1,096 matches
-
de grup și spune ce animal (lucru) reprezintă. De exemplu: zmeul anunță ,,Am luat un cocoș”. Copilul spune ,,Eu sunt cocoșul”. După ce copilul pleacă după zmeu, grupa îl strigă ,,Cocoșule! Cocoșule!” În cazul în care unul dintre cele două personaje ,,Voinicul” sau ,,Zmeul” nu-și rezolvă sarcina, sunt schimbați. Odată cu trecerea zmeului la loc, trec și copiii care au fost luați de acesta și jocul continuă. 31 BIBLIOGRAFIE Asociația RENINCO România „Curriculum pentru copiii cu deficiențe (dizabilități) severe și profunde”, Iunie
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2061]
-
s-a constituit prin „selectarea rodului poetic a două decenii”, ceea ce dă întregului un aspect compozit. Lângă elegiile care eminescianizează (Plânsul codrului, Basm de toamnă, Dacă din apusul vis...) stau poeme care reiau povestea „evreului rătăcitor” (Cântecul pribeagului, Răvașul pribeagului, Voinicul) sau versuri de inspirație citadină și religioasă (Revolta lui Iov, Apocalipsă). În alte poezii, F. încearcă să găsească un răspuns cu privire la locul creatorului de artă într-o lume ostilă (Visătorul, Nou Prometeu), luptându-se, prearghezian, cu „credința” și „tăgada”, oscilând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
spre Iași, cu marfa în spinare, când un om dintr-o căruță ușoară oprește si-l poftește să meargă cu el. Era Todiriță Cătană, care-l recunoscuse pe Ienache drept unul din boierii care râdeau de el când umbla legat. Voinicul îl sfătui să spună arnăuților că Toderiță Cătană fugise de frica poterei spre Timișești. La Hanu Ancuței, eroul împreună cu Ancuța pun la cale un plan de răpire a Varvarei, care urma să fie dusă la mănăstire. Costea Căruntu a ajuns
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
1947; Cartea prietenilor mei, București, 1948; Nodul pământului, București, 1949; Puiul de cerb, București, 1950; Raza de lumină, București, 1950; Zile de vară, București, 1951; Mălina, București, 1957; Hora titanilor, București, 1960; Cântecul Bistriței, București, 1961; Lacul Omului, București, 1975; Voinic înflorit. Legende și povestiri despre Ștefan cel Mare, București, 1975; Femei ale acestui pământ, I, București, 1979; Muntele de aramă, București, 1982. Traduceri: Hans Christian Andersen, Povești, București, 1945. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, X, 323-324; Savin Bratu, „Mălina”, GL, 1957
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288057_a_289386]
-
sa. În culegerea lui G. Dem Teodorescu varianta Miu Cobiul este pusă în legătură cu o legendă despre satul și pădurea Cobia, cuib al haiducilor legendari. Acțiunea baladei evoluează în majoritatea variantelor în același sens. Tema este cea a luptei dintre doi voinici, Miu Cobiul (sau Mihu Copilul, Miul Zglobiul) și Ianoș (sau Ianuș) ungurul. În miez de noapte prin codru trece călare Miu cântând din cobuz. Cântecul său de dor se aude până în tabăra lui Ianoș, căpetenia unei cete vestite de haiduci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
dor se aude până în tabăra lui Ianoș, căpetenia unei cete vestite de haiduci. Presimțind o primejdie, calul se poticnește sau se abate din drum. Miu, încrezător în forța lui și în armele-i nebiruite, își continuă drumul. Ianoș își trimite voinicii după viteazul Miu. Întâlnindu-se, cei doi benchetuiesc, urmând să se întreacă în luptă dreaptă pentru a alege pe cel vrednic a fi căpetenia cetei. Lupta bărbătească a celor doi viteji este sugerată de cântărețul popular și prin ecoul ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
Miu, dar calul, credincios, îi dă de veste. Miu îl învinge în luptă pe Ianoș și haiducii acestuia i se supun. Spre a le încerca vitejia, Miu îi pune la proba ridicării armelor, ca în epopeile antice. În cele mai multe cazuri voinicii lui Ianoș se dovedesc nevrednici, prilej pentru Miu de a-i persifla, refuzând să le fie conducător: „Voi știți să hoțiți / Nu să haiduciți / Nu să biruiți”. Uneori reușește în această probă cel mai neînsemnat din ceată și atunci lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
de-a doua parte, aspectele istorico etnografice ale tipurilor. Colindele românilor se disting prin următoarele trăsături: bogăția funcțională, Împărțirea lor după vârstă; prezența, În secțiunea celor de ocupație, a colindului pentru pescar; originalitatea subiectelor ciuta năzdrăvană și vânarea leului de către voinic; prezența colindelor pastorale; urările de mulțumire cu o configurație aparte (urarea colacului și cea a banilor). Continuarea fireasca a studiului despre colindat este cel despre aspectul negativ, Descolindatul În orientul și În sud-estul Europei, studiu ce ocupă un loc aparte
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
piper În casă și rămâne bortoasă. S-a ținut copilu' noo ani dă zile În burtă Încinsă cu noo cercuri dă fier. Sim. FI. Marian arată În capitolul Piperiul din Botanică românească că, În povești și tradițiuni populare, apar adesea voinici isteți și renumiți, hoți vestiți, care n-au mărturisit În ce constă puterea lor. Nimeni nu l-a putut răpune, până ce el n-a spus fiicei craiului de Baia-Mare În ce constă toată puterea sa, și anume, Într-o Încărcătură
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
neam. Șarpele casei ar fi, ca și steaua sau pomul consacrat, corespondentul din natură al omului și depozitarul mitologic al soartei sale. Există o serie de cazuri În care fata de Împărat rămâne Însărcinată doar văzându-și alesul. În basmul Voinicul cel fără de tată, o fată de Împărat, uitându-se la un june, simți un fior, apoi ca o scânteie de foc o arse ceva la inimă; Însărcinată din vedere, atrage asupra ei mânia părinților și este alungată Într-o corăbioară
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
motivul cărții ca motiv al cunoașterii Încă din pântecele mamei. Cartea Îi acordă celui nenăscut un ascendent asupra lumii dinăuntru și dinafară. Este vorba de o inițiere, conținutul cărții este devorat, absorbit În sânge, Încă din trupul mamei. În basmul Voinicul cel cu cartea În mână născut [Ispirescu], a treia seară după nașterea copilului, ursitoarele Îi spun: cea mare - că are să ajungă bogat; cea mijlocie - că are să-l răpească duhurile rele; iar ultima, că are să ajungă Împărat. Și spusa celei din
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
mână născut [Ispirescu], a treia seară după nașterea copilului, ursitoarele Îi spun: cea mare - că are să ajungă bogat; cea mijlocie - că are să-l răpească duhurile rele; iar ultima, că are să ajungă Împărat. Și spusa celei din urmă se Împlini. În Voinicul cu cartea În mână, nevasta naște un băiat care avea În mâna dreaptă o cărticică pe care nu i-o putea lua nimeni. Țipa cpilu dă-i lua gura, i-o lăsa În mână. Copilul când era de-o zi
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Împărat. Fata cea mare rostește o incantație, iese din Dafin, sărează bucatele feciorului de Împărat și revine În palat, după ce se roagă de trei ori: -Deschide-te,/ Dafin-verde,/ să intre fată curată, de soare văzută,/ de vânt bătută, pe pământumblată, de voinici nesărutată! Același lucru se-ntâmplă și cu sora cea mijlocie. Flăcăul de-mpărat, Întors de la vânătoare (c-avusese și mai mult noroc la fiarele sălbatice), se hotărăște să vadă cu ochii lui ce se Întâmplă cu bucatele gătite de bucătar
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
se făcu roșie ca trandafirul (roza este sinonimul frumuseții, al dragostei ardente și al vieții). Deși feciorul de-mpărat o roagă să rămână, fata rostește incantația plângând, schimbând numai finalul, care nu mai corespundea realității, pe pământ umblată, și de voinici sărutată. Dafinul Însă nu se mai deschide, iar fata se-ntoarce la cortul feciorului de-mpărat. Vremea trece și slujitorii Îi aduc aminte feciorului de-mpărat că e ziua Sfintei Vineri, când trebuia să plece cu vânatul, Întrucât Îl așteaptă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
unde vrea”. Ursulețul se așează și pipăie fața celui pe care s-a așezat, încercând să ghicească cine se află, spunându-i numele. Dacă a ghicit va trece în cerc;dacă nu a ghicit va fi din nou „ursuleț". Întrecerea voinicilor (funie) Obiective: Dezvoltarea forței și îndemânării a vitezei de reacție și de execuție. Dezvoltarea a atenției. Materiale: o funie. Desfășurare: Jucătorii se împart în două echipe. Se vor așeza apoi față în față iar la mijloc se va trasa o
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
și geniul se relevă în arta copiatului”, adăugând: „Accidentul constituie în basm esența. Așezarea în timp și în spațiu, detaliul senzorial și moral conferă fără sforțări a treia dimensiune.” Colecțiile de b. populare românești, începând cu însemnarea manuscrisă Istoria unui voinic înțălept întrebându-se din ponturi cu o fată de împărat (1797) și terminând cu înregistrările sonore, realizate în ultimele decenii și aflate în arhivele institutelor de cercetare, reprezintă un corpus uriaș de texte, mărturisind extrema bogăție a repertoriului național (circa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
cântec de unire pentru a noastră întâlnire. Haiducii cântă Ți-am zis verde măr domnesc Stau pe loc și mă gândesc Pe ce cale să pornesc Frați de-ai mei să mai găsesc C-am avut cinci sute cinci De voinici, români, haiduci Cu ei în codru când intram, Moarte prin dușmani făceam. Ciocoii dac-am văzut Mii de poteri au făcut Frunza-n codru s-a rărit Haiducii s-au risipit. Numai singur am rămas Și de haiduci nu mă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
privește în spatele tău, căci gazda de gol ne-a dat și pe toți ne-anconjurat și ne- or prinde făr’de veste, doar prin locurile aceste. Și ne-or prinde pe toți, curățând codrul de hoți. Bujor N-aveți teamă, măi voinici, cât vom fi și vom lupta cu arma-n mână ne vom apăra, că ăsta va părea a fi român, nu păgân. Vânătorul Bună ziua(seara) mai voinici, dar ce cauți tu aici? Tu, aici, lângă ceată te-ai oprit și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Ș-acum haideți la șezătoare La mătușa Mărioara din Văleoane Mama doamnei învățătoare. Dragi musafiri, bine ați venit, Cu mic cu mare, La clasa noastră la șezătoare Ne-am adunat aici, să lucrăm, Să povestim, să ne veselim!... Șezătoare cu voinici, fete mari și fete mici Așași petrec nopțile Descrețindu-și frunțile Torcându-și fuioarele. (fetele în cor) Busuioc cu flori, hai veniți, feciori Aici, la șezătoare, Unde-s fete mândre tare! Când vii bade-n șezătoare Nu sta la ușă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
el își vinde norocul și nu va mai fi niciodată în stare să aibă, ca lumea, purcei în ogradă. în una din zile, năravul făcîndu-ni-l, îl ispitirăm, așa pe Alexa Ion din Rîșcani - om bătrîn, de vreo șaptezeci ani, dar voinic - să ne spuie ceva despre funia care se afla în coarnele vacii vîndute, cînd cumpărătorul stă gata să plece, cu vita luată, pe drumul ce-l duce spre casă. Alexa Ion, plin de seninătate, a spus: ,,E-he-he, poi, atuncea se
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
pentru turism, sunt unele specii de plante cum ar fi: jneapăn (Pinus mugo), ienupărul pitic (Juniperus sibirica), bujorul de munte (Rhododendron kotschyi), iarba bălții (Deschampsia caespitosa), brîndușa de munte (Crocus heufelianus), coacăzele (Bruckenthalie spiculifolia), floarea de colț (Leonthopodium alpinum), sîngele voinicului (Nigritela nigra), crinul galben (Liliulm jankae), afinul (Vaccinium myrtillus), garofița Pietrei Craiului (Dianthus callizanum) etc. - Fauna Carpaților Meridionali este una, dintre cele mai interesante și mai bine reprezentate din toți Carpații românești. Din rîndul acesteia se detașează În primul rînd
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
parte problema, la ordinea zilei, a întregirii României -, Alexis Nour, Fie-ni pe suflet, Pan Halippa, Chestii basarabene - revista se remarcă printr-o tematică bogată, de la poezie (D. Iov, Ion Ojog, N.I. Bontaș, Th. Scorțescu ș.a.) și proză (schița Doi voinici de Mihail Sadoveanu și Kermesa „Minei și Pădurei” de G. C. Stamatopol, un fragment din Obsesiile războiului. Mutilații de Eugen Relgis) la articole și eseuri. Astfel, Carol Drimer semnează cu pseudonimul Charles Remird un text comemorativ despre Ioan Păun-Pincio și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288221_a_289550]
-
București, 1967; Cabanierul, București, 1968; Privire în lungul șoselei (Bradul lui Crinț), București, 1968; Iscusitul meșter Vreme, București, 1968; Cred în oameni, București, 1968; Cetatea de piatră, București, 1969; Asklepios și Hippolit, București, 1969; Diamantele, București, 1969; Ecto-bar, București, 1969; Voinicul cu cartea în mână născut, București, 1969; Cu ani în urmă, într-o noapte..., București, 1969; Mansarda, București, 1970; Căutați martorul, București, 1970; Hoțul perfect, București, 1971; Porumb crud, București, 1971; Alibi pentru eternitate, București, 1971; Legenda lui Avram Iancu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
diferențe care se manifestă cu precădere pe două coordonate: puterea și "inteligența" (viclenia). În ceea ce privește puterea, opoziția e una graduală, dar și cu o anumită tentă privativă "absolută" (v. A8096: Când se ivește lupul, vulpea își caută gaură = " Când se arată voinicul"). Mai bogat e, în schimb, repertoriul proverbelor care materializează opoziții privative în sfera vicleniei (v. 8062: Lupul are nume rău, însă vulpea le gâtuie; sau 2012: Lupul e cu numele și vulpea cu darul = " Se zice când dintr-o faptă
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinlăuntru sunt lupi răpitori"365) recurg la falsa "neutralizare" a opoziției privative dintre LUP și OAIE/MIEL, în exemple precum 1984: Umblă să sperie lupul cu pielea oii ("Voinicul nu se sperie de cel fricos numai cu amenințări"), 2056: Lupul îmbrăcat în piele de oaie ("Se zice de cei fățarnici și vicleni" - Iordache Golescu) sau 2149: Pe din afară miel se vede, pe dinlăuntru lup întreg ("Adică cei smeriți
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]