1,169 matches
-
funcții politice, nu intrăm În partide politice pentru a câștiga vreo poziție Într-o birocrație sau alta), lipsește, În mod evident, coerența. Pe de altă parte, istoricește vorbind, liderul politic se definește prin adaptabilitate și printr-o articulare pe cât posibil virtuoasă a relației dintre scop și mijloace. Mircea Mihăieș: Aici e problema: cât de „virtuoasă” este incoerența În a susține poziții diametral opuse? Vladimir Tismăneanu: Referitor la problema Ion Iliescu. Este el sau nu președintele uitării? Nu știu dacă i-aș
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
birocrație sau alta), lipsește, În mod evident, coerența. Pe de altă parte, istoricește vorbind, liderul politic se definește prin adaptabilitate și printr-o articulare pe cât posibil virtuoasă a relației dintre scop și mijloace. Mircea Mihăieș: Aici e problema: cât de „virtuoasă” este incoerența În a susține poziții diametral opuse? Vladimir Tismăneanu: Referitor la problema Ion Iliescu. Este el sau nu președintele uitării? Nu știu dacă i-aș atribui acest nume pe care i l-a dat cândva Milan Kundera lui Gustáv
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Milostenia este simbolul darului, făcut fără a aștepta ceva în schimb și fără orgoliu. Caritatea simbolizează, pe de o parte, darul făcut cuiva, în general unui sărac, fie detașarea de bunurile materiale. De altfel, numai în acest caz, un om virtuos poate dărui. Interpretarea se nuanțează în funcție de cine dă și cine primește milostenia respectivă: - când cel ce visează este și cel care dă, înseamnă că este angajat într-un proces de dăruire, dar de dăruire consimțită; își oferă ajutorul, suportul, dragostea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
din Magdala. Tradiția ortodoxă orthodoxă Spre deosebire de Proloagele noastre calchiate În bună măsură după tradiția catolică, Viețile Sfinților din tradiția orthodoxă greacă prezintă următoarea biografie a Mariei Magdalena. Ea s-a născut În Magdala, pe malul Tiberiadei. A fost de mică virtuoasă și credincioasă lui Dumnezeu. Era atât de virtuoasă, Încât Duhul Sfânt ar fi putut să o aleagă pe ea ca mamă a lui Isus. Tocmai excesul de virtute i-a atras pe cei șapte demoni În suflet, aceștia Împiedicând-o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
calchiate În bună măsură după tradiția catolică, Viețile Sfinților din tradiția orthodoxă greacă prezintă următoarea biografie a Mariei Magdalena. Ea s-a născut În Magdala, pe malul Tiberiadei. A fost de mică virtuoasă și credincioasă lui Dumnezeu. Era atât de virtuoasă, Încât Duhul Sfânt ar fi putut să o aleagă pe ea ca mamă a lui Isus. Tocmai excesul de virtute i-a atras pe cei șapte demoni În suflet, aceștia Împiedicând-o să devină theotokos. Maria Magdalena a fost cea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cuvinte duioase să viețuiască după voia lui Dumnezeu, ci trebuie să-l Îndrumezi pas cu pas cum să se isbăvească de „uriașii” păcatului, care Îi pun tot felul de piedici și cum să procedeze pentru a se Întări În viața virtuoasă, care-i deschide drumul spre lumina cunoștinței lui Dumnezeu. FINAL PASAJ RETRAS În ochii lui Stăniloae, Filocalia este un ghid practic pentru viața spirituală, bazat pe experiența Părinților și al cărui unic scop este de a-i pregăti pe credincioși
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
punct de vedere etic În fața europenilor, care ar fi fost blazați și prinși În capcana vechilor modalități de a Înțelege realitatea politică. În acest context, Europa Centrală și de Est („noua Europă”) a fost invitată să se identifice cu americanii virtuoși și astfel să treacă dincolo de tendințele imorale ale „Învechitei” politici externe a Europei. Aceasta ne readuce În față criticii realiste a neoconservatorismului, menționate la Începutul capitolului. Așa cum am arătat mai sus, neoconservatorii i-au acuzat pe realiști de a se
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
au acțiunile psihomorale negative și care este efectul lor asupra naturii persoanei, a celui care le face. Ele duc la o stare de „cădere a omului”, prin impurificarea dată de absorbția răului și Înlocuirea de către acesta a Binelui. Ființa umană virtuoasă se pervertește. Apăsată de păcat sau vinovăție, ea va trăi chinuită de complexe și remușcări. Ce trebuie făcut În aceste situații? Se poate vorbi despre o terapeutică psihomorală a păcatului și vinovăției? Da. Omul se poate restaura. Poate fi purificat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
situații? Se poate vorbi despre o terapeutică psihomorală a păcatului și vinovăției? Da. Omul se poate restaura. Poate fi purificat. El trebuie să se „desprindă” de Rău și să redobândească starea de Bine. El trebuie ca din vinovat să redevină virtuos, Întrucât, așa cum spune Aristotel, „omul virtuos este măsura actelor umane”. Care sunt căile restaurării morale și sufletești ale omului? În primul rând, conștientizarea vinovăției sau a păcatului. Mărturisirea sau confesiunea ca formă de „aducere În câmpul conștiinței” a acestora. Împăcarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
terapeutică psihomorală a păcatului și vinovăției? Da. Omul se poate restaura. Poate fi purificat. El trebuie să se „desprindă” de Rău și să redobândească starea de Bine. El trebuie ca din vinovat să redevină virtuos, Întrucât, așa cum spune Aristotel, „omul virtuos este măsura actelor umane”. Care sunt căile restaurării morale și sufletești ale omului? În primul rând, conștientizarea vinovăției sau a păcatului. Mărturisirea sau confesiunea ca formă de „aducere În câmpul conștiinței” a acestora. Împăcarea prin stingerea conflictelor și iertarea celor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este absolut normal în perspectiva „afirmării treptate a deității sale”, omul obișnuit este un zoon gelastikon, o ființă pentru care râsul face parte din esența sa, așa cum au lăsat să se înțeleagă părinții Bisericii Ortodoxe, atunci când au deosebit între „râsul virtuos”, armă de luptă pe care înțeleptul o folosește împotriva răului, și „râsul primejdios”, josnic sau trufaș - cel care, batjocorind cele sfinte, se transformă în instrument al diavolului. Volumul Iacob și îngerul (1996) adună laolaltă, organizate în cinci secțiuni, eseurile pe
BACONSKY-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
O să fie mult de reconstruit acolo acum, după plecarea naziștilor.“ La biroul ei de sub marginile rafturilor cu chipul lui Shakespeare, Tessie Îi răspundea cu fidelitate, deși nu Întru totul sincer. Majoritatea activităților ei zilnice nu păreau a fi suficient de virtuoase pentru a fi relatate unui logodnic seminarist. Așa că Începu să-și inventeze o viață mai adecvată. „În dimineața aceasta Zo și cu mine ne-am dus să ne oferim voluntare pentru Crucea Roșie,“ scria mama mea, care-și petrecuse toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tânărul, că în toate vremurile poezia ușoară s-a bucurat de atenția unor oameni foarte învățați și foarte serioși... Își schimonosește chipul ca și cum s-ar căzni să găsească urmă torul epitet. Se luminează brusc și-i dă drumul: Și foarte virtuoși! Alte ropote dezlănțuite. — De ce vă mirați atunci că încerc să urmez pilda și renu mele celor vrednici de laudă? Face o nouă pauză. Asistența așteaptă cu sufletul la gură. — Exemplu mi-a fost cel care s-a bucurat de un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai corespunde secolului nostru, dar cea pe care le-o dați voi copiilor mei este atât de rafinată, încât mi-e greu să nu o consider efeminată. Termină pesimist: — După câte văd, din mâna voastră nu o să iasă erudiți și virtuoși, ci destrăbălați și nărăviți. Profesorii tac consternați, așezați în șir unul lângă altul. — Eu de când vă spun, se bagă-n vorbă Pomponia, că nimic nu înlocuiește dragostea și grija părinților, când nu e oarbă și ador mită... În nici un caz
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Privește din nou la grupul central de statuete. Acum i se pare că și cei doi penați dansează. Surâde întristat. Simbolul unei vieți vesele și facile, adică exact contrariul atmosferei din casa asta. Mai ales bietul Germanicus, alături de nobila și virtuoasa lui consoartă. Observă că de gâtul a două dintre figurine este atârnată câte o bilă din aur. Fiecare dedicată în ziua în care un fiu al familiei a îmbrăcat toga virilă. Strivește o lacrimă între pleoape. A lui Germanicus este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu toții la adăpostul nopții și al intimității, dacă-ți mai aduci aminte din tinerețe. Paterculus îi soarbe extaziat cuvintele. Flaminul încearcă dis perat să o calmeze: — Lasă, dragă, lasă... Se întoarce rugător spre Augustus: — Soția lui Ovidius este o femeie virtuoasă... Se oprește la auzul unui huruit greoi. Un car pe patru roți, somptuos împodobit cu fildeș, s-a oprit la mică distanță de grila jul de fier ce protejează incinta sacră. Cei doi cai înhămați la jugul prins de oiște
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i umbrește cu păr ebenin La pieptu-i îl strânge mai tare. Așa marinarii pe mare îmblînd, Izbiți de talazuri, furtune, Izbiți de orcanul ghețos și urlând, Speranța îi face de uită de vânt, Și speră la timpuri mai bune. Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină, Speranța cea dulce de plată în cer, Și face de uită de-a morții dureri, Pleoapele-n pace le-nchină. Cum mângâie dulce, alină ușor Speranța pe toți muritorii! Tristeță, durere și lacrimi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte, Unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri... Și apoi în Sfatul țării se adun-să se admire Bulgăroi cu ceafa
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cea mai mică îndoială în privința nevinovăției sectei. Nu am fost deloc afectat când el (Asahara) a fost arestat. Mi se părea ceva inevitabil. Credincioșii Aum considerau că furia este o dovadă de slăbiciune. În loc să ne enervăm, credeam că este mai virtuos să privești în profunzime situația. Apoi trebuie să te gândești ce atitudine e bine să adopți. Trebuie să continui lucrurile cele mai valoroase din prezent. Asta este esența. Am discutat despre ceea ar trebui să facem și am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Murakami: În societate nu există persoane care să se angajeze într-o firmă cu „intenții bune“. Kawai: Da, toți se angajează la firme fără nici o motivație (râde). Murakami: Însă, persoanele care s-au alăturat sectei Aum au avut o motivație virtuoasă, un scop precis. Kawai: În plus au renunțat la toate beneficiile acestei lumi pentru a intra în sectă. Murakami: M-am gândit la asta și cred că este un sentiment plăcut să renunți la toate, nu-i așa? Kawai: Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ei o au". Sfârșește, bine înțeles, lăudând o colaborare cât mai strânsă între părinți și profesori. "Din aceste eforturi conjugate va ieși patria de mâine, Portugalia viitorului, Portugalia, care, nădăjduiesc în Dumnezeu, va fi viguroasă și puternică, inteligentă și instruită, virtuoasă și bună!" Tânărul care vorbea astfel în colegiul Via-Sacra din Vizeu înțelegea să se țină de cuvânt, își închina timpul formând oameni - și desăvîrșindu-se pe sine, prin lecturi sistematice, prin convorbiri cu mai marii lui. Pasiunea lui de dascăl o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a încetat de a mai fi un președinte decorativ și inert, devenind "un adevărat Șef al Statului, călăuza activă a națiunii, responsabil pentru destinele sale". Cel mai bun, pentru a împlini o asemenea înaltă funcțiune, "nu este necesarmente cel mai virtuos, nici cel cu mai mult talent, nici cel mai cult, nici cel mai puternic, nici cel mai activ, ci acela care posedă, dacă mă pot exprima astfel, media cea mai ridicată a calităților utile". Dar Șeful Statului, odată ales prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
n-a întors nici măcar o singură pagină a textului pe care-l ținea în mână. Giulio părea încurcat, căutând în ochii mei un licăr de complicitate. Își drese glasul discret. — O tânără persoană a intrat de curând în serviciul meu. Virtuoasă și frumoasă. Și inteligentă, totodată. Sfântul Părinte dorește să ți-o prezint și să o iei în căsătorie. Numele ei este Maddalena. După ce rosti aceste cuvinte, care, în mod evident, îl costau destul, trecu la alte subiecte, mă întrebă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din familia Medici, devenit papă la treizeci și opt de ani, un papă care transmisese Romei gustul său pentru lux și frumusețe, i-a fost adus urmaș un auster olandez de șaizeci și trei de ani, „un bărbat sfânt și virtuos, plicticos, chel și zgârcit“. Descrierea îi aparține Maddalenei care n-a avut nici o clipă nici cea mai mică indulgență pentru noul șef al creștinătății. — Mi-aduce prea mult aminte de stareța care m-a prigonit. Are aceeași privire meschină, aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împlinită dacă în calea vieții sale a putut șterge câteva lacrimi, semăna câteva flori și lăsa o suvenire duioasă în inimi scumpe !» Greu e a putea înlătura cineva calomniile și invidia lumii. Femeia însă știe că nu ajunge a fi virtuoasă, trebuie să nu fie nici bănuită. Iar mai departe, scrisoarea conchide: «Cât pentru mine, domnul meu, mi‐ar plăcea să trăiesc într‐o republică de femei, unde ele să poruncească și noi să ascultăm. Crede‐mă că n‐ ar merge
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]