619 matches
-
omului de lume, nu am șovăit În fața măsurii radicale: am tras de el până a deschis ochii. După atare mésaventure, discuția lâncezea; pentru a-i eleva nivelul, am pomenit de tutunurile fine. Am bunghit-o: Bibiloni s-a arătat plin de vioiciune și interes. După ce și-a explorat buzunarele interioare ale scurtei de piele, a scos o havană de Hamburg și, neîndrăznind să mi-o ofere, a spus că o cumpărase pentru a o fuma În cușetă chiar În noaptea aceea. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
baronne Puffendorf-Duvernois, née Pratolongo. Demnitatea domniei sale nu a avut de suferit, dar tutunul său abisinian e abominabil. III Pe 5 septembrie, la căderea serii, un vizitator cu brasardă și umbrelă a intrat În celula 273. A vorbit neîntârziat, cu o vioiciune funerară, dar don Isidro a observat că era neliniștit. — La dispoziția domniei voastre, crucificat ca soarele la apus. José Formento a arătat vag spre luminatorul ce dădea În spălătorie. Veți spune că sunt un Iuda care mă devotez chestiunilor sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ăsta. — Păi..., dădu să spună Ted. — Cu cea mai mare probabilitate, această serie de numere provine din interiorul computerului Însuși, continuă Harry. Dar lăsați-mă să Încerc. Tina trase la imprimantă codul. — Aș vrea să Încerc și eu, spuse cu vioiciune Ted. — Desigur, domnule Fielding, spuse Tina și mai scoase un exemplar. Dacă acesta e un mesaj, spuse Harry, este foarte probabil un cod de substituție simplu, ca un cod cu cheie. Ne-ar fi fost de ajutor să putem rula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
clapele nu sunt aliniate perfect; dar, până la urmă, am reușit. Iată, deci: numerele În spirală, de la centru către exterior. G e unu, B e doi, H e trei, Y e patru și tot așa. Vedeți? Cam așa arată. Adăugă cu vioiciune cifrele corespunzătoare. 1 2 3 4 5 612 711 8 9 0 tab Q W E R13 T5 Y4 U10 I O P CAPS A S D14 F6 G1 H3 J9 K L ; shift Z X C15 V7 B2 N8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
gândurile negre sau faptele neplăcute sau murdăriile altora și curioasă totodată, ciugulind la suprafață doar veștile și abandonându-le, punând întrebări, dar nu întotdeauna cu interesul treaz, plutind pe deasupra lucrurilor, dar cu atâta încredere, siguranță de sine, calm, indiferență, firesc, vioiciune, veselie, încât ar fi fost imposibil să se supere pe ea ori să-i impună punctul lui de vedere. Prin felul ei de a fi, Ioana Sandi era un spectacol. „Bine“, îi zicea Ioana Sandi, „acum bătrâna s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în schimburi prelungite, îl vede o dată la o săptămână sau și mai rar, când își amintește de ea, îi place să bea mult și asta o supără. În timp ce vorbea, din când în când trecea pe chipul ei o undă de vioiciune și bucurie și foița de pergament se așeza la loc și arăta superbă. Apoi a început lapovița, s-a scuturat scurt de frig, s-a ghemuit la pieptul lui o clipă, speriată, și a vrut să se întoarcă acasă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mereu dai impresia că ești destul de atentă și de cumpănită. Asta vreau să spun. Nu spui multe, dar atunci cînd vorbești, meriți să fii ascultată. E o chestie rară, nu-i așa? — Probabil că e un truc, spuse Helen cu vioiciune. CÎnd stai liniștit, oamenii Își imaginează că ești grozav de profund. De fapt, nu faci decît să te gîndești - știu eu - cît de strîns Îți stă sutienul sau dacă e cazul sau nu să te duci la toaletă. — Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la fel... Dar nu puse Întrebări despre nici unul dintre aceste lucruri. Se uită iar În ceașcă și tăcu. — Și cînd se va termina războiul? Întrebă Julia. Și totul va reveni la normal? Apoi se refugie Într-o expresie plină de vioiciune, clătinînd din cap. N-are rost să te gîndești la asta, nu-i așa? Asta răspundea toată lumea la tot felul de Întrebări de acest gen. S-ar putea să sărim mîine În aer. PÎnă atunci... ei bine, n-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
obiectiv, iar blonda cu sînii mari se Întinse pe spate și-și puse călare pe abdomen ursulețul de pluș, zgîlțîindu-l și rîzÎnd de mama focului. Eu mă uitam Însă la mireasă. Trăsăturile ei Învinețite compuneau un chip Încă plin de vioiciune. Își șterse ochii cu o pernă și Își frecă pielea julită de pe brațe și genunchi. Fardul de gene Îi curgea În șiroaie de lacrimi negre pe obraji, iar rujul mozolit Îi sucea gura Într-o parte. Și totuși reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la îndemâna expunerilor sale, Profesorul brodă rapid o teză privind multiplicitatea aspectelor realității, precum și operațiunea de reproducere și aducere-aminte în procesul cunoașterii, executat pe fundamentul memoriei primordiale. La un popas oratoric, impus de constrângerile terenului denivelat, îi spuse, cu o bruscă vioiciune: Propun să cădem de acord că multe aspecte ale Contemporaneității pot fi rediscutate! Desigur că într-o lumină științifică... Instantaneu, apoi, Profesorul se înfierbântă într-atât de mult, încât în jurul său produse o lumină asemenea fenomenului de incandescență, neluând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a oamenilor noștri de știință... Profesorul îl întrerupse cu o impaciență evidențiată printr-o mișcarea iritată, ca a unui pretențios dirijor de formație, care nu se înțelege cu instrumentiștii ageamii ai orchestrei simfonice: Colega, îi tăie el discursul cu o vioiciunea ce încerca să mascheze enervarea-i necontrolată, ca o dovadă a accesului dumneavoastră la sensul acestei recente Teorii, vă rog să-mi răspundeți la o întrebare! Menționez că, dealtfel, întrebarea aceasta o port în mine de pe când eram adolescent... Directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tăria să i-l confirme, ea Însăși cunoscîndu-și boala. M-am apropiat de pat. - Doamnă, va trebui să vă citesc testamentul, iar dumneavoastră să spuneți dacă ce e scris aici e voința dumneavoastră sau nu. Ea Îmi răspunse cu o vioiciune pe sfîrșite, o politețe ieșită cu greu din adîncuri: - Da, domnule judecător. Pe mine să mă iertați că deocamdată nu mă pot mișca din pat. Boala, domnule judecător... - Nu-i nimic, doamnă, nu-i nimic, o Întrerupsei. Era perfect lucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
iar celelalte nu mai erau În puterea sănătății de atunci și veneau mai rar, un fel de părăsire, se bucurau că trăiesc, dovadă că viața Își are felul ei de nemurire, gîndeau peste Înșelăciunile timpului. Sindrofiile acelea rărite Încercau zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii În urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. VÎrstele devastaseră veselia, spontaneitățile și rîsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să se dezmintă asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
după douăzeci de ani peisajul rămăsese neclintit. Eu nu-mi dădusem seama, dar pentru ea timpul luminase neîncetat fiecare amănunt al acelei lumi, cu intensitatea avută, căci se mai Încălzea Încă la soarele uitat despre care Începu să pomenească cu vioiciune. Fiica Anei - și asta fu salvator - prinse chef nestăvilit de vorbă, Își rostogolea impresiile „Încîntătoare” spunea, cu privire la forfota orașului, fără să știe că totul nu era decît reminiscența unei lumi altădată gălăgioase, vioaie și colorate, drum al vapoarelor spre mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și e miraculos de "tînăr la minte și simțire". Ne convinge de asta Daniel Vighi, după ce a stat îndelung de vorbă cu dînsul în vederea unei cărți de convorbiri, din care publică un fragment în revista Orizont nr. 2. Luciditatea, memoria, vioiciunea poetului aproape centenar, stimulate de partenerul de discuție cu o jumătate de secol mai tînăr, sînt stenice: ne arată că se poate îmbătrîni și frumos, cu entuziasmele și pasiunile intelectuale intacte, cu generozitate și deschidere spre ceilalți, deloc plictisit și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
dar Ady Endre îl descoperă în nouă... în opt silabe. Fie că recită din marii poeți maghiari, germani sau români (are o memorie fabuloasă), Anavi Adám se bucură de frumusețea acelor versuri și ne face să-i împărtășim exultarea. Farmecul, vioiciunea lui de spirit, trec întregi de pe reportofon în litera tipărită, făcîndu-ne să așteptăm cu nerăbdare cartea promisă în preambul de Daniel Vighi. Pentru a da încă o idee despre bogăția personajului pus în valoare de savurosul dialog, mai reproducem un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
a "Telegrafului", si a "Reformei"; de nicăieri nu răsare icoana caracteristică a vremilor trecute, n-am auzit nimic decât istoriile ce ni se spun de sute de oameni cari nu știu istoria. Niciodată nu ne-am adus aminte mai cu vioiciune de zisa lui Gothe: "ceea ce numiți spiritul vremilor nu este decât spiritul acelor domni în care vremile se oglindesc". Rea oglindă. Ceea ce ne-a înduioșat însă până la lacrimi este rara gratitudine cu care se pomenește de armată, făcîndu-o chiar să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
unei libertăți de navigație garantată numai prin șiruri negre pe hârtie albă. Deosebirea între noi și dispuitorii Europei e că ei ne iau o provincie și ne dau alta, privind lucrul în sine ca foarte indiferent, pe când noi simțim cu vioiciune că ni se rupe o bucată din patria noastră străveche, lucru ce nu se poate compenza nici prin bani, nici prin drepturi nouă, nici prin cesiuni de teritoriu. Durerea noastră e drept că nu mișcă pe nimeni, dar presupunem totodată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
d. Carp, cu privire la un ciudat comunicat al guvernului, publicat în Monitoru care se renunța la dreptul de-a scădea rubla la adevărata ei valoare, a doua anunțată de d. V. Boerescu în privirea scandalului întîmplat la Curtea de Argeș. Lungi mea și vioiciunea discuțiunii asupra cestiunei a doua ne face să-i dăm preferența în șirurile de față. D. Vasile Boerescu a dovedit cu acte autentice în mână și a pus afară de orice îndoială faptul în sine și funestele lui urmări daca va
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a mărgini și slăbi efectele unui act pe care-l dezaprobau, însă insurecțiunea arabilor n-a întîrziat de a dovedi neajunsul acestor paliative și a demonstra cât era de periculos și nepolitic acel decret. Abrogarea lui s-a cerut cu vioiciune pe acest îndoit motiv de cătră guvernământul general și de cătră Ministeriul de Război. Asimilațiunea nu e susceptibilă de-a fi decretată, ea se realizează în puterea timpului și încă a unui timp îndestul de scurt dacă este în voința
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sucit! zise nevasta lui Petea. Ei na! A vorbit și nea Ion că și el e om! Totuși, insistă Matilda, nu înțeleg..." "Dar e foarte clar, interveni soția unui arhitect, o femeie cu un chip plăcut și privirea plină de vioiciune, semn că urmărise discuția cu atenție. Domnul profesor e convins că lucrurile astea rele care s-au discutat vor duce la căderea celor care le comit. Și atunci va fi bine. Până aici mi se pare logic. Dar nu înțeleg
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
le răsfoiam și în spatele fiecărui rând citeam cu o claritate uimitoare o bogăție de idei pe care îmi aminteam că le avusesem și pe care anii grei prin care trecusem nu mi le șterseseră din memorie. Dar numai frazele stângace, vioiciunea lor care atingea esențele, febrilitatea scrisului, spontaneitatea și superbia cu care treceam peste obstacole în favoarea reflexiei originale, pasiunea imprimată în scriitură puteau să-mi reînvie în spirit forța de a reînnoda, trecând peste abis, îndrăsneala inocentă de atunci cu reflecția
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în costumul său bine croit, care dădea prestanță mersului său de minge pe două picioare, căci în acești ani Vintilă se îngrășase considerabil, semăna în acest sens cu prietenul meu Ion Micu, parcă nu mai avea în mișcările lui aceeași vioiciune de altădată. "Totuși, zisei, am impresia că Bacaloglu n-a progresat prea mult, chiar dacă e șef, tot printre șobolani a rămas." Vintilă se înduioșa. "Hm! făcu, bietul Bacaloglu, săracul Costaichie, a pățit-o cu nevastă-sa!" " Păi parcă nu era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu mai plecăm deloc." "Cum adică?" Nu ți-a spus Tasia?" "Tasia mi-a spus niște baliverne, zisei, sper că nu tu ai pus-o?" Bineînțeles că nu, dar nu poți împiedica pe cineva să vorbească", zise ea cu o vioiciune și o veselie tristă, așa cum par unii oameni care vor să afecteze că nu li s-a întîmplat nimic ieșit din comun, deși li s-a întîmplat ceva foarte grav. Rămăsei tăcut. O fi picat Mircea și acum se întorc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de care suferi. Nici unul nu evolua, păreau inerți, blocați ca și mine într-o viteză perpetuă, ce le depășea de fiecare dată viața, împiedicându-i să crească sau să ajungă undeva. Sau nu vedeam eu bine, nu le mai remarcam vioiciunea? Se pregăteau să dispară, deși îi mai așteptau încă ani mulți. Prietenii mei cloceau în aceeași nesiguranță ca și mine, anchilozați de deciziile pe care trebuia să le ia. Se simțeau rău, defazați, purtați înainte fără să miște un centimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]