1,035 matches
-
soare, apusu-l răcorește cu-nmiresmata-i boare. Pământu-n anotimpuri își schimb-a lui culoare, verde-i primăvara când glia prinde viață, și este galben vara când soarele-l răsfață. Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare... Secătuit de vlagă îl află mândra iarnă și-i învelește trupul în stratul de zăpadă. Pământul hibernează, profund se odihnește, în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește. Perpetua-i existență protejată e de soare, de lună, în timp de noapte, și
PĂMÂNTUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375622_a_376951]
-
glumești sau mi se pare?, întrebase Tudor emoționat și grăbit, incapabil să deslușească vorbele cu tâlc ale tatălui său. - Nu glumesc deloc!, întărise Ovidiu, cele spuse, pe un ton solemn. - Nu am chef de șarade! adăugase el, mâhnit și fără vlagă. - Îți închipui, că eu am? rostise sec Ovidiu. După câteva clipe de tăcere, Tudor întrebase curios și parcă ceva mai degajat, semn că meditase într-o oarecare măsură, la vorbele tatălui său: - Adică, trebuie să accepți orbește punctul de vedere
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
Nicolaie DINCĂ Când viscolele vieții cărările-ți închid Iar clipele de zâmbet se sparg ca de un zid, Năuc, fără vreo țintă, cum mai rău nu se poate, Îți porți, ca pe-o povară, haina durerii-n spate. Pierdut, fără de vlagă, nemaigăsind puteri, Pleci călător‒stafie, pe-un drum spre nicăieri, Cu pasul șovăielnic, parcă plutind pe drum, Cu ultime speranțe, și-alea făcute scrum. Apoi, când crezi că-i gata, că totul s-a sfârșit, Pe calea dezolării pășind spre
PRINTRE MESTECENI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372315_a_373644]
-
Poezie > Credință > AU VENIT ÎN ȚARA ASTA Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Au venit în țara asta și-alti străini de-au tulburat-o I-au supt sângele și vlaga și săracă au lăsat-o; I-au ucis bărbații-n lupte, s-au stins mame de durere, Dar românul e că bradul: NICIODATĂ EL NU PIERE! Au călcat-o în picioare, aurul i-au smuls din pântec, Românul a renăscut
AU VENIT ÎN ȚARA ASTA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372954_a_374283]
-
relație pe care ai putea-o astfel perpetua pentru tot restul vieții tale. Cel mai bine este ca din fașă să i se scuture "frunzele" care nu-i sunt necesare copacului și care pe deasupra îi mai cheltuie și din energie, vlagă, bani etc., nu pentru că, spre exemplu, copacii ar avea nevoie vreodată bani..:)) Bărbații când vor învăța sinceritatea și când vor ședea 'goi' în fața lor, abia atunci pot 'sta' liniștiți în fața femeii, chiar în fata acelora pe care o iubesc, rușinându
SĂRUT-MÂNA TA, FEMEIE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371021_a_372350]
-
din mine. De văd sau am coșmaruri treaz acea pădure virgina o fi așa opaca și rece ce-mi acoperă privirea și văzul dincolo de iubire. - Of! Pădure - de ce m-ai învăluit și învălui cu brațele tale de fier - sînt fără vlaga - iar zidurile Bastiliei mă apasă din afara - cu zbuciumul din mine înțeles căci eu mă bat cu tine - timpule - mă oropsești zidule - e oare vis sau e destin - în lupta mea cu el cu tine timp, destin în oboseală voastră languroasa
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
din mine. De văd sau am coșmaruri treaz acea pădure virgina o fi așa opaca și rece ce-mi acoperă privirea și văzul dincolo de iubire. - Of! Pădure - de ce m-ai învăluit și învălui cu brațele tale de fier - sînt fără vlaga - iar zidurile Bastiliei mă apasă din afara - cu zbuciumul din mine înțeles căci eu mă bat cu tine - timpule - mă oropsești zidule - e oare vis sau e destin - în lupta mea cu el cu tine timp, destin în oboseală voastră languroasa
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
vin în minte cuvintele regretatului Prof. dr. Ion Rotaru, cel care a scris „O istorie a literaturii române” - M-am săturat de amatorismul „profesioniștilor”- cu ghilimelele de rigoare, familiarizați cu ... umanioarele, pândiți de amatorismul rutinier și adesea leșinat, lipsit de vlagă, de spontaneitate, de prospețime”. Și atunci, vă îndemn să vă lăsați seduși de povestirile domnului Stan, care ne propun un exercițiu: acela de a privi lumea și dragostea, fie ea pentru natură, fie pentru femeie, de pe un țărm. De pe țărmul
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
terminat cu! Dacă tot am să merg la ocnă, mai bine te omor, să știu pentru ce voi fi pedepsit... Ultimile cuvinte s-au auzit mai mult ca o rugă, trupul i se îmuiase, nu mai avea niciun strop de vlagă în el. Dacă Leana l-ar fi-mpins cu un singur deget, cădea din picioare. Era distrus.Brațele Lenuței care îi încolăceau picioarele, pentru Andrei au devenit lanțurile reci pe care le târăsc ocnașii tot restul vieții. Era îngrozit. - Mă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
luate de elicoptere ce așteptau deasupra, și care duceau containerele undeva departe, să fie îngropate adânc în pământ. Kuzmenco și oamenii lui știau și nu prea știau ce înseamnă radiația. Vedeau doar cum unii camarazi de-ai lor cădeau fără vlagă. Unii chiar mureau repede prin infirmerii. Echipa lui se rărea. Seara, după ce se duceau la odihnă, nu puteau dezbrăca hainele de pe ei, hainele se lipeau de pielea plină de răni, de la căldura imensă din incinta reactorului. Li se spusese că
KOSTEA KUZMENCO de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347911_a_349240]
-
de sens profund, hotărâți să demonstreze că și românii pot sta cu demnitate alături de alte naționalități și dacă vrei, se poate să realizezi visul de viață în care ai crezut. Lumina acestor reușite are și umbra ei la gândul că vlaga poporului nostru se risipește în toate zările lumii pentru realizari făcute cu suferință românească. Esențe de destin românesc sunt aruncate în lume pentru binele altor țări. Dar dincolo de toate acestea, asemenea oameni mi-au hrănit sufletul cu faptele lor. Atingerea
FRAŢII IACOB ŞI FLORIN OPREA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346885_a_348214]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > FURTUNA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 507 din 21 mai 2012 Toate Articolele Autorului Un amalgam de vise, pe punți de întuneric Se scaldă fără vlagă, mugind adânc în valuri Se scutură dorința, se-amestecă feeric Atâta nebunie adulmecând spre maluri. Nimic nu mai contează, doar scâncete se-aud; E tot albastrul-verde misterios, demonic Ascuns tot mai adânc sub nebunescul nud Al cântecului morții, cu zâmbetu-i
FURTUNA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346973_a_348302]
-
terminat cu! Dacă tot am să merg la ocnă, mai bine te omor, să știu pentru ce voi fi pedepsit... Ultimile cuvinte s-au auzit mai mult ca o rugă, trupul i se îmuiase, nu mai avea niciun strop de vlagă în el. Dacă Leana l-ar fi-mpins cu un singur deget, cădea din picioare. Era distrus. Brațele Lenuței care îi încolăceau picioarele, pentru Andrei au devenit lanțurile reci pe care le târăsc ocnașii tot restul vieții. Era îngrozit. - Mă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
persoanei, aceasta este, înainte de orice, unicitatea sa ireductibilă.” MIHAI DINU Sunt momente în viață când cazi și ai puterea să o iei de la capăt. Sunt altele, în schimb, când simți că această putere îți este sleită pur și simplu de vlagă și că totul pare definitiv pierdut într-o văgăună a destinului, unde nici Dumnezeu nu își mai poate face loc să pătrundă. E ca un carusel amețitor și enigmatic cu început și cu final mereu fixe, în care, de foarte
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
Verei Crăciun, ca sumă a tuturor virtuților creștine, a frumuseții, blândeții, gingășiei, cinstei, desăvârșirii. Nu e de mirare, așadar, că atunci când mama pleacă în alte sfere, copilul, orice vârstă ar avea, se simte pierdut, înjumătățit, golit pe dinăuntru și fără vlagă. Tristețea e atât de mare încât simte nevoia să se materializeze în vers, în pictură, în muzică, în toate artele. Astfel au apărut capodopere având ca temă, maternitatea fizică și cea spirituală. Vera Crăciun nu scrie poeme relevate, epifanice. Ea
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
mai ai putere. Doar să zaci cu ochii fixați undeva, în bagdadie. Și gândurile dispar. Și rămâne un abis incomensurabil, o imensă gaură neagră în creier, în inimă. N-ai chef de nimic îți ia puterea, până la ultima picătură de vlaga. Nu te mai simți în stare să te ridici, să bei apă, să mănânci, să faci, ceea ce de obicei făceai, îndeobște. Îți dă toate planurile peste cap. Îmi vin în minte versurile Ninei Cassian: „Urâtă, posomorâta, gâlcevitoare / Și protestând, protestând
DUMNEAEI, DEPRESIA... de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348324_a_349653]
-
4 MARTIE 1977 4 martie 1977 - o zi în care destinul nu a mai ținut cont de nimic altceva decât să îngroape în moartea glacială atâtea și atâtea ființe umane ... O zi în care cursul vremii s-a oprit fără vlagă preț de câteva zeci de secunde pentru ca ființa unuia să ajungă a se confunda, printre ruine, cu ființa celuilalt ... 4 martie 2012 - trei decenii și jumătate de neuitare la aducerea-aminte a coșmarului unor clipe ce au secerat definitiv firul vieții
SEISMUL, CLIŞEUL TRAGIC AL UNEI REALITĂŢI CRUDE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348347_a_349676]
-
înclinându-se pe spate, te-am scăpat de Beda, mă’, l-am băgat iar în pământ, de unde și-o scos capul ca să ne vrăjească și să ne cumpere, mama mea care m-o făcut!» «Cum ai izbutit?» am îngăimat fără vlagă. «Cu o sticlă de răchie, Mișule, atâta m-o costat, i-am dat-o lu’ Iancsik, artificierul de la IF, ăla de pușcă la drumu’ ăl nou, către Cârlonțu...» Atunci sus, între patru pereți, singur, după atâta suferință, m-am uitat
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
noi, ca o nevastă părăsită; amanții cei ingrați, și ei, s-au pocăit de neputință și stau cuminți sub patrafir, visând un rai ticsit cu îngeri... și trece toamna, singurică, atât de tristă și uscată, cu sânii goi, lipsiți de vlagă, ca un afiș electoral, pe care toți ar vrea să scuipe, dar trec scârbiți și intră-n bar. prin fumul gros se-ascute barda. în turnul Babel se-nfierbântă; un amalgam de limbi străine înjură, cântă și blesteamă și-n
ŞI TRECE TOAMNA, TRECE, TRECE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345039_a_346368]
-
e frrrrrig! Mi-e frig! Tare frig. Mă acopăr și pe cap și adorm. Visez ca sunt un urs polar care stă pe bachiză la soare. Pieptul mi-e cald, iar spatele reeeece! A doua zi te simți cam fără vlagă... Spatele te doare, ochii-ți sunt cam injectați... Iar tu ești aidoma unei batiste ude uitată în buzunarul de la pamtaloni. - Auleo, ce-o fi nevasto, ce-o fi! - Ei, lasă, fii bărbat, spune dânsa uitându-se încruntată la mine. Poate
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
phone și vin văzut la tine acas'. -Bine! Multumesc dom' doctor! O să vă sun... -Okay, bye, și spus la soția tău să nu facă la tine așa mâncărimi bune că ai pus în greutate. Mă întorc acasă deprimat și fără vlagă! Nevasta mă întâmpină cu: - Ce ți-a spus doctorul? - Că o să fie bine... și să nu îmi mai faci mâncărimi bune! - Pardon? - Mâncăruri bune... - Aaa! Asta a zis!? Hi, hi, hi, ce simpatic! Mie nu pre îmi arde de glume
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
Schimbăm grija vieții...cu-n sărut în vers Neștiind c-un înger s-ascunde in privire. Noi am zidit iluzii, în fiecare clipă Dar viața își ia drumul, fără de...întors; Oricât ascundem clipa, o nouă se-nfiripă Ultim strop de vlagă, luînd din Timpul...stors. Pierduți în noi, ne căutăm în... Infinit Ascuns adânc.. in ochii mei albaștri. Ne regăsim pe-o aripă, plutind spre aștri, Uitând că suntem stele, ce cad...la Sfârșit. © D. Theiss Referință Bibliografică: Veșnicii... de-o
VEŞNICII... DE-O CLIPĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345410_a_346739]
-
nimic altceva! Totuși, înainte să-și ude buzele cu picuri de apă, sfredelea scoarța pârjolită, găsind rădăcini de mestecat. Alteori, slăbit, se mulțumea cu ceva mărăcini uscați și înnegriți de cenușa picată dinspre tării când și când... Mai demult, când vlaga nu-l abandonase, exersa imbolduri ancestrale de vânător... Ultima oară, își amintea lehămetit, deja cu brațe slabe și vedere istovită, depășise imposibilul. Ochise o pasăre sleită de puteri ca și el, căzută pe-o parte, cu ciocul întredeschis după aer
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte. La țară nu
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
conducă destinele celor oropsiți de soartă. De soartă și de mahării ghiftuiți, cu buzunarele doldora, cu cefele cât ale unor plăvani și, mai ales cu nesimțirea care-i caracterizează. Mă durea să mă uit cu jale la spicele secătuite de vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]