1,062 matches
-
primise o scrisoare neplăcută, amenințătoare, din partea primăriei, care suna astfel: „Stimată doamnă McCaffrey, Am aflat, cu părere de rău, că sunteți terorizată de o vulpe sălbatică și primejdioasă. Ni s-a adus la cunoștință că în grădina dumneavoastră există o vizuină de vulpi, astfel încât însărcinatul nostru cu acțiunile de stârpire a dăunătorilor se va ocupa de această chestiune pentru a vă scuti de viitoare neplăceri. Grădina nu va suferi nici o avarie. Gurile vizuinii vor fi astupate, după ce se va fi introdus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la cunoștință că în grădina dumneavoastră există o vizuină de vulpi, astfel încât însărcinatul nostru cu acțiunile de stârpire a dăunătorilor se va ocupa de această chestiune pentru a vă scuti de viitoare neplăceri. Grădina nu va suferi nici o avarie. Gurile vizuinii vor fi astupate, după ce se va fi introdus, în prealabil, un gaz toxic. Desigur că, pentru evitarea unor eventuale cazuri de turbare, avem datoria de a proceda cât mai curând posibil la această acțiune, așa încât vă rugăm să ne anunțați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
anunțați data la care v-ar conveni să efectuăm operația.“ Alex le răspunse imediat că, probabil, e vorba de o eroare, că ea nu văzuse niciodată vreo vulpe, nici sălbatică, nici domestică, și că în grădina ei nu există nici o vizuină. Se simțea speriată și hăituită, de parcă ea ar fi urmat să fie zăgăzuită și gazată. Era și furioasă. Cum de aflaseră cei de la primărie? Probabil că Ruby pălăvrăgise în dreapta și-n stânga. Alex ar fi vrut s-o scarmene zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
liniștită. Petrece ceasuri întregi în bovindoul din salon, privind afară. (Și ce vede pe fereastră? Vulpi. Merituoșii noștri funcționari municipali, pătrunși de ceea ce se numește „uzuala lor eficiență“, au pompat, desigur, gazul mortal, dar n-au astupat, bineînțeles, toate ieșirile vizuinilor, așa încât vulpile au putut-o zbughi tefere și sănătoase. De altfel, de când cu noile alegeri municipale, vulpile nu mai stau în centrul atenției primăriei.) Alex face rareori vizite, dar vechii ei prieteni vin s-o vadă, ba chiar și noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mîntuiască." Și au plecat într-alt sat. 57. Pe cînd erau pe drum, un om i-a zis: "Doamne, Te voi urma oriunde vei merge." 58. Isus i-a răspuns: "Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar fiul omului n-are unde-Și odihni capul." 59. Altuia i-a zis: "Vino după Mine!" "Doamne", I-a răspuns el, "lasă-mă să mă duc întîi să îngrop pe tatăl meu." 60. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
tu nu ai? - Nu! - Răspunse spiridușul. - și unde locuiești? - Păi, cei ca mine nu au nevoie de casă, trăim sub cerul liber. - Și dacă plouă? - Foarte simplu! Cei ca mine ne căutăm un adăpost într-o scorbură de copac, o vizuină goală de vulpe. „Fără casă ? Gândi piticul. Asta nu e viață, ai nevoie de un adăpost unde să te încălzești iarna, unde să-ți ții proviziile, unde să stai atunci când plouăăă.” - știi... eu trăiesc singur precum cucul, eu sunt
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
a ieșirii din țară. Specialiști desăvârșiți, multilingvi, oameni cu două, trei facultăți, ajunși literalmente nevropați din pricina „neieșirii vizei“, a vreunei anonime ucigașe ori a „întoarcerii de la scara avionului“. M-au lecuit pe vecie, îmi ziceam eu, de obsesia magicului Afară. Vizuina și ograda, punctate când și când de-o banală drumeție carpatină, îmi erau cât se poate de dulce suficiente. Când îmi vedea indiferența la chestiune, Marin Bucur, care visa la Paris cel puțin câteva ore pe zi, se încrunta patern
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
puzderie de detalii domestice din epoca preșcolară. Precizez: nu vorbesc de orele de insomnie sau de adormirile panicate, adesea eșuate și nervos reluate, care-ți bubuie-n tâmple iritările, umilințele și neputințele de peste zi. Nu. Ci de pufoasele retrageri în vizuină, fireștile strecurări în culcușeală, când se-ngână trezia cu însomnurarea, acea rotire de sine în simulacrul himeric al phoetusului fără griji care ai fost cândva. Uite-așa mi-am dat seama ce dar - infim, dar curat - vă pot pune și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
hrănindu-se cu mâncarea pregătită în bucătăria mănăstirii Aladzha! Eu, cel puțin, recunosc că nu-mi impune o astfel de față a religiei. Nu pot crede că, pentru a obține grația divină, trebuie să trăim ca niște animale sălbatece în vizuini. La plecare, mulți cumpără "suveniruri". Cam cu asta ne alegem, cu suvenirurile! Elvețianul (dacă e elvețian; poate, are doar ciocolată elvețiană) nu și-a făcut nici aici apariția. După un plicticos concert de muzică populară bulgărească, renunțăm, Ion Pop, Gabriel
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
drăguță, îneît numai ei singure Lică îi povestise toată pătimirea lui, fără ca duduia Mari să arate vreo mirare sau nemulțumire. La înapoierea regimentului, Lică, deși era neliniștit, se dusese la sediu și ceruse reangajarea provizorie. Frica îl trimetea în chiar vizuina lupului, dar și prudența. Acolo, în preajma pericolului, se putea ocroti mai bine. In dezordinea fericită a reîntoarcerii, când se făceau liberări, se dau concedii și se simțeau viduri mari, cererea lui fusese binevenită. Pe camarazi Lică îi evita. Amintirile lor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-l crezuse posibil. Un loc care nu putea decât să-l ajute pe Mark. Merseră până la jumătatea podului. Pilonii de susținere se legănau sub picioarele lor. Brațul de nord al râului Platte luneca sub ei. Daniel îi arăta cuiburi și vizuini, vegetație invadatoare, mici schimbări în albia râului pe care ea nu le putea distinge. —Azi e multă activitate. Lișița-albastră, uite-o acolo. Rața-cu-frigare. Cufundarii au apărut mai devreme anul ăsta, din nu se știe ce motive. Uită-te acolo! Aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cîndva pe vîrful înverzit al acelei stînci, printre tufele de drobiță? Da, pe stînca aceea, dincolo de observatorul maritim, într-o zi ca asta, în vacanța de vară. Am îngropat oare o cutie de tablă sub rădăcina de drobiță, într-o vizuină de iepure? Erau o jumătate de coroană și șase penny de argint din acel an, și o bijuterie a mamei, și un carnețel cu un mesaj către noi cînd vom fi mari. Ne-am promis unul altuia s-o dezgropăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-o zi și nici într-o săptămână. Ai auzit vreodată de George, puștiul care a trăit printre animale? George, un băiețel de doi ani, s-a rătăcit printre tufișuri dealurilor din spatele fermei părintești. Dumnezeu știe cum, a nimerit la vizuina unei cățele sălbatice, care tocmai fătase. Cum majoritatea cățeilor muriseră și femela, a cărei ferocitate era atenuată de vagi amintiri ale dresajului de pe vremuri, era plină de lapte, i-a permis copilului să sugă Mai târziu, ea a și vânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
oricărei legături favorabile cu norii aceia adunați sub ochii mei într-o harababură menită parcă să-mi demonstreze cât de iluzorii ne pot fi uneori disponibilitățile... Continuam totuși să mă mișc, tăcut și prudent, printre oamenii care se grăbeau spre vizuinile lor. Tramvaiele încremeniseră pe linii, n-aveau curent. Deasupra noastră, Ființa-furtună stătea gata să se năpustească... * La Walnut Creek un mare număr de păsări călătoare se reped în automobile și în ferestrele caselor. Experții sunt de părere că păsările se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
într-o zi și nici într-o săptămână. Ai auzit vreodată de George, puștiul care a trăit printre animale? George, un băiețel de doi ani, s-a rătăcit printre tufișuri dealurilor din spatele fermei părintești. Dumnezeu știe cum, a nimerit la vizuina unei cățele sălbatice, care tocmai fătase. Cum majoritatea cățeilor muriseră și femela, a cărei ferocitate era atenuată de vagi amintiri ale dresajului de pe vremuri, era plină de lapte, i-a permis copilului să sugă Mai târziu, ea a și vânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
PESTE URECHEA DREAPTĂ, ȘI-A VĂZUT MAI DEPARTE DE TREBURILE EI, ȘI, NEAUZITĂ, A PIERIT ÎN NOAPTE. TARROU ZÂMBEȘTE. BĂTRÂNELUL O SĂ FIE ȘI EL MULȚUMIT. Dar în momentul în care ciuma părea să se îndepărteze pentru a se întoarce în vizuina necunoscută din care ieșise în tăcere, exista cel puțin unul în oraș pe care această plecare îl arunca într-o stare de consternare, și acesta era Cottard, dacă e să ne luăm după carnetele lui Tarrou. LA DREPT VORBIND, ACESTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
strânse și și-o trage mai întâi cu africanii și apoi cu un israelian. Cum crezi că va da asta pe prima pagină din Washington Post? Involuntar, Maggie închise ochii. Se proteja acum, instinctiv, ca un animal care își întărește vizuina în vederea următorului atac. Știa că avea dreptate. Că greșeala ei din Africa împreună cu ceea ce putea fi ușor prezentat ca o aventură cu Uri, o putea termina. Că, în ceea ce privea credibilitatea, la asta rezumându-se majoritatea scandalurilor politice, ar pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tu vii în fiecare zi. Recunosc asta. — O fac numai din cauză că aș fi bătut măr cu o sticlă de vin coaptă în cuptor, dacă aș îndrăzni să stau acasă. A intra pe ușa casei mele este ca și cum ai intra în vizuina unei leoaice. Mama mea devine din ce în ce mai abuzivă și rea. — Să știi, Reilly, că nu vreau să te dau afară, spuse domnul Clyde pe un ton patern. Auzise trista poveste a vânzătorului Reilly: mama bețivă, daunele care trebuiau plătite, amenințarea sărăciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prognozez viitorul identificând căile și tiparele care conduc spre schimbare. Dacă ați mărșăluit vreodată prin sălbăticie cu un ghid experimentat, v-ați entuziasmat probabil de capacitatea acestuia de a vă spune dinainte ce riscuri nebănuite vă așteaptă, cum ar fi vizuina vreunui leu prin apropiere sau elemente neașteptate, cum ar fi o sursă ascunsă de apă potabilă. Semne imperceptibile, deseori invizibile pentru un ochi neantrenat, dezvăluie o întreagă lume aceluia care știe cum să le descopere într-un anumit context. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
complicată. — Plictiseala, a remarcat Caricaturistul Alcoolic după ce a trântit la loc pe masă cafeaua latte. Plictiseala e lucrul la care se rezumă viețile noastre. Zi după zi ne bălăcim În plictiseală. De ce? Pentru că nu suntem În stare să abandonăm această vizuină de iepure de teama unei ciocniri traumatice cu propria noastră cultură. Politicienii din Vest presupun că există o prăpastie culturală Între Civilizația Estică și cea Vestică. Dac-ar fi atât de simplu! Adevărata prăpastie culturală e cea dintre turci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vor râde cu dispreț de lacrimile celui a cărui voce amenințătoare le-a făcut să tremure de-atâtea ori, chiar În sânul abisului lor de foc. Ia te uită, o torță. Câte trepte am coborât oare Înainte să pătrundă În vizuina asta? Șapte? Treizeci și șase? Nu-i piatră pe care s-o fi atins, pas pe care să-l fi făcut, să nu șteargă o hieroglifă. Când voi dezvălui acest lucru, celor devotați mie le va fi În fine revelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai devreme?“ „Dar, domnule Belbo! Gândiți-vă la halul de deprimare al zonei ăsteia după bătălia de la Lepanto. Sebottendorff al dumneavoastră pricepe totuși că ceva trebuie căutat printre dervișii turci, dar Alamuth nu mai este, ăia și-au găsit altă vizuină, cine știe unde, și așteaptă. Iar acum a venit momentul lor, pe aripa iredentismului islamic scot din nou capul. Punându-l pe Hitler În Plan, am găsit un bun motiv pentru al doilea război mondial. Punându-i pe Asasinii de la Alamuth, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
poker; agentul de bursă, care Încearcă să-i vîndă acțiuni la o nouă IPO; fosta sa soție, Mariana, care vrea să Îi vorbească despre fiica lor. Wakefield Își toarnă În pahar o extra-doză. În ăst timp, Diavolul măsoară din ochi vizuina lui Wakefield. Pentru un nimuric, tipul are ceva gust, Își spune, admirînd candelabrul de Murano, chilimurile decolorate, cele trei netsuke false, cu poziții pornografice, de pe șemineu, așezate alături de pozele de familie; o femeie cu pantaloni bufanți, un bărbat În haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este o șopîrlă veninoasă cu ochii ca mărgeaua și cu mărgele portocalii și negre. Seamănă Îngrozitor de tare cu un gargui de la Notre Dame din Paris, o veche reprezentare a Diavolului, dacă a existat vreodată una. Articolul spune că Își sapă vizuini subterane și nu prea ai șanse s-o vezi pînă nu Îi distrugi adăpostul: atunci „dinții ei În formă de gheară se Înfig În victimă, injectînd veninul“. Ca Întotdeauna În situațiile om versus monstru, Wakefield ține cu monstrul. Speră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ba uneori chiar te amenințau ca să le dai bani? Ce-i drept, tatăl ei i-ar întinde o mână și lui Barbă-albastră, dacă omul ar fi la ananghie. Dar era prea puțin probabil să-l fi luat cu ei în vizuina lor sau în autobuzul etajat cu care călătoreau prin țară. Făcu în grabă cale întoarsă luând-o pe alt drum, dar nu era nici urmă de el. Poate că între timp ajunsese singur acasă și se agitaseră degeaba. La câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]