781 matches
-
greutate mă apasă pe umeri și am încremenit de spaimă. După un timp pe care nu pot să-l descriu căci se desfăcuse prea mult datorită fricii ce pusese stăpânire pe mine, am avut strania senzație că prin mine cresc vlăstare de pomi seculari sau parcă-mi încolțiseră niște aripi de iarbă. M-am răsucit și mi-am oprit privirea pe doi ochi la fel de îngroziți ca și ai mei. Palmele grele care le simțisem pe umeri, mi se mutaseră pe față
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în spete. Așteaptă pe sătenii din împrejurimi și dezbat crâncen prețurile, din cinci în cinci bani, cu supărări, cu jurăminte, cu ochii bulbucați, cu gurile care nu-și mai contenesc melițatul. Acolo, în sfârșit, în jurul sinagogilor, cresc și pier acele vlăstare ale neamului care niciodată nu ies în ulițile largi: ologii și rătăciții la minte, cu fețele pururea triste, ori pururea neclintite și zâmbitoare. În furnicarea zilnică, în zarva obișnuită, răzbat corurile monotone ale școlarilor, care silabisesc litera legii după glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu cruzime de otravă. Și prin gura arsă ca de fier roș abia pătrundeau răsuflări răgușite, pe când ochii aveau o sclipire fixă de nebunie. A doua zi dimineață Sanis, spăriat în cele din urmă, a dat fuga la doctor. Tânărul, vlăstar al neamului, subțirel, tras la obraz, cu privirile cercetătoare, intră zâmbind și începu a pune întrebări cu glas moale. Femeile răspundeau trudite, cu fețele ca de piatră. Iar jupitorul, în clipe de reculegere, înainte de a porni la crunta muncă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
binecuvântată de la tatăl cătră fiul său. În ziua ce a urmat s-a pecetluit la Divan-Yolù plecarea lui Mehmet și vistiernicul Porții a adus în burdufuri aurul. S-au înfățișat și căpitanii ienicerești ca să însoțească, pe calea Adrianopolului, alaiul tânărului vlăstar al împăratului. La al șaselea ceas, copilul urma să se înfățișeze și să îngenuncheze la sărutarea mânii părintelui său. La acel ceas sultana-doamnă Roxelana a dat strigăt cumplit și a căzut cu fața în jos peste cele din urmă zvârcoliri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Crăciun Îți închin aceste rânduri Adunate-n alb cleștar, Din adânc de dor, din gânduri De cinstire, sfânt altar! Înălțarea-i cer, hotar Și-i slăvită-n lacrimimuguri, Îți închin aceste rânduri Adunate-n alb cleștar! Sunt, prin tine, mic vlăstar Unduit de vânt prin câmpuri, Dar din ram vechi de stejar Ce știe-a doini prin crânguri... Îți închin aceste rânduri Adunate-n alb cleștar!
Ţie, Mamă!. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_546]
-
puștiul ar mai fi avut nevoie, o altă umilință dintr-o seară cât se poate de nereușită. S-a întors Martina. Se aplecă deasupra băiatului cu genunchii ușor îndoiți, așa cum fac femeile când vor să-și inspecteze una alteia micile vlăstare și cărucioarele. — Ți-e bine? Se simte bine? — Da. Ți-au spus în cât timp vin? — E vineri seara. Noi ne-am uitat în jos și el s-a uitat în sus. Mi-am schimbat poziția și el a tresărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
răspunsurile încep să se înfiripe... Astfel, putem observa că, în versurile dedicate unor persoane, materia primă poetică se manifestă, în primul rând, în comparații cu elemente naturale, în metafore și trimiteri la elemente și fenomene naturale („Sunt, prin tine, mic vlăstar/ Unduit de vânt prin câmpuri,/ Dar din ram vechi de stejar/ Ce știe-a doini prin crânguri...”; „Să fii floarea de câmpie,/ Să fii vântul care-adie,/ Să fii izvorul curat,/ Să fii dulce alinat...”). Astfel de comparații și trimiteri le
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
-i slabă. L-am privit cum moare, cum iese din casa morții, atât de tăcut, atât de distant, apoi cum traversează tăcut grădina, eu în spatele lui și el în față, privind tot înainte. Un chicotit de-al lui Alexei, idiotul, vlăstarul râzând de părintele descumpănit, o piesă de șah căzută la pământ, după care înapoi, înapoi spre casă, unde s-a pus jos și s-a uitat în gol. Sărman anacronism îngust la minte, și-a găsit alinarea în brațele curvelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
temut că Fermín se va grăbi să mă prezinte drept fiul lui Carax sau vreun alt tertip asemănător, Însă el se mărgini să Îngenuncheze lîngă bătrînă și să-i ia mîna tremurătoare și ofilită. — Jacinta, eu sînt Fermín, iar acest vlăstar e amicul meu, Daniel. Ne-a trimis prietenul dumitale, părintele Fernando Ramos, care azi n-a putut veni fiindcă avea de spus douăsprezece slujbe, știi și dumneata cum e cu calendarul sfinților, Însă Îți transmite toate cele bune. Cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
în căutarea Bradamantei, spre a o chema îndărăt, în mijlocul armatei, unde era nevoie de prezența ei spre a reînsufleți oștile descurajate și a ține piept înaintării maurilor. Întristatul cavaler care se numea Pinabel, a aflat astfel că Bradamanta era un vlăstar al casei Clermont, care avea cu propiria-i casă de Maiența, o veche dușmănie. Din acea clipă trădătorul nu a mai avut alt gând decât să se descotorosească de Bradamanta, de la care, dacă-i afla numele și obârșia --se temea că
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Până când această miopie a nevrednicilor guvernanți? Opriți abuzul, opriți infamia, opriți minciuna, opriți defăimarea legionarului! Legionarul nu a făcut nici o tranzacție de conștiință, nici un compromis cu dușmanii Crucii, cu călăii care ne-au schingiuit și au ucis cele mai neprihănite vlăstare, viitorul României creștine. Până când această împotrivire de a ne apropia Neamul către înățimile cerului, către Hristos Dumnezeu? Adevărul e unul singur și nu are plural, așa cum îl rostește Blândul Nazarinean: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Vrem înțelegere, vrem dreptate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
rău, Johnny? — Nu. — N-am știut că ai și o mătușă. Nici el nu știuse. Domnul Spavin n-a pomenit nimic de vreuna. Crezuse că nu mai există rude în viață. Și ce-i spusese adevăratul Bridgeman? Că este ultimul vlăstar al familiei. Geme încet. Ar fi trebuit să prevadă ceva de genul acesta. Trebuia să fie pregătit. Se forțează să gândească clar, îl scoate pe puști din camera sa și pornește cu el spre apartamentul directorului, cerându-i să repete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ai vegheat. Când m-am trezit din adâncimi de noapte, Simțindu-Te întreg, strălucitor, M-au năpădit ale iubirii-Ți șoapte Pe mine: orb, surd fiu rătăcitor! Trec azi pășind pe drumul spre Lumină Cu Tine-alături Viața descifrând, îți sunt vlăstar din vajnică tulpină, Iubirea-Ți sorb, cu trupul tremurând. Am căutat mult prea departe Calea; Desăvârșirea Ta, prin har, e-n noi. Mi-ai dat puteri să mă înalț din valea Căderii în păcat, spre piscuri noi. M-ai învățat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din stambă pe vară! ‐ Într‐un an fusese secetă mare. Nu se mai găsea nimic pe câmpuri de mâncare pentru animale. ș‐ atunci s‐ o dat voie să le ducem în pădure, unde mai apucau câte o frun ză din vlăstarii copacilor, câte un fir de iarbă rămas încă verd e la umbra lor. Iar noi, copii jucam mingea. Ei, mingea! Un boț de păr de vacă înfășurat și bine legat în niște cârpe. și când m‐ am trezit eu din
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dragoste. Tatălui meu, părinte iubitor, dar sever, care mi-a hotărât drumul spre carte și profesie. Mariei, soție devotată, suflet de floare - bunătatea personificată, de la care am învățat deschiderea spre lume. Fiicei mele - Mariana, nepotului meu - Cosmin, și celor trei vlăstare ale sale care, peste ani, își vor aminti de mine. e câtva timp gândul mă poartă de a mai face încă o încercare temerară. Gândul acesta, din dorința de a deveni faptă, m-a așezat frumușel la masa de lucru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de alimente cerute fiecărui elev și pornesc din plin și cu drag în noul an școlar. Totul mergea strună. Eram acum școlar mare și prinsesem temeinic deprinderea de a învăța din ce în ce mai bine. Învățam cu spor, eram sănătos ca un adevărat vlăstar de țăran, călit în munca fizică din timpul verii și eram bronzat ca un harap, de parcă toată vara m-aș fi prăjit la soare pe malul mării... Eram la vremea aceea un adevărat școlar fericit. Era pe la jumătatea lui octombrie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de aleasă factură. Dacă până aici Al. Tacu este centrul asupra căruia se focalizează întreaga susținere morală și de simpatie - intervine un alt element crucial care mută centrul atenției opiniei publice - se transferă de la tată la fiu, adică la Mălin, vlăstar deosebit, poet cu vocație, până la 17 ani, când dispare într-un mod suspect ce nici până astăzi n-a fost elucidat. În toamna lui 1986 i se înscenează lui Mălin și colegului și prietenului său Mircea Celmare că ar fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a avut cultul prieteniei adevărate, devotate, ce putea merge până la sacrificiu. 3) Octavian Stoica a fost un tenace oponent al comunismului. Printre participanți, venerabila DOAMNĂ EMILIA STOICA, mama scriitorului comemorat, ca o adevărată statuie vie a durerii pentru unicul ei vlăstar. Adunarea comemorativă de care am amintit sper să fie un bun început demn de continuat sub aceleași auspicii ale Muzeului „Vasile Pârvan” din orașul nostru. *** Cuvinte românești fundamentale, de Ion Popescu-Sireteanu Autorul, Ion Popescu-Sireteanu*, se adresează cititorului tânăr, dornic să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
curățat pe al meu. Multă muncă de plivit și curățare. Problema e că Chiang Kai-shek și japonezii sunt ușor de identificat ca inamici. Știm că se află acolo ca să ne vină de hac. Însă dogmatismul e precum buruienile. Poartă masca vlăstarilor de orez. Vă puteți da seama de diferență? Pentru a fi un bun artist, trebuie să fii mai întâi de toate marxist. Trebuie să fii capabil să deosebești dogmatismul de comunism. În trupul lui, ea detectează metal. Brusc, se întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Fairlynn. Nu îi iau prea în serios pe șoarecii ăștia de bibliotecă, răspunde Mao. Ce știu cei de teapa lui Fairlynn? Dicționare? Ce e un dicționar, dacă nu doar niște pagini cu cuvinte moarte? Poate ea să facă diferența dintre vlăstarii de orez și buruieni? Ce-ar putea fi mai ușor decât să fii un șoarece de bibliotecă? E mai greu să înveți să fii bucătar sau măcelar. O carte nu are picioare, o poți deschide sau închide oricând. Un porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să se relaxeze. Însă când ei se așază, Mao schimbă foaia. A fost o scenă foarte tristă atunci când m-am dat jos din tren, începe Mao. Porțile școlilor erau închise. Nu erau oameni pe străzi. Activitatea maselor era cândva precum vlăstarii de bambus primăvara - înmugurea de voie bună. Însă acum nu se zărea nimic. Cine a stins demonstrațiile? Cine i-a reprimat pe studenți? Cui îi e teamă de popor? Pe vremuri, asta făceau căpeteniile războinice, Chiang Kai-shek și reacționarii. Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Dacă le dau povața de a-l ține ostatic sau de a-l ucide, ajung părtaș, cu ei. Lasă-mă departe de aceste certuri, Djahane, și ține-te departe și tu de ele. Se uită la ea cu milă. — Un vlăstar de sultan turc ia locul unui alt vlăstar, un vizir Îndepărtează un vizir, pentru numele lui Dumnezeu, Djahane, cum Îți poți petrece tu cei mai frumoși ani din viață În această cușcă de fiare sălbatice? Lasă-le să se măcelărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ostatic sau de a-l ucide, ajung părtaș, cu ei. Lasă-mă departe de aceste certuri, Djahane, și ține-te departe și tu de ele. Se uită la ea cu milă. — Un vlăstar de sultan turc ia locul unui alt vlăstar, un vizir Îndepărtează un vizir, pentru numele lui Dumnezeu, Djahane, cum Îți poți petrece tu cei mai frumoși ani din viață În această cușcă de fiare sălbatice? Lasă-le să se măcelărească Între ele, să se ucidă și să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
braț și cu cartea despre rozacruceeni, care rămăsese cu filele netăiate, Într-un raft. 26 Toate tradițiile de pe pământ trebuie văzute ca tradiții ale unei tradiții-mamă, fundamentală, care, Încă de la origini, le-a fost Încredințată omului culpabil și primelor lui vlăstare. (Louis-Claude de Saint-Martin, De l’esprit des choses, Paris, Laran, 1800, II, „De l’esprit des traditions en général”) Și am văzut Salvadorul, adică Salvador da Bahia de Todos os Santos, „Roma neagră”, cu cele trei sute șaizeci și cinci de biserici ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
genei de zgârâie-brânză. Însă tot ce adunau ei timp de treizeci de ani, tocau în ultimii zece. Și dacă nu ei personal, atunci copiii lor, înainte să-și ducă părinții la groapă. Deci o latură boemă, autodestructivă, pe care ultimul vlăstar masculin al familiei nu o trăda în niciun fel. La rândul lor, cei din ramura Tupilat recunoșteau în Leo rudimente de comportament intelectual, înăbușite însă de escapadele sale haotice și primitive, cum ar fi înnoptarea în castanii și mestecenii (speciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]