2,768 matches
-
alt teanc. Lăsând de-o parte simbolismul întâmplării (dl. Ciocârlie avea să-mi scrie o dedicație în care menționa amuzat felul în care am dărâmat "meterezele" de cărți!), mi-a rămas în memorie faptul că reușisem să găsesc o intensă voluptate în repetarea acelorași gesturi. În copilărie, le urmăream fascinat pe femeile care țeseau metri pătrați de goblenuri sau pe bărbații ce sfărâmau mii de știuleți de porumb, umplând uriașe recipiente cu boabele aurii. Mă uimea precizia poștașului care venea mereu
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
primul rând sensibilității sale, se întemeiază pe mici complicități afective și coduri de comunicare mai greu de decriptat de cineva din afară. Așa se și explică unele comentarii vulgare apărute în presă, în legătură cu episoadele în care autorul își descrie, cu voluptate, etapele toaletei de dimineață, ca premisă sine qua non a confortului cotidian. Privite din afară, detașat, rece, dintr-o perspectivă pur rațională, detaliile ritualului matinal, cu defilarea sofisticatelor mărci de săpunuri, șampoane, balsam, parfumuri, pot indica un personaj snob și
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
povestea unui spectacol. "La tragedie est l'imitation d'une action noble...". Vocea lui se prăvălea peste noapte și peste timp. Vocea lui inteligentă, care fraza într-un anumit fel. De neuitat. În care se învolbura toată istoria omenirii. Și voluptatea lui Radu Beligan întru cunoaștere, întru curiozitatea fără de limite, fără de care ființa lehăie în ignoranță. Vocea unui Zeus cinic, auster, autoritar. La sfîrșit, Zeus acesta se joacă cu piesele unui domino, ca și cu destinele oamenilor. Le sucește, le învîrtește
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
sufletești, biografia lor aduce cu pripa ahtiată a unor umbre cărora le lipsește cutia de rezonanță psihică: nu au organul evocării. A trăi o experiență înseamnă a o degusta în planul memoriei, indiferent dacă degustarea are asprimea coșmarului nocturn sau voluptatea blîndă a reveriei vesperale. Iar simptomul clasic după care poți recunoaște un om căruia i s-a atrofiat simțul evocării este că se plînge mereu că timpul a luat-o la goană, într-o cursă tot mai accelerată și mai
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
ale filmului, prezente acolo unde scenariul ocult se suprapune peste cel al unui thriller cu accente horror. Reluată, scena inițială a celor doi soți care fac dragoste revelează faptul că mama vizionează căderea propriului copil fără să intervină, cu o voluptate viscerală, aceeași mamă care-i pune ghetuțele invers torturându-și astfel progenitura. Este greu de spus în ce constă legătura dintre film și numele său, cine este Anticristul. Natura? Femeia ca expresie concentrată, generică a naturii? Titlul este menit să
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
acest reper nu depășea inconsistența unei abstracțiuni, au fost tacit amînate, iar constatarea unanimă că Apocalipsa n-a mai avut loc a descărcat în cea mai cenușie banalitate tot ceea ce, în subtextul așteptărilor noastre, promitea a fi cea mai teribilă voluptate născută din dezastre, atrocități și carnagii. Nici conflictele endemice, nici cutremurele devastatoare, nici uraganele, nici seceta cronică și nici măcar aspirația infecției HIV de a deveni epidemie nu au reușit să facă saltul de la senzaționalul de tabloid la semnificantul cosmic, rămînînd
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]
-
autorul Moromeților, situându-se, mai înainte, Ion Barbu, iar mai târziu, Nicolae Breban. Comentatorul memoriilor "adnotate", recunoaște, valoarea portretului făcut Aurorei Cornu, devenită soția lui Marin Preda, periculoasa rivală, caracterizată veninos, "frumoasa plantă carnivoră". Dar Nina Cssian, impetuoasa zeiță a voluptății, ce fel de plantă va fi fost? Criticii memorialiști sunt mai puțini: Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Livius Ciocârlie. în volumul de Convorbiri cu Andrei Grigor, autorul seriei Scriitori români de azi și al atâtor volume de referință, ca Dimineața poeților
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
a-și găsi un loc în lume. Aspirația de a deveni "un om mare", un "geniu", un scriitor faimos, este împiedicată de mult invocata lene și de convingerea că este prea mărunt și murdar pentru a ajunge un artist. Frapează voluptatea dezvelirii: Sachs își etalează obsedant faptele rele și remușcările, urmate de credința că se poate îndrepta, că este în măsură să înceapă o viață nouă, să cunoască, așa cum sugestiv o spune, fericirea celor care au muncit. Proclamînd că întîlnirea cu
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
Două povești de amor este un spectacol pentru marele public, cu respect cultural față de Cehov (...).” Ileana Lucaciu “Mici bijuterii ale construcției dramatice, cele două piese într-un act produse de ArCuB sunt partituri în care geniul comic cehovian explorează cu voluptate natura surprinzătoare, și totuși mereu aceeași, a relațiilor dintre bărbați și femei. Calitatea producției regizate de Mircea Cornișteanu se bazează pe cele două ingrediente de bază ale oricărui spectacol: un text genial și actori pe măsura lui.” Anca Ioniță Biletele
Vara începe cu două poveşti de amor, la ArCuB () [Corola-journal/Journalistic/69859_a_71184]
-
etaj al clădirii - care adăpostește istoria torturii și a criminalității - este rezervat epocii moderne și cuprinde numeroase curiozități, printre care un stand al luptei împotriva atingerilor aduse moralei, fiind expuse cărți precum „Paris Cocktail Paradis”, „Niciodată doi fără trei” sau „Voluptăți rustice”. Tot în același spațiu există și o secție consacrată „vicleniilor penitenciare” din contemporaneitate. ( M. D. M.) Croazieră pe Nil După agitația prilejuită de Revelion și minivacanța pe care și-au luat-o la început de an unii operatori din
Agenda2006-04-06-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284682_a_286011]
-
de-a fi, de-a nu fi/ printre mii de obiecte, frumuseți convergente/ a muri-ncet, pe-ntuneric, în genunmchi/ în asteptarea-amară de miracole absențe//Insulă-a mea adâncă! O! Eden adormit/ pământ în odihnă-al uitării mele/ goliciune de voluptate-n umbră enormă a veacului// Somnu-ti în carne, în spirit: moartea ta/ Și desteptarea-n alt paradis, Mare Trup Leneș/ pentru-a începe fără liniste-altă viața/ cu inima mușcată iar de șarpele de la-nceput" (Dor mare). Marea obsesie a acestei
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
pot scuza incolora prostie nici cu un romantism perimat, dar teatral simpatic. Altădată, simpla veste a venirii unui poet le-ar fi dat nopți de insomnie. Astăzi, conștiente de propriile lor valori, sînt feministe...” Gabriela Gîrmacea își urmărește personajul cu voluptatea unui romancier și cu tenacitatea unui detectiv. Parisul a apărut ca un colac de salvare cînd sentimentul ratări: și al spaimei de mediocritate devenise acut, subliniază ea, argumentîndu-și pas cu pas, observațiile cu spusele personajului ei. Cititorul e fascinat. Are
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
la stihurile unei cogitații asupra condiției umane critice, în care conceptul caută tonalitățile liturgice: „înaintea jertfei ți-ai/ adunat ucenicii la sîn/ și cu invidie le-ai zis:/ «Adevărat, adevărat grăiesc vouă, fericiți/ sînteți că puteți să vă/ cufundați în voluptatea/ morții!/ nu vă plîngeți,/ slugi netrebnice,/ că suferiți - / cu adevărat cumplită nu e/ decît neputința de/ a muri!»”. (veșnicia patimilor). Valeriu Stancu e astfel apropiat de modalitatea care se numea în interbelic „poezia de concepție”. Valeriu Stancu, Răstălmăcirea jocului, Ed.
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
Marius Miheț Ce anume ne unește și ce ne desparte cu adevă rat? Răspunsurile memorialistice ale lui Andrei Pleșu din Față către față, indiferent de context, gravitează în jurul a trei noțiuni. Frivolitatea, candoarea și voluptatea. Prinse în sintagme năstrușnice, ele justifică sau denunță sensurile amplasamentelor spirituale. Cartea este o galerie de portrete inegale. Sunt prinși laolaltă înțelepții și ucenicii, ghinioniștii și norocoșii, oportuniștii și cei care au ales calea lungă a sincerității publice. Îi leagă
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
sau denunță sensurile amplasamentelor spirituale. Cartea este o galerie de portrete inegale. Sunt prinși laolaltă înțelepții și ucenicii, ghinioniștii și norocoșii, oportuniștii și cei care au ales calea lungă a sincerității publice. Îi leagă frivolitățile culturii înalte, dar îi despart voluptățile puterii și candoarea aservirii. Se poate jongla mult și bine cu aceste cuvinte cheie. Aprecierile lui Andrei Pleșu vin dintr-o nedisimulată pledoarie pentru literatură. E printre puținii care reamintesc faptul că literatura, prin cronicarii literari din anii ’70 și
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
personală, cărui demnitar român, d-lui Emil Boc, d-nei Elena Udrea, d-lui Videanu? Nu cred. Este foarte clar cui era destinată si președintelui nu avea cum să nu știe, de vreme ce SPP preluase gestiunea acestui obiectiv. Presedintele Traian Băsescu are voluptatea de a fi bine informat și nu avea cum să nu știe ce se întâmplă acolo. Emil Boc și Mihai Răzvan Ungureanu ar trebui întrebați oficial ce era cu acel obiectiv”, a mai spus Crin Antonescu, după care a afirmat
Antonescu: Băsescu, cel mai costisitor parazit de stat din România () [Corola-journal/Journalistic/43396_a_44721]
-
ce să mi se înfunde cu Maruca. Amintirile ei încep cu pagini insuportabil de lirice. Am fost gata să le las din mână. Am cedat la îndemnul lui T - și bine am făcut. Puternică persoană! Povestește cum, abia deprinsă cu voluptatea, la nici două luni de la nuntă, într-un hotel din Atena, în timp ce soțul ei zace bolnav de febră tifoidă într-o cameră alăturată, lasă deschisă ușa apartamentului în speranța că va intra peste ea un sirian pe care îl tot
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4341_a_5666]
-
nu se rupe din reverie decît pentru a se consacra contemplației. De aceea, Pillat nu are ambiții teoretice și nici neliniști metafizice. Sau dacă le are, nu se simt în scrisul său. Drept care nu ți-l poți închipui gustînd din voluptatea celui care face judecăți estetice severe. Pillat nu are agresivități polemice, lipsindui dorința de a-și impune opiniile. Și cine nu caută să se impună nu ajunge la treapta unei doctrine prin care să-și poată combate adversarii. De aici
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
firește, mofturi. Așa și e, dacă ne gândim cum le amestecă Lucsița din La moși. Meniul ei, din care nu lipsesc prunele cu carne (ale chivuțelor dlui Lefter) îi trădează originea sub pretenții. Nici urmă de preocupare pentru fason, nici o voluptate, doar o nevoie uriașă de a se sătura. La întâmplare. Se vede că, în chestiuni culinare, societatea de care vorbim nu este altfel decât în rest. Fără prințipuri. Unii au mode și canoane, pe care le urmează neabătut, dar fără
Mese și mâncăruri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4231_a_5556]
-
umor”, izvorîtă din propriile-i „umori”, ce „parazitează toată viziunea senină asupra existenței.” Din această juxtapunere de planuri iau naștere conflictele de care vorbea ceva mai sus autorul Negrului pe negru. „Natura mea, mai spune el, este extrem de înclinată spre voluptate, spre plăcerile intense, mari, pînă la dezastru...” Prin urmare, traversarea infernului, asumarea răului sînt pentru el cele două căi care duc spre cunoașterea de sine și spre mîntuire. Poemul nu poate deveni rugăciune decît după ce autorul lui a cunoscut exacerbarea
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
a fi”, în timp ce „la o terasă, în plină amiază, lumina taie gîtul/ domnișoarei deală turi, domnul de la masa vecină e foarte preocupat să-și deschidă venele...” Probabil că domnul de-alături e chiar poetul, care a trăit, prin intermediul privirii, o voluptate vecină cu nebunia și moartea. Nu e de mirare, deci, că, în închipuirea lui, lumina se transformă într-o ghilotină, aneantizînd obiectul adorației. E vorba aici, desigur, de o lumină neagră, luciferică, izvorîtă din dorința posesiunii. În aceasta lumină formele
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
cuvânt. Strângeam în palme iarba amestecată cu pământ, priveam copacii de deasupra mea, priveam ochii care mă țintuiau fără să clipească, în timp ce străinul mă pătrundea din ce în ce mai adânc. Încercam din răsputeri să-mi ascund plăcerea, să nu-l las să înțeleagă voluptatea pe care mi-o stârnea atingerea lui lipsită de orice tandrețe. Nu mai simțeam nici durerea de pe obrazul pălmuit, nici crengile de sub mine care-mi zgâriau pielea, nici remușcarea născută de gândul că nu am fugit atunci când aș fi putut
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
voiau ele, supuse voinței și mișcării balaurului stâlcit care-și târa coada pe sub umbra puțină a zidului. Rândurile se formau în stradă, în fața bisericuței, și grosul coloanei ieșea pe partea cealaltă a porților, risipindu-se în hudița următoare. Cerboaica descoperi voluptatea stearpă a supunerii și se abandonă cu totul mișcării aceleia necontrolate și totuși ordonate, încete și continue, spre ce? Nu știa, nu-și putea răspunde, dar înțelese dintr-o dată, cu-o adâncime sufletească ce-o uimi, că are încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
al bărbatului, pierdută în brațele lui, dormind satisfăcută, goală și obosită, toropită de dulcea istoveală. Vâlvoarea de august se mistuia ca o cenușă a pasiunii lor consumate, învăluită în mirosul acela de sevă de mesteacăn exprimând mai bine decât orice voluptate spaima de-ndepărtare și singurătate și-i prăbușise de-a dreptul în somn. El întâi, cu brațul sub capul ei, răsuflând tot mai liniștit și mai prelung, scufundându-se în moartea aceea aparentă care-l despărțea de ea, apoi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și doarme, doarme nenorocitul..." (Salcie cu Pajura) Starea (postura) orizontală se traduce, deci, în planul trăirii poetice prin starea de lene, de spleen. Plictiseala, spune Jankélévitch, este unitatea ironiei, o amețeală care se autodizolvă; eternitatea unei după-amiezi comic-serioase, fericirea fără voluptate, profunzimea superficială, mereu înfometată și mereu dezgustată. A dispera înseamnă a ști ceea ce urmează să devii, dar a te plictisi, din contra, înseamnă a putea deveni orice 26. Acesta este cauza pentru care Emil Botta își cultivă această stare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]