24,828 matches
-
acest stil a tratat premierul României absolut toate problemele. A promis funcționarilor europeni că va face și va drege, dar când să pună mâna pe hățuri, a rămas cu ele în mână, trăpașii de partid fiind lăsați să zburde în voie. Disperat, prins între focuri, Năstase anunță acum că va tăia în carne vie. Asta pentru c-a simțit că amicii din Consiliul de Miniștri ai Uniunii Europene s-au cam săturat de piruetele sale de primadonă expirată. În lumea civilizată
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
Istoria unui german carte de referință? Prin aparenta insignifianță a autorului ei. Să ne imaginăm o clipă că am putea citi relatarea pedestră, zi cu zi, a evenimentelor din Parisul anilor 1789-1795 - totul povestit de un burghez oarecare, contemporan fără voie cu toate tulburările și asasinatele politice și care, mefient, ne înfățișează Istoria privită de la galerie, din modestul său punct de vedere. Documentul s-ar dovedi inestimabil, tot mai prețios pe măsura trecerii anilor. “Nu am intervenit în cursul evenimentelor, n-
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
Barbu Cioculescu Dacă exilat vreodată într-o insulă pustie de cărți, fantaza Ion Pillat, om al bibliotecii, mi s-ar da voie să iau cu mine un singur autor de fiecare literatură, la cea franceză m-aș opri îndată la trei poeți, Racine, La Fontaine și Baudelaire.” În virtutea clauzei acceptate, Ion Pillat preciza: “aș renunța la ultimul, în favoarea celor doi clasici, și
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
Pillat era, desigur în temă, dar am presupune logic că se afla cu cel puțin un pas în urma informației conferențiarului. A se instrui îi era dorința, dar nici spectacolul personalității de la tribună nu-i putea fi indiferent. Cu sau fără voie, vorbitorul se povestea pe sine, în aventura descifrării unui poet, în actul volitiv al mărturisirii unui crez artistic, în preferințe, în chiar modul în care-și selecta și organiza materia, de la vastitatea operei lui Victor Hugo sau Walt Whitman la
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
O sexualitate liberă, lipsită de bucurie, redusă la gesturile unui viol în grup. Constantin Cojocaru caracterizează caricatural absența bărbăției la bărbatul capricios cu scurte și dureroase străfulgerări de luciditate. Lucia Ștefănescu, mamă iubitoare, trece mereu pe lângă adevărul Dorei, autoare fără de voie a tragediei. Beneficiari ai libertății obținute de generația care a luptat pentru “puterea florilor” ei alcătuiesc o lume unde libertatea a devenit instrumentul indiferenței, al cruzimii, al ne-simțirii. O generație care își trăiește un zgomotos faliment moral, după ce a
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
excesiv cu puritatea salonului ei alb cu auriu, al cărui decorator fusese Jean-Michel Franck) reprezenta pentru ea o mare satisfacție de amor-propriu. În intimitatea budoarului, avînd-o drept martor de taină doar pe Miss Andrews, se putea lăsa fără constrîngeri în voia înclinațiilor firești ale execrabilului ei gust. — Quarto, al patrulea avantaj este acela de a fi ales ziua de vineri, reluă Miss Andrews, expediindu-și rapid cuvintele de teamă că nu va putea ajunge pînă la capătul explicației. Vineri, soții Fernandez
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
poetul scrie genial, ca un cititor pătruns de lecturile fidele din religiile lui Mircea Eliade: „Sfintele gratii de aur /.../ Voi curge de-a pururi Întins pe un plaur”. (Soarele, noaptea) . Un impersonal Îndemn de (auto) Încurajare descoperim În poemul În voie... Ca și când n-ar fi propriul eu, rostește apăsat, dar strângând din dinți, cu ochi oțeliți: „Pământului În voie să i intri / când vei pleca...// Și teamă nu-ți va fi / că vei fi dus/ În lut // Martori ai acestei zvoniri
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
aur /.../ Voi curge de-a pururi Întins pe un plaur”. (Soarele, noaptea) . Un impersonal Îndemn de (auto) Încurajare descoperim În poemul În voie... Ca și când n-ar fi propriul eu, rostește apăsat, dar strângând din dinți, cu ochi oțeliți: „Pământului În voie să i intri / când vei pleca...// Și teamă nu-ți va fi / că vei fi dus/ În lut // Martori ai acestei zvoniri, / adâncul suflet/ al țărânii/ și „Nu credeam să-nvăț / a muri, vreodată”. Nici spațiul liric nu este ferit
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
unde locuia profesorul Leu cu soția și fiica lor Luria, În aceiași clasă cu mine, care Însă nu ieșea la joacă cu de-alde noi. Nu se arunca În praful străzii la jocul de-a v-ați-ascunselea, nu i se dădea voie să se amestece cu copiii zgomotoși și cu atât mai puțin să joace țurca , leapșa pe ouate , hoții și vardiștii, șotronul sau fotbal, fiind fetiță; eu cu Țoloi (Anișoara ) și Mia Bâzu țineam toată strada la jocurile băieților, eram deci
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
vorba de lycantropie si de sărbătorile populare numite zilele lupului sau lupinii. Pentru a contracara puterea magico-mitică a lupilor, creștinismul primitiv i-a dat pe lupi În stăpânirea lui Sânpetru, care Îi tine În frâu, Îi judecă si pedepsește după voia lui. Semnificația extraordinară a acestui animal e dovedită si de faptul că În cultura noastră populară Îi sunt consacrate 35 de zile pe an. Aceste zile În care apar practici dedicate lupului sunt concentrate În perioada de toamnă si iarnă
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
acum câteva zile un băiat și aș vrea să-i Îmbrățișez”. Cu aceste cuvinte slt. Lisaniuc și-a semnat sentința, urmându-și necruțătorul destin scris În stele. “Desigur dragă prietene, i-a răspuns lt. Buchiu. În primul rând dă-mi voie să te felicit pentru noul tău născut, ai acordul meu pentru schimbare, dar avem nevoie de aprobarea comandantului”. Cpt. Goranescu a semnat foaia de zbor, dându-i câteva sfaturi lui Lisaniuc: “Fii atent deoarece misiunea aceasta este foarte importantă. Ai
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
podium foarte Înalt, pentru a fi aproape la Înălțimea cârlanilor. Avea un talent nemaipomenit de a desena pe tablă cu crete colorate planșele de anatomie, că tâmpit să fi fost, și tot Înțelegeai. Fiind deja În clasa 7 (nu aveam voie nici să purtăm freză nici să fumăm tutun) când făcea”mișto”de noi, apăi făceam noi”mișto”de el. Era Între ciocan și nicovală deși niciodată nu a avut de-a face nici cu ciocanul și nici cu secera, nici
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
versul meu aspiră, În chioșcuri cu mari păsări-liră, Să-ți scoată rochia frumos 2. O, lasă-mă să-ți pipăi pe mătase, Ca unui țărm, contururi mătăsoase Și-așa cum cad, și-așa cum mor pribegii, Înzăpeziți în fragede Norvegii, Dă-i voie c-un surîs iubirii mele, După ce-a străbătut cu pașii lini Coapsa de-Azur și sînii Apenini, Să naufragieze-n Dardanele...
Madrigalurile corăbierului galant by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9420_a_10745]
-
câteva momente neplăcute în clasă și în cancelarie, prilej potrivit pentru Emilian Bălănoiu ca, prin vocea unui personaj, profesor și el, să schițeze un portret caustic, din interior, al învățământului românesc: "școala este o perdea în spatele căreia se practică cu voie de la stăpânire umilirea și pedepsirea profesorilor, a intelectualilor, în cea mai bună tradiție postbelică și, în același timp, un staționar pentru repetenții de la gimnaziu, pentru micii delincvenți, pentru huligani pur și simplu care, lăsați în afara țarcului bine păzit numit școală
Țara unui romancier by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9290_a_10615]
-
tainicul Hexagon. Când te văd zburând - încotro, unde, cu povara ta mică și dulce pe picioarele aurii, firavă, parcă temându-te, rătăcită, - iată, chiar acum te-ai izbit de fereastra mea, și încerci să-ți revii, poate-amețită, lăsându-te-n voia unei la fel de firave adieri, - mă încearcă un fel de teamă. Nu pentru tine, ci pentru mine. Printre atâtea baroce variațiuni, - încotro, unde, cum, până când -, către tainicul Hexagon. Te pot asemăna doar cu Bach, cumplitul, ciupind, s-ar crede, clavecinul cu
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
zile adânci care-ți dau amețeli Și insecte care nu pot trăi fără să se zbată. Stăm pe șezlonguri în fața frigiderului deschis (Acestea sunt momente în care Radu își dorește să trăiască mult, Iar eu îl întreb dacă-mi dă voie să scriu poeme despre el) Cu privirea un pic spre dreapta, Spre ușa plină cu sticle de compot făcut în casă. în rest nimic. între piciorul meu drept și piciorul lui stâng, Cu mișcări smucite, O furnică duce-n spate
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
Rezultatul e grotesc sau... vacarmatic. Textul se percepe în proporție de 20-30%. Ambientul e de-a dreptul infernal: "frizăria" lu' dom' Nae Girimea, care, fiind una "model", se presupune că-i prin centrul capitalei, e strămutată între... Vulcanii Noroioși, din voia directorului de (obscenă) scenă. Cine l-ar crede pe ferocele "sergent în garda civică", Chiriac, capabil de trăirea (și discursul) unui personaj eminescian: "Am vrut să mă omor adineaori în curte, dar ți-am văzut trecând umbra peste perdeaua de la
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Europei orgolios, cu tifla". Sâcul și tifla, deci, ca arme naționale, - eficiente, însă, numai înde noi! - Am cunoscut un critic din generația imediat anterioară celei în care, tehnic, ne înscriem, un critic important, cu o scriitură acut personalizată, impregnată de voie bună, și producător în conversație de focuri de artificii verbale în serie. Implacabil cu alții, nu suporta însă nici atingerea celei mai ușoare aluzii glumețe la propria-i persoană. Devenea astfel, involuntar, comic el însuși pe-o latură. Căci umorul
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
începe să pună întrebări, evocă amintiri, persoane, nume, fața i s-a luminat, ochii-i strălucesc, e fericit. într-un târziu, mă uit la ceas. O dată, de două ori, de trei ori. Dar Carol, neamțul nostru bănățean, devenit bavarez fără voie, povestește de una, întreabă de alta, cu voluptatea regăsită a șuetei, și nu se mai poate despărți de reșițenii lui, care, din vorbă-n vorbă, au ajuns la al șaselea butoi. Carol, din tată-n fiu trăitor la Anina, fost
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
Emil Brumaru Sărutu-ți lin planta piciorului Lăsată în apa izvorului Să tremure-asupra fin-prundului Asemeni surîsului, gîndului. Căci toate-s în voia Umilului. Primește-osteneala destinului... Dedat iar corvezilor pure, Îți strîng păpădii de pădure. Ci nu-ți fie teamă, n-ai grijă În somn de-oi sosi cu o birjă De aur în mii de carate; Știi bine, eu pot să-ți
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9835_a_11160]
-
M-am gândit sî te trec ăn cartea de muncî Dumnezeu crede că mă cunoaște bine Și a hotărât să mă taie în două Cu o secure subțire Lăsându-mă să orbecăiesc separat pe fiecare mal Dumnezeu nu îmi dă voie să îmi cunosc poștașul, Stomatologul sau vânzătorul de țigări, și nu se supără când intervii în discuțiile dintre mine și mama Dumnezeu zice că e atât de bun când mă lasă în voia ta de bărbat, de proprietar generos de
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
pe fiecare mal Dumnezeu nu îmi dă voie să îmi cunosc poștașul, Stomatologul sau vânzătorul de țigări, și nu se supără când intervii în discuțiile dintre mine și mama Dumnezeu zice că e atât de bun când mă lasă în voia ta de bărbat, de proprietar generos de instructor plătit cu ora, fiindcă am nevoie doar de salariu ca să ajung de la mine la mine De câte ori vreau Despre eroi și morminte Tot ce știu despre mine Ești tu Tatuajele tale pentru orbi
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
Arcan, care mereu se fofilează de la sarcinile obștești, să-și piardă și ea o duminică la informarea politică pe nivel de capitală, sunteți de acord, tovarășa directoare? e chiar o idee bună? atunci asta am rezolvat-o, putem trece, cu voia dumneavoastră, la raportul trimestrial pentru adunarea generală! Puțin probabil că așa s-au petrecut lucrurile, ținînd seama de discreția, dar și de lipsa de sînge rece cu care Radu a intrat în această relație. Dar într-o variantă a romanului
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
fel romanul mai bine decît mine, care abia l-am terminat. Fabuloasa memorie, aproape borgesiană, a lui Mircea: datorită ei el e, poate, scriitorul cel mai borgesian pe care-l cunosc, deși această dimensiune rămîne mereu ascunsă. Mă las în voia asociațiilor de idei... Formularea din "Jurnalul" lui Philip Quarles e identică cu un "clișeu privat" (dacă se poate spune așa), pe care-l foloseam pe vremuri în discuțiile cu Mircea. Nu o dată, cînd făceam o remarcă malițioasă despre cineva, o
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
tot aleargă Peste munți și ape. Cu cât mai departe-s, Casa-i mai aproape. Herodot a scris cândva Că străbunii noștri, tracii, N-ar avea asemănare De n-ar fi-nvrăjbiți ca dracii. Însă, lor, să se unească Nicicum voia nu le-a fost. Zeii-n van Îi tot certară Că se ceartă fără rost. Noi, urmașii lor de sânge, Calea le-am bătut prin veac. Niciodată și niciunde Nu aflarăm flori de leac. Veșnic ne stă-n fire cearta
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_282]