551 matches
-
Și alteori numai reverii poetice în preajmă?... Gânduri care apar și dispar sau numai se întrevăd, ca un înotător pe valuri... Folosind, ca și înotătorul, doar ca un detaliu de curiozitate și de variație în decorul multiplu... Căci, sub soarele voalat, marea s-a unit perfect cu cerul. Și în fața imensității auguste, bietele mele gânduri sunt minuscule și nepotrivite. Totuși, aventura mea va fi legată de mine, orice s-ar întîmpla. Mi-a luat o serie de prejudecăți și mi-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Punând la un loc toți vasalii, samuraii de rând și pedeștrii, se adunau mai puțin de o mie de oameni. Erau însă multe palanchinuri și lecției lăcuite pentru soția seniorului și doamnele ei de curte, iar figurile jalnice ale femeilor voalate, mergând atât călare, cât și pe jos, umpleau tot drumul. — O! Arde! — Ce sus se înalță flăcările! Mulțimea de femei abia îndura plecarea și, când ajunse la doar o leghe de Nirasaki, se întoarse să privească, în urmă, din mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca pus în lanțuri. Ceea ce îndurase răbdător în adolescență devenea de nesuportat acum, când era bărbat. Mintea, glasul, până și mușchii voiau să lase la o parte prudența, asemenea unui taur care stă cu capul plecat în fața unei îngrădituri. Insolența voalată a funcționarilor și liberților îi trezea gânduri criminale și îi venea tot mai greu să ascundă toate acestea în spatele unui surâs al buzelor uscate, cu pleoapele întredeschise. După câteva săptămâni, în octombrie, toți locuitorii din Capri, de la ultimul barcagiu până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
idealizat sentimental și exotic de Pierre Loti: „Și se mai aud glasuri sentimentale, poate vreun cititor întîrziat al lui Pierre Loti, care să plîngă poema ce se îngroapă sub zidurile surpate — iată perindîndu-se toată vechea tabulhana romantică, haremurile și femeile voalate, minaretele și cireșii cu umbre lungi pe solul ars. Nu profetizăm nimic, asta se va întîmpla orișicum (...) Prin cenușa bombardării se vor mătura și lărgi bulevarde senine, linii de drum de fier își vor împleti nervura vînătă în păienjenișul gărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Maurice-Parijanine), în care se insistă asupra caracterului de „ideolog” al autorului și asupra opoziției dintre egoismul individualist al trecutului și „solidarismul” revoluționar al viitorului. Într-un articol intitulat, semnificativ, „Asediul adevărului“, tînărul militant de stînga Radu Popescu protestează - nu tocmai voalat! - față de blocada informațională a guvernului român față de URSS. Autorul menționează, cu „tîlc”, faptul că membri ai revistei Vu au mers în Rusia de azi spre a vedea „miracolul învierii din cenușe”. În schimb, o notă de la rubrica „Note-cărți-reviste” a numărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zice Helen, arată-ne viitorul nostru împreună. Și în cenușiul acela apar niște forme. Lumini și umbre care plutesc laolaltă. — Vezi? zice. Uite-ne. Suntem din nou tineri. Arăți ca în poza din ziar. În poza de la nuntă. Totul este voalat. Nu știu ce văd. — Uite! zice Helen. Își ridică bărbia spre oglindă. Conducem lumea. Întemeiem o dinastie. Dar ce înseamnă de ajuns? Mă poartă gândul la Stridie, cu vorbăria lui despre suprapopulare. Putere, bani, mâncare, sex, dragoste. Ne pot fi vreodată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
față de nemulțumire și-l întreba de câte ori îl vedea când avea de gând să intre-n partid, ca să-i dea funcția de casier în primire și să înceapă munca de teren, cu lămurirea oamenilor în vederea colectivizării. Drept motiv pentru refuzul său voalat, Stelian invocă într-un rând nevoia de a se duce din nou la Herculane, ca să trateze o recidivă serioasă a reumatismului articular, de care suferea și care-l împiedica să bată ulițele satului nestingherit. Pe dracu, tratament în stațiune! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai avea practic legături În Irlanda, de unde se trăgea, și că n-avea nici soție, nici copii. Termină uitîndu-se la ea cu un zîmbet foarte blînd. - Te-am Întîlnit prea tîrziu... Marie Își aținti privirea În ochii aceia cenușii, ușor voalați, pe care el nu și-i Întoarse. Un sentiment tulburător, pe care nu-l putu defini, o făcu să tremure. Își adună pletele În mînă și rupse vraja clipei. - Pentru un irlandez, n-ai păstrat nici o urmă de accent... Ryan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dădeau fiecare cu presupusul și despre soarta celorlalți care făceau parte din complot, n-am auzit niciodată pe vreunul să-și facă autocritica, în schimb ploua cu acuzații, reproșuri și amenințări de tot felul. Unele spuse în față, altele mai voalate, ascunse în dosul cuvintelor. Care era atunci soluția care ar fi putut să îndrepte toate astea? Exact cea pe care au găsit-o fiecare cînd s-au văzut cu cuțitul la os. Alipirea la alte grupuri de interese mai mari
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asemenea apelor dulci și sărate la vărsarea fluviilor În mări și oceane. Până una alta, singura sa certitudine era chiar această frază Îngropată În memorie printre mii de alte cuvinte mai mult sau mai puțin folositoare, printre imagini clare sau voalate și senzații, Încă vii sau pur și simplu fosilizate: Te vei Întoarce și vei fi strivit. Era ecoul, când discret, când asurzitor, al acestei fraze. Chiar trupul ei gol, pe marginea lacului, era lipsit de consistență. Ar fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce mă transformase Într-o adevărată mumie (nu vă spun cât de tare mă lovise cu acest cuvânt!). Și, Doamne, nu-l crezusem niciodată atât de laș, de nepăsător pe bătrânul meu tată! Mama Începu să plângă Încet, un plâns voalat, ca o foșnire de sălcii scuturate de vânt (mă-ntrebam de unde mai avea lacrimi), dar nu-l mai impresionă Însă pe soțul ei, ca-n atâtea alte dăți... A plecat așa cum spusese, și nu s-a mai Întors la noi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și se pare că se amețise de-a binelea. Hai, fii fetiță cuminte și bagă-ți limbuța În guriță. Mă privea galeș (e drept că părea o mironosiță, dar pe cuvânt că nu era), zâmbindu-mi apos. În privirea ei voalată i se oglindeau șuvițele de păr fumuriu (nu avea un chip după care să Întorci neapărat capul pe stradă, Însă un soi de neliniște amestecată cu spectaculosul gurii - și avea o gură excitantă, cu botic - Îi dădea un aer interesant
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
iasma-i a fugit. Acuma stau pe podu-ți, vecie-nfricoșată - Pe podul tău pustiu: Primește-mputerirea-mi fortunei adresată, Ți-o napoez neatinsă și nedisigilată - 15De fericire-n lume nimica eu nu știu. Și Tronului în preajmă ridic a mea-acusare, O jude voalat! Pe steaua-aceea merse senina zicătoare Că cumpăna dreptății o porți răsplătitoare, 20De secoli întronat. Aci - se zice - așteaptă pe cei răi spăimântare, Cei buni sunt fericiți. A inimei adâncuri vei da la-nfățișare, Enigmei Providenței vei da o deslegare, 25Vei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care să-i dea satisfacția recunoașterii. Satisfacția de a exclama: „L-a prins p-ăla. Ce i-a mai făcut“. Am astfel de cititori. Îndobitociți de gândul că o carte este un proces-verbal, o fotografie mai mult sau mai puțin voalată a realității cunoscute de ei, o continuă războire a autorului și răzbunare a lui pe lumea în care trăiește. Acest cititor urăște scriitorul. Îi pândește viața. Ar vrea să-l distrugă fizic în fiecare clipă. El arde cărțile. El, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de părul bătrânei încercînd să intercepteze discuția. Comunică stupefiat: ― Nu ne-a trombonit! E chiar Amsterdamul! * ― Luni, 12 decembrie, tipul o să fie în București, anunță emoționat sculptorul. Adică peste patru zile. Bătrâna lăsă receptorul jos. Spuse cu un glas ușor voalat: ― După cum ați auzit, lunea viitoare... ― Unde naiba l-ai cunoscut pe individ, cucoană? o întrerupse Matei cu o expresie năucă, ținând mâinile în buzunar. O priveau într-un chip nou, fără să-și camufleze surpriza. Melania Lupu zâmbi modest. Obrazul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
inteligenței, e prea mult ca să nu adie prostia parfumată, care întotdeauna trezește în femeie mila necunoscută a dezbrăcării. * Nevoia de „confesiune“ este imensă, ce spun eu, este universală, toată specia e atinsă. Toți profesăm „confesiunea“, mai mult sau mai puțin voalat, sub forma lamenta ției sau a bârfei, ca să-l distrugem ori să-l murdărim pe celălalt, lăudându ne sau ca să ne aflăm în treabă. Nevoia de a scuipa producția intimă de frustrări ne caracterizează mai bine de trei sferturi din
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de legitimare actuală. Chiar dacă nu au fost neapărat eroi, toți au dat (sau dau acum...) o dovadă sau alta de eroism „anti-comunist”, fie că a fost vorba de disidența socialismului cu chip uman, fie de aceea a liberalismului cu chip voalat. Istoria nescrisă a comunismului a fost - și mai este încă - revendicată astfel de vechea nomenclatură comunistă de rangul doi, pe de o parte, și de noua nomenclatură de catifea a anticomunismului, pe de altă parte. Cu cîțiva tricksteri care să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care În valurile săltărețe ale muzicii populare ce se revarsă din tranzistor, nu pot să scriu! Nu pot! Nu mai pot! 17 iulie 1978. În apartamentul de la etajul I al blocului din strada Olimpului, luminație a giorno; la casetofon vocea voalată a lui Nat King Cole. De la bucătărie vin miresme ațîțătoare de cimbru, dafin, mujdei, vanilie, migdale. E aniversarea domnului D. Împlinește 42 de ani. Primii musafiri au și sosit cu nelipsita sticlă de vodcă Moscovskaia și cu clasicul buchet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
biroul doamnei Bellairs. — Alo? Întrebă el, neputînd pricepe cum de i se dăduse de urmă. Nu era domnul Rennit. — Domnule Rowe? auzi o voce de femeie, pe care nu o recunoscu la Început. — Da! — Ești singur? — Da! Era o voce voalată, ca și cum posesoarea ei ar fi acoperit receptorul cu o batistă. Fata nu putea să știe că pentru el nu existau alte voci feminine, cu care s-o poată confunda pe-a ei. — Caută să părăsești casa aceea cît mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avusese același punct de vedere și se Întrebă ce anume o făcuse să adopte Între timp o părere contrarie. — Dar cu fratele dumitale cum rămîne? o Întrebă el. — Dacă pleci dumneata, o să plece și el. Tonul imperios al acestei voci voalate Îl irita pe Rowe. Se surprinse ocolind măsuța pentru a sta cu fața la ușă, iar peste cîteva clipe Își schimbă din nou poziția - ca să nu stea cu spatele la fereastră. — De ce nu vrei să vorbești cu fratele dumitale? — L-ar face, dimpotrivă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
transfigurat parcă de o idee, de un contact imaginar cu universul de dincolo de lumea măruntă și obscură, În care se aflau ceilalți. Pe Rowe Însă, nu-l interesa lumea supranaturală, el aștepta o mișcare omenească. Doamna Bellairs rosti cu voce voalată: — Unul dintre voi e refractar, nu se lasă influențat... Auzind un trosnet - pîrÎia oare masa, un scaun? - Rowe strînse instinctiv degetele domnișoarei Pantil. Zgomotul acesta nu era manifestarea unui spirit, ci a unei făpturi Înzestrate cu degete - capabile să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și-o bere, ocazie cu care, încercau cu tot dinadinsul să-l facă să abdice de la tron. Pe lângă faptul că fusese ferm amenințat, că i se va da micul fără muștar, iar berea caldă, mai era amenințat, la modul doar voalat, persuasiv, cu tancurile sovietice, cu davai ceas, davai palton, cu mărirea prețului la gazele populației, smulgerea părului din nas și regionalizarea României. Dar regele, neam de neamț încăpățânat, tot nu și nu, chiar dacă-i fluturau pistoalele pe la tâmplă. La care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
faima unei mâini de fier în familia Tupilat, se gândi Cosmin. La mijloc mai era și o factură telefonică, își aminti el, care otrăvise relațiile între Pirat și Leo. L XXXIX Din obsesia genealogică mă scoteau telefoanele Adelinei. Glasul ei voalat, copilăros și senzual deopotrivă, mă convingea să cobor din vârful arborelui strămoșesc. Drept e că de multe ori nu aveam chef să ridic receptorul. Îi spuneam Zuzei: iar e pisăloaga aia. Îmi și imaginam un tătar mititel, zbârcit, învârtindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Un alt fel de membrii Niciodată n-a luat în serios partidul! Îi era complet indiferent, însă secretarul de partid, șeful secției auto, Rebegila Mitică, insista, făcea presiuni e drept, discrete, de câte ori venea pe la Laur prin birou. Deseori lansa apropouri voalate și în final nu avea cum să scape de această onoare! Ar fi intrat în colimatorul cine știe cui, o teamă nelămurită îl străbătea, un organism nesănătos, care-l prevenea.. ai grijă! ai familie și nu găsea pe cineva de încredere care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
impresionantă paradă de actorie, iar dialogurile sînt la fel de spumoase ca-n oricare piesă a lui Neil Simon, de pildă. La rece Însă, Pollackul ăsta n-are gravitație. Un film de actor, În ’82, cu o Jessica Lange un pic mai voalată decît În Poștașul sună Întotdeauna de două ori unde are mîncărime cu Jack Nicholson deasupra pe masa din bucătărie. Noroc cu formidabila Tootsie Hoffman, mi-a plăcut pînă și-n Hook, basmul SF oligofren al lui Spielberg. Lovitura În SF
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]