565 matches
-
în lipsa copiilor, celor din familia ei și bisericii din Bârzeiu. Este înmormântată în pronaosul bisericii din Zorilești sub o frumoasă piatră tombală ce mai poate fi admirată și în zilele noastre. Până la sfârșitul vieții (16 ianuarie 1820), Șerban Magheru devine vistiernic al doilea, apoi se retrage din viața administrativă ocupându-se de administrarea moșiilor lui Nicolae Golescu, zis "Deli Aga", fratele celebrilor Iordache și Dinică. Mormântul său este alăturat celui al celei de-a doua soții, în nartexul bisericii de la Bârzeiu
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
-se de administrarea moșiilor lui Nicolae Golescu, zis "Deli Aga", fratele celebrilor Iordache și Dinică. Mormântul său este alăturat celui al celei de-a doua soții, în nartexul bisericii de la Bârzeiu, ctitorie a familiei. Popa Ion, fratele mai mic al vistiernicului Șerban, moare de tânăr, după aprilie 1808. În urma căsătoriei cu o anume Bălașa, despre care nu se știe mai nimic, au rezultat 8 copii: Ion, Gheorghe (celebrul general), Zamfira (măritată cu boiernașul gorjan Nicolae Gârbea din Vladimiri), Ilinca (măritată cu
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
Tăutu a fost consemnat în letopisețul lui Grigore Ureche și în legendele relatate de Ion Neculce. Conform relatării lui Grigore Ureche, în anul 1497, înaintea bătăliei de la Codrii Cosminului, Ștefan cel Mare i-a trimis pe logofătul Tăutu și pe vistiernicul Isac cu solie la regele Poloniei, Ioan Albert. Regele polon i-a primit pe soli, a acceptat darurile trimise de voievodul moldovean, dar nu a divulgat planurile de atacare a Moldovei. După ce regele polon s-a îndreptat cu oastea spre
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
Biserica „Talpalari” din Iași este o biserică ortodoxă din municipiul Iași ctitorită de marele vistiernic Iordachi Cantacuzino în secolul al XVII-lea. Lăcașul de cult este situat în centrul orașului Iași, lângă cinematograful Victoria, pe str. Tălpălari nr. 3. El are hramurile „Nașterea Maicii Domnului" (8 septembrie) și „Sf. Ilie" (20 iulie). Biserica „Nașterea Maicii
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Biserica este datată din secolul al XIX-lea în această listă. Primul ctitor al bisericii „Nașterea Maicii Domnului" (cunoscută astăzi ca ) este marele vistiernic Iordache Cantacuzino (cca. 1581 - 1663), după cum reiese din documente vechi și dintr-un pomelnic din 1806. Marele boier era fiul marelui vistiernic Andronic Cantacuzino din Muntenia și a fost cumnat cu voievodul Vasile Lupu (1634-1653) și sfetnic apropiat al acestuia
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
al XIX-lea în această listă. Primul ctitor al bisericii „Nașterea Maicii Domnului" (cunoscută astăzi ca ) este marele vistiernic Iordache Cantacuzino (cca. 1581 - 1663), după cum reiese din documente vechi și dintr-un pomelnic din 1806. Marele boier era fiul marelui vistiernic Andronic Cantacuzino din Muntenia și a fost cumnat cu voievodul Vasile Lupu (1634-1653) și sfetnic apropiat al acestuia. El a îndeplinit demnitățile de mare vistiernic (1631-1653) și mare vornic (1662) și a ctitorit mai multe biserici. Prima atestare documentară a
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
reiese din documente vechi și dintr-un pomelnic din 1806. Marele boier era fiul marelui vistiernic Andronic Cantacuzino din Muntenia și a fost cumnat cu voievodul Vasile Lupu (1634-1653) și sfetnic apropiat al acestuia. El a îndeplinit demnitățile de mare vistiernic (1631-1653) și mare vornic (1662) și a ctitorit mai multe biserici. Prima atestare documentară a acestei biserici este într-un document din 20 mai 7218 (=1710), în care se scrie că "„Silion ficiorul lui Neculai, nepotul Petrii, ce au fost
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
atestare documentară a acestei biserici este într-un document din 20 mai 7218 (=1710), în care se scrie că "„Silion ficiorul lui Neculai, nepotul Petrii, ce au fost căpitan"" vinde ""popii Ion de la biserica dumisale răpăosatului Iordachi ce au fost vistiernic mare"", un loc de casă pe Ulița Strâmbă. Pe lângă acest document, în inventarul bisericii se află o cruce de argint donată de Iordache Cantacuzino, cu o inscripție în limba slavonă cu anul 7168 (=1660). Istoricul N.A. Bogdan încadrează construcția acestui
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
Cantacuzino, cu o inscripție în limba slavonă cu anul 7168 (=1660). Istoricul N.A. Bogdan încadrează construcția acestui lăcaș de cult în perioada 1630-1660, iar preotul ic. stavr. Nicolae Dascălu și prof. Sorin Iftimi în jurul anului 1640. Plecând de la obiceiul marelui vistiernic Iordache Cantacuzino de a pune pisanii în piatră la bisericile construite de el (ca la Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani), istoricul Gheorghe Ghibănescu presupune că aceasta ar fi fost sfărâmată cu prilejul reparațiilor din 1827. Biserica a fost construită în
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
și astăzi digul. Biserica inițială a fost construită cu cheltuiala vornicului Ion Neculce, fiind finalizată în perioada domniei lui Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) și a păstoririi mitropolitului Antonie al Moldovei (1730-1740). La anul 1772, vistiernicul Vasile Neculce a scris un "pomelnic" al satului Prigoreni, copia acestuia fiind păstrată la biserica din sat și orginalul, din 1944, la Muzeul de Istorie din București. În anul 1885, biserica a fost mutată în satul Ion Neculce, fiind restaurată
Biserica de lemn din Prigoreni () [Corola-website/Science/315958_a_317287]
-
șeful curții. "Banul" (de Severin) îndeplinește funcția unui dregător militar, cu drept de judecată locală, care execută și poruncile administrative ale domnului. "Logofătul" ține socotelile domniei, scrie hrisoavele mai importante și pune pecetea pe toate acestea. El coordonează activitatea grămăticilor. "Vistiernicul" se îngrijește de veniturile și plățile domniei. "Spătarul", pe lângă faptul că poartă sabia domnească la ospețe și ceremonii, este și șeful oștii în timpul războiului. "Stolnicul" se îngrijește de mesele domnești. "Paharnicul", numit inițial "picernic", varsă de băut domnitorului. "Comisul" are
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
în administrație) și "mici boieri" (ce dețineau proprietăți funciare mai mici și poziții administrative mai puțin însemnate). Din prima clasă boierească făceau parte înalții demnitari, miniștrii și curtenii domnitorului: marele postelnic, marele ban, marele vornic, marele logofăt, marele spătar, marele vistiernic și marele agă, supranumiți și "boierii veliți" sau "divaniți", ori "boierii cu barbă", pentru că numai lor li se permitea portul acestei podoabe capilare. ii din următoarea clasă erau paharnicul, clucerul, stolnicul și comisul, iar boierii din clasa a III-a
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
fost un cronicar moldovean, mare boier, care a ocupat diferite funcții importante în perioada domniei lui Dimitrie Cantemir. Ioan Neculce s-a născut în anul 1672, în satul Prigorenii Mici, azi comuna din județul Iași. Tatăl său a fost Neculce vistiernicul, se pare grec de origine, iar mama - Catrina era fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino și a Catincăi Bucioc. Al doilea soț al Catrinei a fost Enache (Ienachi) grămăticul, tatăl vitreg al cronicarului. În anul 1686, un podghiaz polon ("podghiaz" sau "poghiaz
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
importante în perioada domniei lui Dimitrie Cantemir. Ioan Neculce s-a născut în anul 1672, în satul Prigorenii Mici, azi comuna din județul Iași. Tatăl său a fost Neculce vistiernicul, se pare grec de origine, iar mama - Catrina era fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino și a Catincăi Bucioc. Al doilea soț al Catrinei a fost Enache (Ienachi) grămăticul, tatăl vitreg al cronicarului. În anul 1686, un podghiaz polon ("podghiaz" sau "poghiaz" = grup de ostași care execută o incursiune pe teritoriul străin cu
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
Lisabona, frumoasa capitală a Portugaliei, este locul unde s-a născut Sfântul Anton, la 15 august 1195, dintr-o familie coborâtoare din nobila viță a Bouillonilor. Tatăl său se chema Martin de Bouillon, om de vază la curte, ministru și vistiernic regesc, dar mai presus de toate, un bun creștin. Mama sa a fost Maria Tereza Treveira, nobilă și ea de sânge, dar și mai nobilă prin virtute. La botez primi numele de Ferdinand. Mai apoi, însă, când a întrat în
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
dregătorilor de curte, cu exceptia marelui vornic. În aceeași idee Ștefan a asigurat o stabilitate mare pe funcții a marilor dregători, mulți rămânând în aceeași poziție pentru un număr mare de ani, cum ar fi: marele spătar "Câlnău" - optsprezece ani, marele vistiernic "Iuga" - douăzeci și unu de ani sau marele logofăt "Tăutu" - mai mult de treizeci de ani. Acest lucru a asigurat totodată și o mare stabilitate administrației țării. Ca urmare a acestor măsuri, Ștefan a avut de înfruntat doar două conspirații boierești în
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
iar populația alcătuia 13,9% din numărul total al populației țării în 2001. La 25 km sud-est de orașul Bălți, pe râul Soloneț este situată vechea localitate românească Drăgănești. Satul a fost atestat documentar la 1475 ca fiind proprietate a vistiernicului de Suceava, Nicolae Drăgan. Pe moșia Drăgăneștilor au apărut ulterior mai multe sate, printre care: Rădoaia, Izvoare (Drăgăneștii-Noi), Sacarovka, Nikolaevka, Kirilovka, Valea-Rădoii, Valea-Norocului (Glückstal, colonie germană) ș.a. Datorită rezistenței opuse de săteni regimului comunist, biserica cu hramul Sf. Nicolae nu
Județul Bălți (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/297189_a_298518]
-
(n. 22 februarie 1810, Târgoviște - d. 25 noiembrie 1885, București) a fost un poet și fabulist român. S-a născut la Târgoviște, pe data de 22 februarie în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. Învață greaca și franceza. A devenit elev la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Ion
Grigore Alexandrescu () [Corola-website/Science/297553_a_298882]
-
2015, având codul de clasificare . Pe această listă este trecut ca perioadă de datare a monumentului secolul al XVIII-lea. Prima atestare a satului Stolniceni-Prăjescu are loc în anul 1609, când jumătate din sat a fost dată la schimb marelui vistiernic Nicoară Prăjescu. Mai multe documente din prima parte a secolului al XVII-lea atestă faptul că satul se afla în proprietatea boierilor din familia Prăjescu. Un document din 1622 îl menționează ca proprietar pe vel postelnicul Ionașcu Prăjescu. Boierii Prăjescu
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
Albotă, fugit din Moldova în 1572, ca adversar al domnului. Pe aceasta ocină, răzeșii au întemeiat satul Grozinți. . În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistiernicul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva
Grozinți, Hotin () [Corola-website/Science/315805_a_317134]
-
este un palat construit în stil neogotic în anul 1816, de către vistiernicul Grigoraș Sturdza în satul Cozmești (comuna Stolniceni-Prăjescu, județul Iași). Începând din anul 1803, moșia din satul Cozmești (comuna Stolniceni-Prăjescu) apare menționată în documente ca aparținând vistiernicului Grigoraș Sturdza. În anul 1816, acesta a construit aici, după planurile arhitectului Iosif Demesovici
Palatul Sturdza de la Cozmești () [Corola-website/Science/316518_a_317847]
-
este un palat construit în stil neogotic în anul 1816, de către vistiernicul Grigoraș Sturdza în satul Cozmești (comuna Stolniceni-Prăjescu, județul Iași). Începând din anul 1803, moșia din satul Cozmești (comuna Stolniceni-Prăjescu) apare menționată în documente ca aparținând vistiernicului Grigoraș Sturdza. În anul 1816, acesta a construit aici, după planurile arhitectului Iosif Demesovici, un palat pe locul unor case boierești mai vechi. De-a lungul timpului, palatul a suferit mai multe modificări. Mihail Sturdza (1794-1884), viitor domn al Moldovei
Palatul Sturdza de la Cozmești () [Corola-website/Science/316518_a_317847]
-
amplasată în satul Coșula (din județul Botoșani), la o distanță de 20 kilometri sud-est de orașul Botoșani. Pe aici se ajunge mergând 3 km pe un drum județean aflat la dreapta DN 28 B. datează din anul 1535, când marele vistiernic Mateiaș a construit aici un complex monahal. Ansamblul Mănăstirii Coșula a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, având codul de clasificare BT-II-a-A-01959 și fiind alcătuit din următoarele 7 obiective: Mănăstirea Coșula a fost construită
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
complex monahal. Ansamblul Mănăstirii Coșula a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, având codul de clasificare BT-II-a-A-01959 și fiind alcătuit din următoarele 7 obiective: Mănăstirea Coșula a fost construită în anul 1535 de către marele vistiernic Mateiaș, sfetnicul domnitorului Petru Rareș, pe malul stâng al râului Miletin. Ea a fost realizată în stilul arhitecturii feudale moldovenești. Biserica a fost pictată în frescă în perioada 1537-1538. Deasupra ușii pronaosului se află o pisanie cu următoarea inscripție în
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
feudale moldovenești. Biserica a fost pictată în frescă în perioada 1537-1538. Deasupra ușii pronaosului se află o pisanie cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit dumnealui Matiaș Marele Vistiernic și a zidit hramul Sf. Nicolae la mănăstirea sa, pe Miletin; s-a început la 23 aprilie și s-a săvârșit în același an, anul 7043 septemvrie 8 zile"" (=1535). Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]