54,565 matches
-
Peste câteva clipe, urcam, sărind din două în două trepte, de mână cu ea, redevenită Gretel cu șorțul alb pe fusta înflorată, scara ce ducea spre acea Kinderstube ce fusese odaia ei de fată. Am pățit de atâtea ori în vis prin camera aceea albă încât nu mai pot face deosebirea între cele văzute acolo odinioară, în după-amiaza de vară a copilăriei, și cele visate de atâtea ori la răstimpuri îndepărtate între ele prin scurgerea anilor. Dar, aievea sau în vis
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
vis prin camera aceea albă încât nu mai pot face deosebirea între cele văzute acolo odinioară, în după-amiaza de vară a copilăriei, și cele visate de atâtea ori la răstimpuri îndepărtate între ele prin scurgerea anilor. Dar, aievea sau în vis, venind din salonul tenebros, urcând scările acelei case cu întunericul îngroșat prin cotloane, intrând în odaia Sibylei, pășeam în lumină. O lumină albă ce nu venea însă de afară, pe geamurile mari, singurele larg deschise în casa oblonită ca un
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
televiziune). Volumul Interecțiunea verbală cuprinde mai multe forme de comunicare liberă ( între prieteni, între colegi, pe stradă, în accelerat) și controlată ( la examen, la judecătorie, la poliție, la medic), cu situații foarte variate: conversația însoțind ghicitul în cărți, povestirea unui vis, dedicațiile muzicale, o pledoarie, o predică, mesaje pe robot, comentariu sportiv, interviu cu președintele etc. Sistemele de transcriere încearcă să furnizeze informații cît mai utile despre intonație, tempo, intensitatea și durata rostirii; semnalînd marcarea ( pronunțarea rară și apăsată), imitarea altui
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
ciclul Incantațiilor... Revenind însă la Noaptea Luminată, luminată înseamnă ceea ce înseamnă, la fel și noaptea. Dar, noaptea este un moment privilegiat, de inspirație, de reflectare și un moment mistic. Foarte multe evenimente mistice - dacă luăm Biblia - s-au petrecut noaptea. Visele pe care le-au avut profeții - deci cadrul în care Divinul comunica cu Terestrul era cel nocturn. Pe de altă parte, noaptea este și un moment critic, un moment în care trebuie să fii dispus să primești un mesaj și
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
o poezie elevată ( intertextualitatea este unul dintre procedeele preferate ale autorului) cu accente religioase și elegiace? Lucrurile nu sînt chiar atît de surprinzătoare cum ar putea ele părea la prima vedere. Molière, însuși a mărturisit, la un moment dat, că visul vieții sale a fost acela de a deveni un mare tragedian. Iar un regizor de geniu, Antoine Vitez, a demonstrat, la începutul anilor ’80, că marile comedii ale lui Molière pot fi montate în registru tragic, fără a se schimba
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
cerut: conștientizasem că "vâna" mea filologică presupunea doar un anumit grad de informare și de judecată estetică, și nu un talent real. Ceea ce îmi rămânea, medicina și viața reală, erau, de fapt, lucruri care mă defineau. Nu voi uita niciodată visul constant din acea perioadă: stau la birou și doresc să scriu un roman al cărui titlu este "Înfrângere"; aștern pe hîrtie titlul, simt că nu mai am nimic de spus, brutalizez hârtia și o arunc la coș, iau o nouă
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
la fel ca doctorul, fără urmă de siguranța lui de sine. Trăiesc în țara asta de șaisprezece ani. De aproape o jumătate de viață. - Din gîtlejul uscat răzbătu un hîrîit. - Cînd am ajuns aici, eram tînăr. Plin de ambiții. De vise mari. Cînd am coborît din avion, aveam diploma în valiză și cîteva lire în buzunar. Îmi închipuiam că aveam să fiu primit cu brațele deschise. Voiam să intru în serviciul public și să devin secretarul particular al primului-ministru. - În timp ce povestea
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
simpozion stă într-un hotel de lux unde beneficiază de tot confortul occidental, hotel aflat la oarecare distanță de oraș și, în consecință, nu poate cunoaște viața reală a cubanezilor decât dacă face eforturi deosebite. Poți avea o vacanță de vis la prețuri modice. Primul lucru care m-a frapat a fost starea deplorabilă în care se găseau clădirile din centrul Havanei. Pe marginea mării, pe o lungă distanță, se găseau case care în vremuri mai bune au arătat splendid, dar
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
tensiune odată cu norii care populau, amenințător, înaltul. Noaptea coboară ușor-ușor, lumea se pregătește de teatru, ușor-ușor, actori, spectatori, amatori sau profesioniști cuceresc și sînt cuceriți, își amestecă viețile, umorile, obsesiile, șoaptele sau strigătele. Sînt multe nopți de vară și multe vise care cutreieră somnul și nesomnul celor pentru care teatrul înseamnă ceva pe lumea asta. Încă. Emoția regăsirii acestui loc este aceeași, indiferent de momentul zilei sau al nopții în care mă strecor în poveste. Întotdeauna stau puțin, aproape rusește, în
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
cetății, în conștiința avignonezilor, a celor care și-au pus un oraș la dispoziția artei, a celor care populează, aproape o lună, an de an, de șaizeci de ediții, acest loc din sudul Franței și împrejurimile lui. Acest loc este visul oricărui om de teatru, un vis-reper, un vis-obsesie, este visul celor pentru care arta este, încă, un mod fundamental de a sonda timpul, ființa, conștiința. Aici dialogul, comunicarea, prin esență definiția teatrului, se întîmplă. Limbajul artei dezleagă limbile din turnul
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
un oraș la dispoziția artei, a celor care populează, aproape o lună, an de an, de șaizeci de ediții, acest loc din sudul Franței și împrejurimile lui. Acest loc este visul oricărui om de teatru, un vis-reper, un vis-obsesie, este visul celor pentru care arta este, încă, un mod fundamental de a sonda timpul, ființa, conștiința. Aici dialogul, comunicarea, prin esență definiția teatrului, se întîmplă. Limbajul artei dezleagă limbile din turnul Babel. A fost odată la Avignon un pod, Saint-Benezet, cîntat
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
de familii bune, cu copii eleganți, talentați sau nu, care nici nu știau bine despre ce cîntau, unde este Rhonul, unde este cetatea Papilor în care mistralul aduce mirosul îmbătător al lavandei, unde cosașii și greierii îți înnebunesc urechile și visele zi și noapte. Neîncetat. A fost odată la Avignon Jean Vilar, Gerard Philipe, Peter Brook, Ariane Mnouchkine, Tadeusz Kantor, Bob Wilson, Roger Planchon, Maurice Bejart, Patrice Chereau, Jeanne Moreau, Daniel Sorano, Maria Casares, Georges Lavaudant, Jan Fabre, Antoine Vitez, Plissetskaia
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
ei a dus povestea mai departe. Fiecare a știut să-și atragă fonduri, sponsori, politicieni, fani fără de care, probabil, această instituție nu ar fi avut cum să existe și să reziste. Fiecare a fost un constructor. De lumi și de vise. Orașul are un festival sau festivalul are un oraș? L-AM CUNOSCUT PE BROOK La începutul anilor '90, Peter Brook a sosit în România. Imaginea mea cu el? O siluetă delicată, văzută din spate, care privește spectacolul Audiția, la Sala
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
care aveau să evoce istoria in-ului. Undeva la umbră, șușotind discret cu George Banu, zîmbitor și distant, în același timp, prezent și absent, privit de toți ochii, direct sau pe furiș, era Peter Brook. El însuși instituție, reper, model, vis. Acum, îl vedeam. Întors cu fața la mine, umbrele și siluetele au căpătat consistența luminii și a chipului său. Un festival este, la urma urmelor, un fel de spectacol, un act teatral, spune Brook. Pentru ce și pentru cine faci un festival
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
peste tot. Era conținută în noblețea cu care făcea teatru, cu care gîndea lumea, în delicatețea cu care mă privea, în conținutul consistent al ideilor fizice și metafizice. Și o descopeream în tihnă. Seara, cînd mă pregăteam să ies din vis, au apărut actorii lui: Virgil Flonda și Constantin Chiriac. El a zîmbit, iar chipul lui a primit o lumină ca o aură. Actorii lui... Am descoperit cu ei, în drumurile mele acolo, la Sibiu, care se îndeseau pe măsură ce descifram codul
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
să fiu parte din zborul lor. Nobil, rafinat, elegant. Ceva ne-a unit atunci. Poate nici nu am înțeles exact cum și cît. Cînd Vișa a murit, am simțit că este o obligație morală, și nu numai, să-i ducem visul mai departe. Visul lui sublim despre teatrul din Sibiu, despre performanță, despre iubire și respect, despre moralitate și verticalitate, despre prietenie. Absența lui m-a legat de Flonda și de Chiriac. Altfel. Puternic, însă, chiar dacă, uneori, unii sau alții am
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
din zborul lor. Nobil, rafinat, elegant. Ceva ne-a unit atunci. Poate nici nu am înțeles exact cum și cît. Cînd Vișa a murit, am simțit că este o obligație morală, și nu numai, să-i ducem visul mai departe. Visul lui sublim despre teatrul din Sibiu, despre performanță, despre iubire și respect, despre moralitate și verticalitate, despre prietenie. Absența lui m-a legat de Flonda și de Chiriac. Altfel. Puternic, însă, chiar dacă, uneori, unii sau alții am uitat că valoarea
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
a legat de Flonda și de Chiriac. Altfel. Puternic, însă, chiar dacă, uneori, unii sau alții am uitat că valoarea profesiei sau a vieții nu stă în nimic contextual. Festivalul de la Sibiu, astăzi pe buzele lor, a fost prima formă a visului. Prima nebunie. Mare, cum spunea Virgil. Eram în camera mea de la Împăratul Romanilor. Atunci, nu ne pricepeam la festivaluri, conferințe de presă, protocoale, ce trebuie făcut, ce nu trebuie făcut. În fine, toată noaptea de dinaintea deschiderii primei ediții a Festivalului
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
fost, în ciuda aparențelor, factorul de echilibru, liantul. Întotdeauna. Ce mă leagă de Virgil? Puterea de a încerca cu orice preț să rămîi tu însuți. Fanatismul de a mai crede că teatrul încă mai înseamnă valoare și iubire, și miracol, și vis. Exaltările copilărești și patetismele. Ochii lui pe care am vrut să-i văd, de la un punct încolo, verzi, ca ai băiatului meu. Primii pași ai lui Luca. Sibiul. Zîmbetul de o căldură rară. Discursul anticomunist. Onestitatea. Iulian Vișa. Constantin Chiriac
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
mai rar se vede, Virgil Flonda prietenul meu discret și nobil, nu mai este... A fi sau a nu fi? Granița-i imperceptibilă. Cine mai pricepe asta în zgomotul de zi cu zi care ne astupă urechile și sufletele, și visele, și zborul?
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
chiar în conflict deschis, Despre ucenicie este o carte remarcabilă, vie și profundă în aceeași măsură, melancolică și încurajatoare fără a fi, însă, nici sceptică și nici arogantă. Pictorul, ca om și ca făptură creatoare, ca ființă limitată și ca vis neîntrerupt, are aici una dintre cele mai bogate înfățișări din întreaga noastră literatură despre artă. Iar textul însuși, redactat cu multă grijă, are și el calități expresive intrinseci, fără ostentație și fără fasoane.
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
folosește este scanată lent, clipele fiind dilatate și gesturile descompuse în secvențe cinetice halucinante. Fundalul realist, jegos, valurile de noroi cu gunoaie și ferigi, bidoane de bere și coca-cola reprezintă suportul de pe care imaginația se înalță, într-o spirală caracteristică. Visele "sofisticate" și "uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea" sunt lentilele poetului, instrumente ori dispoziții lirice cu care el caută interstițiile realului, pentru a-l pătrunde și modifica din interior. Fiecare fapt, cât de mărunt, și orice fărâmă de realitate
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
facă una cu conștiința ce le percepe și integrează. Din acest punct de vedere, poemul de maximă relevanță e complicatul, laboriosul Ancoră-de-pescuit, unde, mai întâi, asistăm la "alianța secretă" cu un păianjen, "osmoza dintre creierul uman și cel primitiv/ dintre visele sofisticate și impulsurile de lumină albastră/ dintre uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea/ și încântarea cu care ochii lui îmbrățișează prada"; după care, o dată cu rememorarea unui episod din copilărie, plonjăm în plină revelație. Din nou, versurile sunt memorabile prin
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
și transformându-se din subiect în obiect al poeziei pe care o scrie. Își privește protagonistul din afară, cu deplină luciditate, schițând rareori câte un profil ce ar putea fi considerat, cu greu, elogios (,viața îi va fi parazitată de vise și lene, de venin și orgoliu,/ de puritate și nepăsare") și privilegiind tocmai momentele în care conștiința, strălucitoare, se dispensează de corpul-recipient. Proiectarea în este posibilă, mai ales prin bucla ajutătoare a formației titulare, trupa de rock alternativ a lui
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
și suferință. Și pline de moarte. Mărturisirile lui Cristian Popescu sunt cu atât mai tulburătoare, cu cât cititorul are posibilitatea de a le așeza față în față cu destinul poetului, cu realitatea: "Mi-aduc aminte, în plină noapte trează, de visul nocturn de-acum câteva zile, vis în care străbăteam un labirint întunecat, maroniu, cenușiu, luminat parcă, pe dinăuntru, sub tavanul foarte scund de o lună moale. Eram condus de o persoană blândă care îmi arăta cum e când mori. Când
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]