599 matches
-
Defilarea femeilor goale își are pandantul în altă imagine-cheie, de data aceasta desprinsă din coșmarurile noastre, ale tuturor dintr-o anumită generație, dar trăite în timpul zilei, aceea a cortegiilor de indivizi mărșăluind cu brațul ridicat și scandînd la unison aceleași vocabule, de cele mai multe ori învățate la comandă pe de rost, nu de puține ori reluate de acțiunea mimetică a maselor dezlănțuite. Spectacolul mimetic al maselor dezlănțuite pînă la paroxism îl avem și astăzi, în societățile democratice. E deajuns să fi urmărit
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
în fața cuvîntului "bestiar"? Dacă judecăm intuitiv și încercăm să-i deducem înțelesul din semnficația comună a familiei de cuvinte de care ține, ne vom păcăli. Bestiar e unul din acele cuvinte care nu mai păstrează din sensul inițial al celorlalte vocabule înrudite decît urma firavă a unei plăpînde sugestii lexicale. Sugestia aceasta e atît de pipernicită încît nouă români din zece, dacă sînt puși în fața acestui cuvînt, nu vor fi în stare să-i indice înțelesul corect. Unde mai pui că
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
Născocește un lăuntric căluș pe măsura țipătului ce se zbate să-ți scape". Cîteva soluții colaterale ale accesului la limanul expierii care ies din sfera normalului apar evocate ca un simptom al deznădejdii ce pune stăpînire pe scrib: "Eu scriu vocabule a căror noimă îmi scapă; în genunchi stînd, sub cea mai cumplită presiune / la care a fost supus vreodată un scrib" (Hans Burgkmair: "Sfîntul Ioan la Patmos"). Orbirea și nebunia, infirmități pentru omul obișnuit, nu reprezintă oare tainice șanse soteriologice
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
unor cunoștințe adevărate, dar în plus înseamnă să sporim numărul confuziilor terminologice. Și decît să ne învîrtim la nesfîrșit în jurul semnificației unor cuvinte cărora uzura timpului le-a tocit complet virtuțile semantice, cel mai nimerit e să renunțăm la ele. Vocabule precum "adevăr", "sens", "semnificație", "realitate" sau "statut ontologic" nu ne mai spun astăzi nimic. Ele împiedică acordul oamenilor, de aceea sunt nu numai inutile, dar chiar oneroase. Părerea mea este că noi putem să ne folosim, într-o anumită măsură
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
dovedit științific tăria de oțel a firului țesut de arahnide. 8 Cf. Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, 1995, vol. 3, literele P-Z. 9 "E destulă metafizica în a nu gîndi la nimic" crede poetul lusitan Alberto Caeiro. 10 Vocabulele "caleidoscop" și "arabescuri" ("vedenii arăpești"), tratate (al)chimic corespunzător, vor precipita, ipso facto, o artă poetica. 11 Într-un moment de empatie, J'ai ri, me voilà désarmé(e)!
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
sunet de trîmbițe ("Mai suntem încă! Și mai rămîn/ În constelații urmele noastre:/ Limba Română, Poporul Român/ Și Cîntărețul «Florii albastre»!"), un poem este închinat lui Sadoveanu, în altul se vorbește de virtuțile dacice. La ele se adaugă pe alocuri vocabule deja tocite (cel puțin astăzi): "cîntec" (pentru poezie), "pasăre albastră", lună, stele, aripi, lacrimă, păduri, frunză, rug, foc, păsări, "semințele țării", îngerii, Orfeu, Iov, etc. în romanțe, poeme galante și chiar poezii ocazionale (specie des cultivată în no man’s
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
a vorbi de „creșterea și descreșterea Curții Otomane". Da, „incrementum" înseamnă „creștere". Carevasăzică - ca să înțeleagă poporul neinstruit - vom avea un parcurs „incremental" nu înseamnă altceva decît că „vom crește". Dar ar fi păcat să pocim o asemenea luminoasă idee cu vocabule banale, pe măsura ignoranței generale", a scris Andrei Pleșu în Adevărul.
Palada îl compară pe Pleșu cu Vadim. Atac fără precedent la un simbol al intelectualității by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77481_a_78806]
-
mi-ar fi ajuns un singur cuvânt pentru a descrie ceea ce văd în viața politică românească. Chiar dacă paleta mitocăniilor, mojiciilor, abuzurilor, învârtelilor, minciunilor, jafurilor e mult mai amplă decât am descris-o aici, ea se poate reduce la o unică vocabulă. La o adâncă fântână în care ar trebui scufundat tot răul românesc. La un sunet șfichiuitor ca un blestem care ar merita să cadă pe capul celor care batjocoresc de atâta vreme un întreg popor învăluit în narcozele minciunii și-
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
și scriitor de mare rafinament, susținător neobosit al valorilor noastre culturale peste hotare, figură de prim plan a diasporei românești - e un prozator foarte apreciat astăzi, un memorialist cu ochi de estet al cărui scris indică o propensiune aparte către vocabula rară, parfumată, către vorba de duh, către anecdotă. Cărțile lui Paul Miron ne sunt acum la îndemână, ca și textele lui Grigore Cugler, celebrul autor al lui Apunake, ajuns violonist în orchestra simfonică din capitala Peru-ului, țară în care
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
abia mi-a întins, fără cuvinte, două degete disprețuitoare - n-au fost decât câteva migdale amărui la un tort, repet, surprinzător de dulce. Spre deosebire de alte dăți, nu m-au mai deranjat insistența psihotică a clujeanului neîmpăcat cu persistența postceaușistă a vocabulei „Napoca“, agresivele abordări pro paranormal și pro-fantasy, incriminările specifice caracudei etern nemulțumite, doamna cu manuscrisul pierdut în chip magic („pesemne este o jertfă cerută de Dumnezeu“, am conchis eu) și nici măcar trompeta ruginită a lui Paul Daian... Am înregistrat cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
exista o asemenea dinamică doar an zece ani - s-au petrecut mutații uluitoare, ori au răbufnit valente care mocniseră sub "frică", blocate de teroarea disciplinei impuse mai ăntâi cu biciul iar apoi intrate an rutină supraviețuirii și ațipite sub hipnoză vocabulelor de lemn ale dictaturii). Și, "deci", au "venit la vale trei baci" - lucrători nu prea calificați de la CONEL (fost RENEL, fost...), plus un vecin netot, coțcar și crescut că fiu al "Epocii", au sărit gardul, ilegal - fiind vorba despre ăncălcarea
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
poeziei mazilesciene, pe care o și fixează, succint, dar exact, în cadrul istoric al epocii dintre 1968, anul debutului, și 1984, anul prea grăbitei plecări a poetului dintre noi. Mi-a plăcut finețea cu care criticul a jonglat cu conotațiile unor vocabule ca putere și curaj. Este vorba în studiul său, evident, despre puterea artistului de a fi el însuși și de curajul estetic. Însă, într-o epocă totalitară și depersonalizantă, cum a fost perioada comunistă, puterea de a-ți păstra identitatea
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
labili, inconsecvenți, oportuniști, optînd pentru "convertire". Oare zecile de milioane de victime ale comunismului, spre a-i aminti doar pe cei omorîți în virtutea mecanismului canibalic al "luptei de clasă", au avut șansa "convertirii"? Oare nu-i insultăm "insinuînd", ca să reiau vocabula interlocutorului nostru, că jertfele Gulagului, într-un număr fără precedent în istorie, sunt jertfe de "categoria a doua"? Iar cît privește eliminarea individului din pricini naționaliste, rămîne ea oare chiar "fără drept de apel"? Dacă admitem că, vai, "în multe
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
erudit căruia știința teoretică nu i-a atrofiat flerul limbii. Așa se face că istoricul are un foarte eficient dozaj al limbii de care face uz. E miezos fără să fie dulceag de arhaic, alternînd precizia terminologiei savante cu mustul vocabulelor pitorești. De aici și senzația stranie pe care o lasă: un istoric înzestrat cu talent literar; și cu devoțiune creștină. Un savant dornic de întunecimea încăperilor mînăstirești și de obscuritatea fumurie a catapetesmelor nerenovate. Un viitor doctor în istorie căruia
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
văd. Iar, după ce Începu tratarea bolii sale necruțătoare, văzând-o din ce În ce mai rar, Îi spuneam, tot de fiecare dată: „Diana arăți super” (ca s-o Încurajez Întru ridicarea moralului și recăpătarea optimismului Înfloritor, care, până nu demult, au caracterizat-o). Iar vocabula „super”, preferată de elevi pentru exprimarea unui superlativ, Îi plăcea și ei. Redau un dialog scurt, pe care l-am purtat cu ea, Într-o zi de vară, pare-mi-se În 2012 (când ea, având 15 ani, terminase gimnaziul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de uzuală „drept pentru care” din rândul 6 al aceleiași pagini (5) ar trebui să apară, corect, fără prepoziția „pentru”, care nu-i decât o vorbă de umplutură, ce ne face să cădem În hiperurbanism. Prin urmare, simplu „drept care”, radiind vocabula „pentru”. 6) Nu se scrie „odată”, ci „o dată” (p. 5, r. 2 din ultimul alineat). Scriem „odată” numai când aceasta este adverb și prezintă sinonimie cu „cîndva”). 7) Nu „Creeatorul” ci „Creatorul” (p. 5, penultimul rând). 8) Ca să nu se
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
în stare proastă, lipite cu scotch în lung și-n lat pe coperți. Din luciul coperților răsăreau figuri dure, grotești, de bărboși îmbrăcați excentric, sau peisaje cu fabrici melancolice, cu hornuri uriașe, peste care trecea în zbor un purceluș înaripat. Vocabule misterioase se încrucișau în cursul discuțiilor la care asistam absent: "Inagada Davida", "Led Zeppelin", "Samba pa Ti", "Imagine". Se murmurau refrene hipnotice și se recitau versuri aspre: Nu cred în Hitler / Nu cred în Zimmermann / Nu cred în Beatles / Cred
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o minimalizeze, să pară că nu o consideră decât un copil snob și răzgâiat. Ea le surclasa în privința toaletelor, fardurilor, parfumurilor, săpunurilor pe care le avea și le folosea când nu era la școală. La două-trei cuvinte se servea de vocabule la fel de goale de conținut pentru mine ca și cele auzite de la băieții înnebuniți de muzica rock. Nu auzisem, de exemplu, niciodată de Burda, Chanel, Miss Dior, Helene Rubinstein, Ella, Ohao, Lancôme, Lux, Rexona, nu știam diferența dintre parfumurile amare și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
totul se petrece în mod comprimat, teoretic, într-o zonă indescriptibilă, fără figuri și forme vizibile, acea zonă teoretică în care gândul se percepe pe sine în mod inteligibil, adică nu ca materie fizică. În multe texte sau discursuri apare vocabula „trebuie“, ca un fel de imperativ care „trebuie“ respectat și pe care autorul îl invocă drept o formulă de autoritate. Când zic, eu cel ce vorbesc sau scriu în numele meu, că „trebuie“ făcut cutare lucru, că „trebuie“ spus, înțeles sau
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
înțelege și pre-înțelege, pentru că trăim într-un orizont al lui care ne precedă. Sîntem un dar al lui "a fi" și al putinței noastre de a-l rosti. Marele nostru mister nu este "de unde" și "încotro", ci este logosul însuși, vocabula "a fi" pe care stă toată existența umană și care, dacă ar fi sustrasă din edificiul limbii, cu precauții supreme, cu mâna celui mai exersat hoț de buzunare, "pe nesimțite" (așa cum extragi un bețișor la un joc de "marocco" fără ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
căci ea are calitatea determinată de a crește, fiind în esență educativă. E drept, pentru a-și împlini menirea de a favoriza evoluția intelectuală, e necesar ca apropierea de lumea veche să vizeze substanța, iar nu formele acesteia : A învăța vocabule latine pe dinafară, fără a fi pătruns de acel adânc spirit de adevăr, de pregnanță și de frumusețe a antichității clasice, a învăța regule gramaticale fără a fi pătruns de acea simetrie intelectuală a cugetării antice este o muncă zadarnică
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de soprană, fără să forțeze, la o înălțime ce contrabalansează vocea sobră, de bas profund melodios, particularitatea lui Frank Zappa! Combinația aceasta, al cărei termen de comparație se găsește doar în lumea operei, alcătuiește un ansamblu - aș scrie preclasic, dacă vocabula „operă“ n-ar submina construcția frazei. Iată cum lucrează secția vocală: prima voce enunță tema; a doua reia tema, dar nu și textul; a treia voce împinge linia melodică în sus sau în jos cu un semiton măcar; a patra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
cu nume pretențios și branșat, în același timp, difuzată pe radio Delta RFI. Cine crezi tu că a fost invitat la o discuție de o oră? Unul dintre autorii generației celei noi, generația Polirom, chiar dacă el nu a publicat acolo, vocabula i se aplică foarte bine. Codruț, avem literatura tânără pe care o merităm... nu cred că autorul (îl voi numi A.) trecuse de lecturi gen „Petre Țuțea“ furate în primii ai de Politehnică, ASE sau ce a mai terminat el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
te respect! Dacă l-ar fi întrebat de ce utilizează „pronunția pedantă” a cuvântului filosofie (fără sonorizarea siflantei), colegul său de pagină i-ar fi răspuns (o știu de atunci!) că este în acord cu C. Noica și alții, conform cărora vocabula fusese preluată de cărturarii români direct din greacă, cu mult înainte de adoptarea fonetismului franțuzesc (filozofie). Prin urmare, cred că în epocă existau anumite limite de comunicare între literați, datorate educației, culturii, poate și unei atmosfere (special întreținute) de suspiciune și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
te respect! Dacă l-ar fi întrebat de ce utilizează „pronunția pedantă” a cuvântului filosofie (fără sonorizarea siflantei), colegul său de pagină i-ar fi răspuns (o știu de atunci!) că este în acord cu C. Noica și alții, conform cărora vocabula fusese preluată de cărturarii români direct din greacă, cu mult înainte de adoptarea fonetismului franțuzesc (filozofie). Prin urmare, cred că în epocă existau anumite limite de comunicare între literați, datorate educației, culturii, poate și unei atmosfere (special întreținute) de suspiciune și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]