1,617 matches
-
glorie sặ-și fure Și prefặcuți în stane ningeau pe cer cu stele Poveștile porcoase aveau un iz divin Atunci cînd din zặpadặ confecționau inele Urlau de fericire și disperați beau vin Și iatặ cặ poemul își trage peste pîntec Un voal plin de sfiala fecioarelor perene Īn care nu pặtrunde nici izma unui cîntec Cînd ele dorm suave și goale între perne. POEM BAROC DOI Am reușit, în fine, sặ construim, o, zei, Un cerc perfect cu laturi că pặtratul Și-
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
rachițele) Ești cel mai senzual dans în ploaie (ventuza iubind norii) Orhideea neagră se plimba prin părul tău (mândria abanosului) Răsura îți înflorește pe trup, în obraji și brâu (supliciul unei pătimi florale) Plutești deasupra curcubeului cu care sunt îmbrăcată (voal de abur pe umeri) Te adulmec și mirosul de sălcioara mă îmbată (extazul câmpiei) Credeam că mă pot umple de tine privindu-te, potoli ascultându-ți gândul (crezul unui proscris) Mi-aș dori să nu fiu muritor (patul din flori-de-paie
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
lumi clădite Peste morți pe morți din groapă Aripi moi și obosite Ne vor poposi sub pleoapă. Când himere efemere Și ușoare ca de fluturi Ne vor stinge în tăcere Cu atingeri de săruturi. Când, iubito, tu, mireasă În alb voal de lună plină Mă vei săruta sfioasă Ca un înger de lumină. Referință Bibliografică: Înger de lumină / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 910, Anul III, 28 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile
ÎNGER DE LUMINĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346190_a_347519]
-
Autorului (Distinsului umorist, Dr. Dorel Schor) Indigoul lui Chagall Ca un val rima sunetului interiorizat te aduce la malul sfârșiat de tsunami precum nisipul. Indigoul lui Chagall plutește în aer nedumerit Racul ascultă cel puțin de mine, e zodia mea Voalul de mireasă rămâne forma supremă Nesupusă, negândită. Ritmul susține magia valului ceresc -indigo- Violoncelul se sfarmă de pereții imaginari smălțuiți, rugăciunea, Dorul mă apropie de El tot mai mult, fără vorbe fără plâns,neinvidie, e orizontul-orgasm, Păstrez amintirea sărutului atât
INDIGOUL LUI CHAGALL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369063_a_370392]
-
ce umple abisuri, ecoul se sparge în clinchet de visuri renăscând peste liniștea noastră Iar Viscolul care-i prea fin regizor, așază troiene în noi modele, fulgii veniți punând alte perdele ce schimbă veșmint în același decor Mireasă sosită în voaluri caste la mirele AN -eternul durabil- neabătută,în mod repetabil cu întregul alai,un timp să adaste Turiști doritori de sporturi alpine, pe sănii și schiuri alunec' spre vale cu chiote lungi,nimic nu stă-n cale! Pensiuni,cabane ,sunt
IARNA ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369906_a_371235]
-
și goi. N-a fost niciodată așa rece, Schimbătoare, veștedă și rea; Plânge-ntruna și aș vrea să plece Spre pustie sau oriunde-o vrea. Zvârle peste noi cu bură sumbră- Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbră Sufletul bolnav, posomorât... Iar de-atâta rece și durere Fug cocorii și iluzii fug, Călători spre alte emisfere, Încălzite de un soare- rug. Du-te, toamnă - pasăre sărmană -, Fugi în cer și lasă-ne pe noi!... Pe turnanta
SE PETRECE IAR... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370004_a_371333]
-
lumina din banii de la croitorie .Luni grele de repetiții și a venit în final ziua premierei .Distribuția de zile mari atmosfera de mare gala , televiziunea locală era prezența, Sălcioara pregătea costumele de zor cu mare atenție căci erau albe de voal fin și saten . A fost cel mai grandios spectacol pe care l-a urmărit cu sufletul la gură din culise printre faldurile grele de catifea . După o luna una din balerine a făcut pneumonie și a trebuit înlocuită; mai erau
SĂLCIOARA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370027_a_371356]
-
luminoase ale expresiei poetice, simple și înțelepte. Că oricine are urechi să audă și oricine are ochi să vadă. Poezia Sfanțului Efrem este mai mult devotional-liturgica decât abstract filozofica și teologica, desi învățătură divină este îngemănata estetic și etic sub voalul imaginii artistice. Deși nici Sfanțul Efrem nici Biserică Siriană n-au dezvoltat o doctrină teologica sistematică a Sfanțului Duh, ei au creat un florilegiu de poezie inspirată de acelasi duh. N-a fost o exagerare că Sfanțul Efrem a fost
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]
-
ceara, Cu raza-i atingându-mi tandru nara... Un fir sfios de laser cald pe pleoapă M-a mângâiat și mi-a străpuns retina Scurgându-mi-se-n ochiul cât o șchioapă Al ochiului edenizând lumina, Arareori, mental, trăgând cortina. Din purpură și voal țesute-n noapte, Mijind abia, ca razele de lună, Un abur pal, o spumă ca de lapte Pe ramuri de copaci se împreună Ca sunetele lirei pe o strună. Din margini de crepuscul alb de ceață, Din alb cuaternar de
SOSISE PRIMĂVARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369344_a_370673]
-
la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinse cearșaful la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare, ca un val de vreme bună, ca un voal de mireasă. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire, cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât dintr-un tablou renascentist. Undeva acolo sus cineva mă
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
Îmi sorb, acuma, ceaiul în tăcere... Doar nu visez, nu cred că mi se pare, Sunt pași care răsună tot mai tare... Și-n suflet simt o blândă adiere. Chiar ești aici...chiar ai venit, iubire! Și noaptea, ca un voal, încet se lasă, E-atât de cald și-atât de bine-n casă Și bem un ceai cu iz de fericire. Referință Bibliografică: CEAIUL / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1879, Anul VI, 22 februarie 2016. Drepturi de
CEAIUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370679_a_372008]
-
lucrate de Henrieta Bacalu sau Eleonora Albu. Deși erau de lână, ea purta aceste pulovere vara și iarna, deoarece răcea foarte ușor și o fustă neagră întregea toată îmbrăcămintea. În picioare purta ghete, iar pe cap o dantelă sau un voal de lână, simplu, care o acoperea ca pe o călugăriță. Gândea că, dacă ar purta îmbrăcăminte scumpă, ar trebui să lipsească pe unii dintre săracii ei, cărora le dădea ajutor. „Ea reluă astfel, pentru poporul românesc, șirul marilor mucenice ale
ÎNTRE ADEVĂR ŞI CONFUZII. SĂ RESTABILIM ADEVĂRUL. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369582_a_370911]
-
cer, de culoare și zboruri, precum îngerii din închipuirile noastre. Si-a plecat capul pe umarul lui și i-a șoptit cu vocea gândurilor. “Acum pământul e plin de suferințe. Cel mai puternic vis e să curățați lumea de negrul voalurilor care acoperă bucuria cu ură, și viața cu moarte. Aerul pur al pădurilor și munților pământului a fost împroșcat cu smoala diluată în enegiile scăldate în sânge. Visele tale nu se pot împlini acolo unde ura și dușmănia domină locul
VISE RATACITE de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368260_a_369589]
-
poți să îl spui, Și taina se-ngroapă undeva în delir, Cu flori sângerate într-un vechi cimitir. Dar nopțile sorții ne rup legământul Când scutură pomii de frunze pământul, Iar norii dansează sub umbre de lună Când albă în voaluri ea trece stăpână. Și nu știu care clipe-ale iubirii rebele, Purtase pe umeri, ale mării pingele, Dar iată acuma din mii de izvoare Curg șoapte de duhuri, ne separă și doare. Referință Bibliografică: Curg șoapte de duhuri / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare
CURG ȘOAPTE DE DUHURI de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362575_a_363904]
-
urâtul, Dând gir de mesager ninsorii. Se trec păcatele-n cristale Ca o iertare prin cuvânt, Câmpiile devin vestale Învăluite blând de vânt. Troianul pare-o tresărire, Un sân al timpului etern Ce alăptează spre-mplinire Răsadul ocrotit matern. Aceste voaluri cad părelnic, În aparenta nemișcare, Sub focul sacru, vechi jertfelnic An după an desprins din soare. Lăstarii se preschimbă-n lauri Hrăniți cu seva frunzei moarte, Fulgul și picul devin fauri Ai vieții duse mai departe. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori
NINGE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362737_a_364066]
-
la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinse cearșaful la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare, ca un val de vreme bună, ca un voal de mireasă. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire, cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât dintr-un tablou renascentist. Undeva acolo sus cineva mă
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
o pădure de basm. A trecut pe lângă Chioșcul fanfarei și deși nu era nimeni prin împrejmuiri, aștepta parcă, din clipă în clipă, să audă sunetul muzicii iar piațeta să se anime cu femei ce își poartă grațios pălăriile împodobite de voaluri și mănușile lungi din dantelă fină, cu bărbați care își învârt mândrii bastoanele cu cap de fildeș. Pașii l-au purtat singuri spre nordul parcului, acolo unde era Izvorul de apă plată. O mogâldeață stătea cocoțată, într-un colț, pe
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
valorilor umane, morale și sociale, naționale dar și materiale și spirituale. Nu mă așteptam să intru într-un tunel obscurantist și demagog în care demonii „politicului” se așezaseră hegemonic într-o, concurența politică, josnică, de imagine sălbatică, dar mascată de voalul bunului simț, a bunei credințe, sub care se ascundea setea de putere, urmărind, gloria personală sau a familiei! Aș numio fanatism sau impotență politică. Stare care exclude orice coleg sau adversar politic, hățindu-l în subsolurile apartenenței partinice. Așezat bine
ODISEEA UNUI DESTIN POLITIC de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352739_a_354068]
-
deschiseră permițând coborârea călătorilor,Aurel privi cu atenție chipurile călătorilor sperând să o zărească înainte ca Maria să-l zărească pe el și fiind un bun observator,zări o fată nu prea înaltă,drăguță cu trăsături regulate,încadrate de un voal de păr,castaniu,unduitor și scânteietor. Aurel zâmbi și porni spre Maria,amândoi erau fericiți simțind atracția dorinței și ajunși față în față,bucuria revederi îi lasă fără cuvinte,forțandu-i să se îmbrățișeze într-o tăcere acompaniata de zgomotele gări
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
Maria se urcă pe Aurel și-l săruta de câteva ori apoi îi mângâie obrazul. -Dar n-am rochie albă zise ea continuând să-i mângâie obrazul. -N-are importantă faptul că nu vei avea rochie albă,vei purta pe umeri,voalul alb al iubiri. Hai să ne îmbrăcam! Se mai sărutară câteva secunde apoi coborâră din pat și intrară în baie și după ce porniră dusul,continuară să se sărute sub atingerea mătăsoasa a apei încercând astfel să se contopească într-o
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
din 22 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Iubindu-te, am înțeles natura În ochii-ți plini cu flori de primăvară, În glasu-ți cristalin săltând prin vară, În toamna care-ți colorează gura. Mi-ai arătat mantia iernii-n seară, Cu voal de-argint învăluind făptura Și tremurând ușor pe cuvertura Ce moale-ți învelea la piept comoară. Am învățat, când pătrundeai sub valuri, Cât de frumoasă este apa mării, Ce scumpe sunt cascadele-n șiraguri. Prin porii tăi am mers pe
ÎŢI AMINTEŞTI? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354538_a_355867]
-
din amintiri, în registre. Sunt o cifră sau doar un gând? Sunt ceaiul acesta amar, tremurul de mână blestemată, duhoarea pe care o las în urmă? Vă rog să-mi răspundeți, o să mă tulbur curând, o să urlu din nou sub voaluri de vrăbii, sub ape cu lintiță deasă și cu broaște verzui, Tatăl meu mă va plesni peste față cu biciul cailor, iar eu voi adormi cu seringa dumneavoastra prin sânge, lunatic cum sunt și al nimănui, stârv răstignit și putred
MĂ VEȚI IERTA, DOAMNĂ ASISTENTĂ? (ÎNSEMNĂRI DIN AZIL) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353933_a_355262]
-
de copil, gânduri-poeme în muguri de floare, în raze de soare... CERUL DIN INIMA MEA Eternul prezent, totul trece și curge, în acea liniște nimic nu respiră, nimic nu se mișcă, scufundat în adâncuri, adevărul își va găsi calea, chiar dacă voalul ivoriu al uitării te-acoperă mereu și mereu. Inima mea și-a ta sunt într-o clepsidră, poți să o spargi de vrei, un timp de o zi e tot ce-ți dorești, ajunge zilei trăirea ei, să nu luăm
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
dorințe cântecul cântând. dar o văd și trece norul dorul liniști liniștind. *** mai rabd un dor pe coapsa ta voi ninge mângâiere de ghiocei cernuți pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă strivesc sub tine nuntire aspră ispitește zorii perdele dăruirii stau doar norii și-adormi sfârșită-n
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
boi gura, Își îmbăie picioarele plinuțe, Apoi se încălță cu săndăluțe, Și le privi atent: două perechi! Își atârnă cerceii la urechi, Își prinse două șiruri de mărgele, Dar coada, nu știu cum, uită s-o spele! ... De coarne își legă un voal Și-apoi plecă iute la bal. Și cum e de presupus, Coada și-o ținea ... în sus! PUTEREA DRAGOSTEI Cică odată, pe-o toloacă, Țapul se-ndrăgosti de-o vacă, Dar nu așa, amor nebun! Nici n-am cuvinte să
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]