808 matches
-
rațiunea să poată controla partea afectivă (dionisiacă) din om: "La începutul povestirii noastre (spune Socrate n.a.) am văzut că trei părți intră în alcătuirea fiecărui suflet: două din ele au chip de cal, iar cea de-a treia întruchipează un vizitiu. Să păstrăm pe mai departe imaginea aceasta. Iar despre cai, spunem că unul este bun; nu și celălalt. [...] Acela dintre ei care-i de-un soi mai bun are statura dreaptă, trupul bine tăiat, grumazul falnic, botul arcuit, ochi negri
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
iubea. Era nebună iapa lui. Nu asculta decât de el și se supăra când o lăsa pe mâna altuia. Era în iarna aceea zăpadă multă și au pornit cu săniile spre București. Pe drum, în codru, i-au atacat lupii, vizitiul a dat bice cailor de la sanie și au dezlegat iapa lui care mergea alături, ca să o dea lupilor. Iapa a luat-o la galop cu toată haita după ea. Ei au ajuns cu bine, dar mânza... A plâns mult și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă le-a fost înmânată într-un răvaș semnat: Ioan Șerban Cantacuzino Basarab Voievod. Răvașul îi invita la București, unde, spunea vodă, îi așteaptă toți cei dragi ai lor. Mihai înțelese imediat că era vorba de un ordin și porunci vizitiilor să ia drumul Bucureștiului. Era dornic să-și vadă nevasta și copiii. Fetele crescuseră. Socotea că erau de măritat. Nu-i era frică de vodă, făcuse treabă bună. Vorba Laviniei, „ciulise urechile”. E treaba lui Dinu acum să le facă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ticăloasă-i lumea și viața noastră și ce greu este să ierți! Tare greu mi-a fost să iert. De-aia l-am înțeles pe Leurdeanu și-mi pare rău că Șerban l-a ucis. Mâine, Mihai, să vii cu vizitiul domniei tale să mă duci cu caleașca la liturghie, o să merg și eu la măria sa Șerban Voievod, să-i dovedesc că-i datorez cinste și plecăciune. S-a încuscrit cu cinstitul neam al Bălăcenilor și umblă să se încuscrească și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în care stolnicul îl exclusese - la Târgoviște, vodă Ștefan, la București, domnia sa și doamna Păuna -, pentru „neica Mihai” nu mai era loc. Când a ajuns la Mitropolie nu s-a dat jos din caleașcă, l-a trimis pe feciorul de lângă vizitiu să întrebe dacă sfinția sa îl poate primi. Peste câteva minute află că mitropolitul Antim era la mânăstirea Radu Vodă și că pentru vecernie a rămas doar arhimandritul Manuil. Era hotărât să-l vadă pe sfinția sa, așa că porunci să fie dus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cea mai mare iuțeală vehiculele ușoare, care nu lasă nicio urmă în trecerea lor. Săniile se urmăresc, se îndepărtează, se separă, se ating fără să se ciocnească; îndemânarea birjarilor e proverbială; în mijlocul acestui talmeș-balmeș, al acestui haos, al acestei harababuri, vizitiul îndemânatic, cu ochii atenți, cu mâna fermă, cu urechea ciulită la zgomotul zurgălăilor, trasează cu atelajul său linii drepte sau cotite, curbe sau întortocheate, fără a-și încetini mersul, cu atâta noroc și siguranță încât accidentele sunt rare; pericol real
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Fiecare servitor își are specialitatea sa din care nu iese niciodată. Pe lângă lenjerese, călcătorese, spălătorese, băieșițe, frizerițe, cameriste și femei de serviciu, există un număr considerabil de servitoare ce depind de vătafi; serviciul masculin se compune din feciori, lachei, bucătari, vizitii, rândași, ajutoare de bucătari, lustragii, ordonanțe, pristavi și toată nomenclatura slujitorimii mari și mici. Luxul cel mare constă în a avea un arnăut (albanez) îmbrăcat în costumul său roșu brodat cu aur, cu ghetre și căciulă de aceeași culoare, cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
iar pedeapsa nu se măsoară după intensitatea greșelii. Astfel, pentru un fel ratat, o sosieră răsturnată, se întâmplă ca... lăsăm să se ghicească restul. Viața unui servitor nu contează. Acum câtva timp, un înalt funcționar dădea ordin să fie ciomăgit vizitiul. După îndeplinirea corecției, acesta își dădu demisia. Fu refuzat, iar doza îi fu dublată, de data aceasta cu atâta furie, încât omul rămase ca mort. Fu transportat la spital; muri acolo după șase zile. Vizitiul era rus. Consulul, informat despre
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dădea ordin să fie ciomăgit vizitiul. După îndeplinirea corecției, acesta își dădu demisia. Fu refuzat, iar doza îi fu dublată, de data aceasta cu atâta furie, încât omul rămase ca mort. Fu transportat la spital; muri acolo după șase zile. Vizitiul era rus. Consulul, informat despre acest fapt odios, ceru satisfacție imediată. Niște medici declarară că moartea se datora unei congestii cerebrale ca urmare a beției. Tribunalul pronunță achitarea. Or, nefericitul murise victimă a discreției sale. Refuzase să spună unde o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
adunare, avându-l alături pe prefectul de poliție, dl N. Bibescu. Mitropolia, unde se țin ședințele adunării legislative, se află pe un deal care domină Bucureștiul. La câțiva pași de poarta principală începe un povârniș abrupt care îi obligă pe vizitii să-și stăpânească caii. Asasinul profită de această oprire pentru a se repezi, ținând un pistol cu două țevi, pe care îl descărcă de la o distanță foarte mică asupra președintelui consiliului. Dl Catargiu, lovit în jugulara dreaptă și în șina
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de la liziera pădurii. Glonțul ucigaș tras de soțul gelos îi străpunse craniul, ucigându-l fulgerător. Când dricul era condus spre cimitir cu trupul magicianului, porni o ploaie torențială. Toți au fugit la adăpost. Caii de la dric au fost deshămați de vizitiu și duși la adăpost. După jumătate de oră, ploaia încetase. Dricul dispăruse, bizar, misterios. Căutat în tot orașul și împrejurimi, a fost de negăsit. A doua zi locuitorii orașului s-au trezit cu mari schimbări. Fiecare își avea casa mutată
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
între lumea ta și lumea din afară! Ca bărbat, să-ți faci datoria și să nu uiți niciodată că ești romîn!... În clasa a cincea, spre Crăciun, într-o oră de matematică, Apostol fu chemat puțin afară. În coridor aștepta vizitiul lor, cu căciula și cu biciul în mână. ― Ei, ce-i, ce s-a întîmplat? întrebă Apostol tulburat. ― Bine, domnișorule, tot bine, dar azi-noapte a murit domnul avocat, de inimă, și m-a trimis doamna să te aduc și pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o urmărea cu ochii aprinși. Apoi, de după cotitura care înghițise pe Ilona se auzi huruit de roți grele și în curând se ivi o căruță încărcată zdravăn cu lăzi de muniții. Apostol tocmai voia să-și urmeze calea, când, lângă vizitiu, recunoscu pe locotenentul de huzari Varga care, sosind aproape, opri căruța și nu se dădu jos. Schimbară câteva vorbe și întrebări, cîntărindu-se din ochi cu o curiozitate ciudată. În sfârșit, Varga zise, în glumă și totuși cu o privire iscoditoare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
frontul e mare, prietene... De ce numaidecât pe la tine? urmă Bologa cu același zâmbet. ― Firește... negreșit... Dar eu te-am așteptat, nu știu de ce... așa... Îngână locotenentul de huzari cu o licărire în ochi. Hai, dă-i drumul, băiete! adăugă către vizitiu, întinzîndu-i mâna lui Apostol și zicîndu-i: La revedere... Am să te mai aștept, Bologa!... Fii sigur, am să te aștept... Căruța porni cu zgomot scârțâitor, în care ultimele vorbe ale lui Varga se pierdură ca într-o prăbușire. Apostol Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nici o Curte Marțială nu discută, nici nu poate discuta, pentru că și codul e categoric: ștreangul! Cunosc de altfel un caz precis, de pe când eram la Divizia a unsprezecea, în Rusia, un caz tipic, aș putea zice... Drumul se îndreptase și vizitiul dădu bici cailor. Căruța prinse să huruie și să hurduce atât de tare, că sublocotenentul, în focul povestirii, își mușcă limba. Se roși de durere și înjură în gând. Vru să continue, dar hurducăturile îi schilodiră cuvintele, silindu-l să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se întoarse spre Bologa, vrând să-i spuie ceva, ca și când ar fi uitat că-i arestat. Văzîndu-i însă capul plecat și gâtul alb, lung și subțire, își aduse aminte, își curmă brusc veselia și, cuprins de rușine, se răsti la vizitiu: ― Dă-i drumul, dobitocule! Ce vrei, să ne apuce prânzul aici?... Sau n-ai mai văzut oameni spînzurați?... Dobitocule, dobitocule!... Apostol, cu ochii în fundul căruței, zări printre scânduri, pe șoseaua care fugea înapoi, un gătej strâmb, întocmai forma crengii de pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
al lat. caulis, care a dat fr. chou. În Transilvania, pluralul verze înseamnă „varză acră“. vânăt și venetic Lat. venetus, transmis doar românei și dialectelor italienești meridionale, era un adjectiv care însemna „bleu-turcoaz“. La început, s-a folosit referitor la vizitii, care purtau în timpul curselor de care organizate pe hipodrom o cazacă sau o caschetă de această culoare; de aceea, vizitiii erau numiți veneti „albaștrii“. Forma cuvântului latinesc se explică fie prin aceea că aceștia erau originari din regiuni ca Veneția
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
transmis doar românei și dialectelor italienești meridionale, era un adjectiv care însemna „bleu-turcoaz“. La început, s-a folosit referitor la vizitii, care purtau în timpul curselor de care organizate pe hipodrom o cazacă sau o caschetă de această culoare; de aceea, vizitiii erau numiți veneti „albaștrii“. Forma cuvântului latinesc se explică fie prin aceea că aceștia erau originari din regiuni ca Veneția, fie prin faptul că hainele lor proveneau din această provincie. Cuvântul vânăt există în dacoromână și în dialectele sud-dunărene. A
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu abel în gânduri 1 august 2011 Viață mă redescopăr departe de final iluzia temporală îmi alimentează temerile această hrană cotidiană înseamnă mai mult decât un surplus de vitamine orizontul se prăvălește într-o trăsură trasă de patru cai cunosc vizitiul (aceasta este singura certitudine) acolo pe capră stă chiar viața mea smucește hățurile sunt momente în care m-aș înhăma răceala zăbalei incită să fiu chiar eu un cal înhămat la trăsura propriei vieți (irezistibilă chemare) numai biciul mă oprește
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
plăceau mesele și petrecerile și care primea numeroase invitații, George Du Maurier se plângea de mult de inconvenientul traiului atât de departe de Londra atunci când participa la astfel de evenimente. Trăsura era diabolic de scumpă, după cum protesta el adesea, căci vizitiii cereau sume substanțiale În plus pentru a urca pe Fitzjohn’s Avenue sau pe Haverstock Hill. Prin partea locului nu exista decât o singură trăsură, pentru serviciile căreia se găsea adesea În concurență cu un prieten, Samuel Jealous, editorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Hill. Prin partea locului nu exista decât o singură trăsură, pentru serviciile căreia se găsea adesea În concurență cu un prieten, Samuel Jealous, editorul lui Hampstead and Highgate Express. Uneori o Împărțeau, glumind pe seama economiei făcute și obligându-l pe vizitiu să anunțe „landoul lui sir Hampstead“ când, la sfârșitul serii, venea să Îi ridice de la adresele respective, În vehiculul lui dărăpănat. Gluma ascundea o nemulțumire și o frustrare continuă. Du Maurier nu voia să renunțe la New Grove House și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mine - adică pe timpul pe care Îl petreceai cu mine, nu c-ar fi chiar atât de mult. Fenimore roși puțin și Întoarse capul să se uite pe fereastră, la căruța și calul unui telal, care trecea huruind pe stradă, În timp ce vizitiul scotea un strigăt răgușit, neinteligibil, pentru a atrage atenția. — Dar am Înțeles-o, dată fiind situația ei nefericită. Nu i-am purtat ranchiună. Cred Însă că, pe măsură ce se apropia sfârșitul, a simțit dorința... nu de Împăcare, pentru că nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
amândoi, motivul real al nemulțumirii era că, după ce plătise pentru două piese, Îl irita gândul că nu beneficia În totalitate de contravaloarea banilor. Câștigurile Înregistrate brusc În urma succesului lui Trilby nu Îi schimbaseră mai deloc obiceiurile parcimonioase. — Hoskins e un vizitiu deplorabil, spuse el. Se ține pe străzile principale, care sunt Întotdeauna aglomerate, În timp ce vizitiii londonezi știu care sunt traseele cele mai bune pe străzile lăturalnice... — Dar conduce sigur și e de Încredere, spuse Emma. — M-am săturat de drumurile până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gândul că nu beneficia În totalitate de contravaloarea banilor. Câștigurile Înregistrate brusc În urma succesului lui Trilby nu Îi schimbaseră mai deloc obiceiurile parcimonioase. — Hoskins e un vizitiu deplorabil, spuse el. Se ține pe străzile principale, care sunt Întotdeauna aglomerate, În timp ce vizitiii londonezi știu care sunt traseele cele mai bune pe străzile lăturalnice... — Dar conduce sigur și e de Încredere, spuse Emma. — M-am săturat de drumurile până În oraș și Înapoi În tărăboanța asta veche și friguroasă! izbucni Du Maurier pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Green Park. Prostituatele nu-l mai supărau: ceva din expresia Împietrită a trăsăturilor, din hotărârea neclintită a pasului trebuie să le fi comunicat inutilitatea oricărei Încercări de a-l acosta. Coti către Piccadilly. O trăsură Încetini, trecând pe lângă el, și vizitiul Îi aruncă o privire plină de speranță. Să o ia? Nu, voia să meargă pe jos. Avea să meargă pe jos tot drumul până acasă, pe Piccadilly, Knightsbridge, Kensington Road și Kensington Gore. Era obosit, dar voia să obosească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]