândului, deschid aripile inimii și trăiesc. Un acum vioi îmi taie răsuflarea și peste toate durerile adie acel gând de a mă lăsa iubită de mine însămi odată apoi poate că nu voi mai putea opri avalanșa și voi alege să mă joc naiv cu zăpada pe care o
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
mine și mulți alții, bicicleta a rămas singura alternativă. Așa că îmi iau bicicleta și plec spre serviciu. Pe drum, sunt depășit și claxonat de câțiva șoferi nervoși, fericiți posesori de autovehicule electrice, care par stânjeniți de un amărât ce pedalează vioi pe bicicletă în încercarea de a nu întârzia la serviciu. Ajuns la destinație, parchez bicicleta în spațiul special amenajat pentru acestea și mă îndrept către intrarea în instituție. O cameră de supraveghere montată chiar la intrare, îmi scanează într-o
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]
-
voi câștiga un loz mare sau dacă dau peste lampa lui Aladin, m-am documentat pe la specialiștii în domeniu. Ce se cade să facem ca să fim fericiți? Mentorul meu Johan Galtung, venerabil om de știință, octogenar sprinten la minte și vioi la capitolul sociologie și viitorologie a scris câteva vorbe memorabile pe tema fericirii. Mă gândesc să-l urmez, pentru că sunt sigură că știe știe ce spune în cartea pentru care i s-a decernat premiul norvegian pentru literatură. Vă împărtășesc
BUN VENIT, VARĂ ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362914_a_364243]
-
viu,ținându-se în șir una după alta.. Firimiturile le înghițeau în grabă și uneori îmi aruncau priviri blânde.,gingașe. Desigur Rinule rățuștele sunt ale tale vechi cunoștiințe! Ba chiar prietene care nu odată te-au întâmpinat cu sunetele gasurilor vioaie,privirile cristaline și ți-au făcut chiar semne de prietenie când își fâlfâiau aripile în semn de bun venit! Și fiindcă locurile prin care treci ,țărilr pr care le străbațisunt atât de diferite,uneori rămâneam pe puntea vasului închis într
RINUL de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362918_a_364247]