1,402 matches
-
le-a cerut, Aceștia, însă, n-au avut. Dar iată că apare-n zare Un iepure ce fuge tare. El vede lupul amărât Și îi vorbește fericit: „Oh, lup hain și nesătul, Acuma nu mai ești fudul, În vremea când voinic erai, Ca hrană bună ne doreai, Însă când boala te lovește, Chiar nimeni nu te îngrijește! După cum tu înfăptuiești, Răsplata-n viață o primești!“ Morala: De ești plin de răutate, Nu visa la bunătate! Prieteni nu poți să ai, Doar
LUPUL NEAJUTORAT de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375403_a_376732]
-
durere, Prințul Codrin porni în căutarea Prințesei Cora. Și ce se gândi el? Cine putea să stârnească așa dezastru într-o sală de bal dacă nu o vrăjitoare. Dacă pe aleasa inimii sale o furase vreo vrăjitoare? Pe calul său voinic, intră hotărât, cu sabia în mână, în ținutul vrăjitoarelor, nimerind în drumul său tocmai la casa Babei-Cloanța. Văzând un voinic la ușa sa, bătrâna vrăjitoare ieși râzând în prag. - Ia te uită ce mi-au adus cele patru vânturi! Ce
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Și să nu te-ntorci acasă, Că îți scot dinții din gură, Fără mândra cea frumoasă! De nu vrea, ia și o fură. Într-o zi, când ciocârlia Se înalță-n cânt spre soare, Străbate zmeul câmpia Pe un cal voinic călare. Jos, sub poale de pădure, Se pitește-n frunza deasă, Fata a venit să fure, De-altceva puțin îi pasă! O așteaptă cu răbdare Zile-n șir, pân’ o zărește, Din ascunzătoare sare Și-ntr-o clipă o răpește
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
mere ce se vând. Suntem copii în soare cu bucle aurii, Printre obraji de nori ne facem jurăminte Aș tine timpu-n loc, cusut în veșnicii, În zale să îmbrăcăm și cerul din cuvinte. Eu Zâna cea frumoasa, tu Prâslea cel Voinic, Pe tavă îmi aduci și merele de aur Cu un hidos balaur în noapte iar te lupți Victoria îți dă cununi de flori și lauri. Când zorile se crapă pe funtea unui munte, Se spulberă visarea și plouă ruginiu, Din
POVEȘTI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372008_a_373337]
-
ei se ține, Când departe, când aproape, El, s-o obosească bine, Ea, sperând, sperând să scape. Cum suita sa regală A rămas în depărtare, Prințu-ndeamnă din zăbală Și aleargă tot mai tare. Singurel acum, ca vântul, Pe un cal voinic, în spume, El cutreieră pământul, Locuri neștiute-n lume. Munți cu vârfuri ascuțite Cerul înțepând în zare, Văi cu pajiști însorite Și păduri cu reci izvoare . Pe un pisc de munte, iată, Trage frâul și se-oprește, Cu ochii în
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
de rachete. Iar tu?... Tot te plângi de mine și mă cerți mereu! Ia, mai bine, caută izvorul de viață al stafiilor! - De căutat aș căuta eu, dar unde? Ajută-mă și tu! - Asta-i bună! Dar ce, eu sunt voinic ca tine? Caută și tu pe unde crezi și poate nimerești! Mărțișor, ce să mai lungească vorba cu netotul. Se gândi, se chibzui și începu să scormonească nisipul, cărări, cărări, dar izvorul... ioc! Curgeau apele de pe el, muncea cu mult
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
-ar putea? Să alergi veac după veac, Să mai duci și-n spate-un sac, În odăi sau în cerdac Să fii puștilor pe plac? Hai să-l mai lăsăm un pic, Să se odihnească zic, Să se simtă mai voinic, Că-i și el un biet bunic! Referință Bibliografică: SUB BRĂDUȚU-MPODOBIT / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2185, Anul VI, 24 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SUB BRĂDUŢU-MPODOBIT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344814_a_346143]
-
Să stai cu ea liberă și să se vindece? - Așa credeam. Mă înfășori cu ceva, mai mă freci cu vreo alifie și-mi trece. - Nu merge. Oi fi tu vânos, dar nu uita câți ani ai pe umerii tăi ăștia voinici. - Neculai, fratele meu, tu știi ce ai de făcut că ești doctor de oase, numai să-mi treacă cât mai degrabă, că nu-i bine cu ea legată de gât, mai ales când merg la culcare. Nici să mă spăl
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
Și-apoi, cine stă să socotească, ce e vis, ce e poveste și ce e realitate, ce e miracol, când toate se amestecă și te învăluie ca într-o vrajă, în care, fiecare copil devine zână din poveste, pitic sau voinic, ori magicianul care, cu o baghetă fermecată, preface totul după propriul plac. De altfel, toți oamenii sunt unanim de acord în privința miracolului copilăriei. Pe măsura creșterii, copilul află cunoștințe despre fenomene naturale, soare, ploaie, vânt, cer și nouri, despre plante
UNIVERSUL COPIILOR. CRONICĂ LA CARTEA VEREI CRĂCIUN ROCHIŢA CU BULINE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345975_a_347304]
-
grea dar fericită. Se știe încă din preistorie că munca dusă în comun de mai mulți este mai spornică. Cu ocazia unirii celor două țări românești boierii au pus iobagii să mute un ditamai pietroiul pe care nici cel mai voinic nu-l putea urni. Împreună i-au dat de cap, dar boierul n-a pus mâna. S-a mulțumit să explice. Și asta-i o muncă, nu chiar de prisos. Punând mai mulți umărul, muncind cot la cot, poți obține
AL TĂU, AL TUTUROR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347825_a_349154]
-
grea dar fericită.Se știe încă din preistorie că munca dusă în comun de mai mulți este mai spornică. Cu ocazia unirii celor două țări românești boierii au pus iobagii să mute un ditamai pietroiul pe care nici cel mai voinic nu-l putea urni. Împreună i-au dat de cap, dar boierul n-a pus mâna. S-a mulțumit să explice. Și asta-i o muncă, nu chiar de prisos. Punând mai mulți umărul, muncind cot la cot, poți obține
AL TĂU, AL TUTUROR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347825_a_349154]
-
n-avem curte... BOIERUL: (cu blândețe) Pământul e al meu. Tăiați lemne din pădure și faceți-vă un coteț de păsări și un țarc că vă dau și o capră cu lapte pentru copilaș. Aveți grijă să crească sănătos și voinic, că dacă nu, dracul v-a luat! Bătrânul se târăște și-i pupă piciorul. MOȘUL: Boierule, prin domnia ta ne-a pus Dumnezeu mâna pe cap! Boierul se dă un pas înapoi. BOIERUL: Gata că-mi murdărești încălțămintea!... E normal să
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
acum făceați degeaba umbră pământului! De azi intrați în rândul sătenilor cu moștenitori!... Boierul se apleacă șimângâie copilul cu palma pe cap, iar acesta îi zâmbește. BABA:(uimită) Parcă v-ar cunoaște... BOIERUL : (cu duioșie) Măi, dar tare arătos și voinic mai ești! Voi face din tine un viteaz de nădejde care să mă slujească cu credință și să-mi apere hotarele proprietăților!... MOȘUL: Cum poruncești, boierule! Boierul se ridică încet. BOIERUL: Duceți-vă acasă! Ajutoarele vă ajung din urmă! Cei
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
Dați-mi voie să mai glumesc din când în când cu pacienții, mai ales cu cei ca dumneavoastră, care sunt disciplinați și respect prescripțiile medicale recomandate. - M-ați speriat, domnule profesor. Cred că pot să-i însoțesc pe acești bărbați voinici acasă fără teamă. Avem multe de povestit, așa că vă rog să dispuneți externarea începând cu ziua de astăzi. - Bine, doamnă Trăistaru. Să vă consult un pic, să vă iau pulsul, să vedem cum mai stați cu motorașul, apoi voi ști
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
Ai aflat că a venit în oraș poetul Eminescu? S-a întors de la Mănăstirea Neamț. E pe deplin sănătos. - Mă bucur! - i-am răspuns. - L-am văzut, în colțul străzii, strângând mâna, cu multă căldură, lui Scipione Bădescu. Era vioi, voinic, fără barbă și fără mustățile pe care le lașase în ultimul timp. Vorbea zâmbind și fuma cu poftă un capăt de țigară. Alături, trebuie să-ți spun că se află biată lui sora. Dansa era bolnavă de picioare. Mergea anevoios
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
o muncă cel puțin corectă față de mine. M-am putut identifica destul de ușor cu acest personaj, pentru că este apropiat de vârsta și caracterul meu, regăsindu-mă în multe dintre situațiile propuse de autor și de regizor. Povestea lui Prâslea cel Voinic este una dintre poveștile „dansate”în spectacolul Crazy Stories in The City, personajul potrivindu-mi-se ca o „mănușă”, după părerea apropiaților. Un alt personaj cu care am reușit să mă identific în cele din urmă este Oberon din Visul
O CONVERSAŢIE CU ŞTEFAN LUPU – ACTOR LA TEATRUL MIC DIN BUCUREŞTI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345084_a_346413]
-
și oniric creând o mitologie personală, cu puternice ingerințe ale matricei geografice și spirituale de pe tărâmurile copilăriei de la Pietroșița. Moartea tânărului nelumit Ion Lasămăverde poate fi și o reinterpretare a mitului mioritic. De astă dată e vorba de un flăcău voinic, un soi de rebel al satului, mort în „verdeața” vârstei. Acum stătea senin pe catafalc, cu un surâs ironic în colțul buzelor. Pasajele cu scene de la priveghi sunt remarcabile prin umor. Nepotul răposatului, Iarel, observă însă un fapt ciudat: florile
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
Acasa > Impact > Relatare > TABLOUL Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului N-avea nici cinci ani împliniți, dar era un băiețel voinic, plin de energie debordantă. Oricine i-ar fi dat șapte. Cât era ziulica de mare, se zbânțuia cât zece, nestând locului nici la masă. Somnul îl ajungea târziu în noapte, niciodată în pat, ci la locul ultimei năstrușnicii. Părinții și
TABLOUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377037_a_378366]
-
sa amuțiră. În Grădina Fericirii Veșnice beția veseliei nu a fost întreruptă niciodată, așa cum s-a întâmplat acum. Care să fi fost cauza? Primăvara observase că cei doi flăcăi cu cămăși înflorate nu participau la veselia generală. Ba cel mai voinic se uita la ea încruntat cu un aer sfidător. - Străjeri, aduceți “fețele triste”! zise Primăvara, arătând către Mărțișor. Căpitanul Zefir se repezi cu doi străjeri și aduse în fața prințesei pe flăcăi. Norocel începu să tremure de frică. -va urma- Referință
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
multe bârne, Toate cele necesare, Și din zori și până-n seară, Muncesc fără răsuflare! Și-au făcut pe loc căsuța, Bucuria lor e mare, Toți prietenii pădurii Le sunt oaspeți de onoare Cântăreții mari și mici Bursuci grași si-arici voinici, Lupi și vulpi chiar și pitici, Toți s-au adunat aici. Se-nfiripa o serbare Și dau premii de onoare, Pentru multă îndemânare. Le câștiga:Coadă Scurtă, Mandrila și Blană Moale! Mușuroiul de furnici, Trec grăbite, amețite, Parc-ar fi
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI (`1992) PARTEA A II A de TELA MOCANU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375899_a_377228]
-
agentul Mititelu de primele patru trepte, începu și el să urce, ca o umbră, pe lângă perete. Pe holul de la etajul doi se auziră uși închizându-se și toate șoaptele de mai devreme încetară. Agentul principal Mititelu, cu tot trupul său voinic de peste 98 de kilograme greutate, ajunse ca o pisică agilă la a doua ușă pe partea stângă și ascultă. Tăcere deplină. Nu se vedea sonerie și nici vizor la ușă. Apăsă clanța fin, fără nici cel mai mic zgomot. Ușa
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
poemul poemului, sărbătoarea ei nesfârșită ce curge în vers mângâietor. Doina Bârcă trăiește iubirea ca fiind sublima maladie în flăcările căreia inima îi arde strălucind. Își simte străfundul ființei clocotind ca un vulcan gata să erupă de dorul Dorului ei voinic vrăjit, căruia îi cântă Doina de jale, spre a-și alina sufletul pustiit. Mărturisește sincer și deschis iubirea ca boală a sufletului în care mai trăiește încă Dorul-Dor, precum și dulcea suferință pe care o suportă cu demnitate, căci prin durere
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
tatăl bătrânelului de acum, pe atunci copil de vreo nouă - zece ani, îl ținea strâns de mână să nu alunece pe zăpada care îi scârțâia sub opincile alunecoase, se întâlniră, în drumul lor de întoarcere spre casă, cu un tânăr voinic cu niște ochi albaștri și pătrunzători și cu plete blonde care îi fluturau în vânt. Era ziua premergătoare sărbătorii Crăciunului, în ajun. Moșul lui urcase la stână, să ceară stăpânului ceva pe datorie pentru că ce avusese în cotețul lui pierise
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
fiului său: - Du-te în sat și adu ajutoare. Du-te băiatul meu, n-ai nicio grijă cu mine. Cu lacrimi în ochi, băiatul se depărtă până la urmă, coborând, mai mult rostogolindu-se, muntele. În drumul său întâlni un tânăr voinic într-o sanie cu doi cai albi. Nu se opri să vorbească cu el pentru că trebuia să ajungă foarte repede acasă să aducă lopeți, pe frații săi și oameni din sat cu o sanie să-și poată căra tatăl accidentat
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
Acasa > Poezie > Familie > UNEI FEMEI CE SE CHEAMĂ NEVASTĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Era o femeie voinică, atât de voinică când mergea se zguduia pământul sub pași și nu-i stătea niciun bărbat în cale. Eu o strigam pe nume și-i spuneam întotdeauna, bine că te am pe tine altfel m-aș fi pierdut în brațe
UNEI FEMEI CE SE CHEAMĂ NEVASTĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376173_a_377502]