461 matches
-
foloseau ca piedestal pentru cupe, navicele sau, cel mult, ca suporturi pentru reprezentările cultuale. Figurile de sfincși înaripați, soare înaripat, pom sacru, ce ornamentează adesea aceste postamente, amintesc de decorațiunile din repertoriul iconografic al templului (sfincși, coloane cu capiteluri cu volute, soare înaripat) care marchează prezența divinității. Unii cercetători au încercat să identifice divinitățile reprezentate în imaginile de pe postamentul cultual citat mai sus, de la Tell Taanach, dar e dificil să propunem o lectură de ansamblu sigură (Oggiano, 2005, pp. 71-74). Numeroase
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Basarabiei. Obiectele de inventar din tezaurul de la Bubueci sunt piese de harnașament și echipament sarmatic: un coif din bronz cu calotă semisferică cu cozoroc și apărătoare de ceafă cu o nervură dispusă pe toată partea frontală, terminându-se cu o volută; un cazan din bronz, păstrat fragmentar cu urme de reparații în câteva locuri, cu corpul semisferic alungit, o toartă arcuită decorată cu trei butoni (deși într-o fotografie din 1910 cazanul avea ambele torți și mai păstra o mică parte
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
exterioară cu foiță de aur și decorate pe margini cu trei cercuri concentrice (dintre care primul și al treilea simple iar al doilea în formă de șnur răsucit și în zona centrală cu un cerc, având inclus în interior patru volute ce formează în mijloc un romb, în centrul căreia este dispusă o aplicație de formă rotundă; o psalie fragmentară din fier găsită lângă catarame; o zăbală păstrată fragmentar din fier din care se mai păstra capătul îndoit a uneia dintre
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
o eschivă de umbre de capete - o, / capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat, / cele ce n-au purtat niciodată o mască, / încet în larmă apun - și nu le mai deosebim / din piramida de cranii ce crește mereu / printre volutele dansului nostru.” Aflate sub semnul lui „nu”, al negației totale și definitive, personajele acestei lumi așteaptă venirea „zeului hienelor” - imaginea lugubră a speranței eschatologice într-un univers otrăvit și stigmatizat, unde, odată cu cărțile, „bisericile goale” și bibliotecile, metafizica și idealitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
în contemplație estetică. False descrieri, chiar când propun universuri artistice (Meling, Delft, Botticelli), poemele caută, de preferință, „ora difuză” a serii și a aurorei. Intenția de a conferi imaginii verticalitatea unor „dorice, prudente forme” (Proemiu) are a învinge atracția spre volutele melodioase, feminine. Chemărilor vagului dispersant, cu stigmate simboliste (Delft, Mătasea depărtărilor), li se opune năzuința spre centru, punct ferm în rotirea „nervoasă” a timpului, de unde și ocurența simbolurilor insularității. Aventura poeziei, realitate suverană, deasupra vicisitudinilor devenirii, nu anulează însă dilema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
cumnatul Rodicăi), apar personaje fără relief: condamnatul (om lipsit de scrupule și de o senzualitate maladivă) și sora sa, Marieta, femeie frivolă și rapace. Separarea celor două grupuri, survenită în finalul cărții, este soluția etică simplistă spre care „curge”, fără volute dramatice, întreaga scriere. SCRIERI: Bârlogul lupilor, București, 1963; Ceața, București, 1968; Femei singure, București, 1969; Gentlemanul șchiop, Iași, 1970; Expresul de noapte, București, 1974; Samsarul, București, 1975; Casa păcatelor, București, 1980; Ultima spovedanie, București, 1984. Repere bibliografice: Boris Buzilă, Două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
lui În socialism și Încrederea În simpatizanții occidentali ai acestuia. Acești critici, care nu se numeau Încă „disidenți” (termen În general neagreat de cei În cauză), se Îndepărtaseră de regim și de limbajul său „socialist”. După 1968, acest limbaj, cu volutele lui lemnoase despre „pace”, „egalitate” și „bunăvoință frățească”, suna strident de fals - Îndeosebi pentru activiștii anilor ’60 care Îl luaseră cândva În serios. Aceștia, În majoritate studenți, savanți, jurnaliști, dramaturgi și scriitori, au fost principalele victime ale represiunii, Îndeosebi În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1920 la Budapesta, Sibiu și București se află în mod clar sub influența Secession-ului. Graficianul inserează elementele portului tradițional românesc, aduse prin complicația liniei la un veșmânt de mare rafinament, în acord cu vegetația stilizată din jur, care continuă volutele rochiei fetei de împărat travestită într-o frumoasă țărancă română, "un personaj ardelean princiar". Acest desen apare pe coperta revistei preț de 12 numere, între 1 iulie și 31 decembrie 1902. La rândul său, Ary Murnu colaborează la aceeași revistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de la Sibiu. La Mișu Teișanu, Luceafărul "Ce-ți pasă ție, chip de lut, / Dac'oiu fi eu sau altul", (cromolitografie, 495 x 346 cm, 1923, cabinetul de stampe BAR) Toate aceste desene poartă marca influenței Secession-ului vienez. Învăluiți în volutele părului, cei doi îndrăgostiți apar aproape degeminați. Cătălina privește în sus la Luceafăr care lasă în urma sa o trenă neagră, rotindu-se în spirală către astrul ce-i este originea. La fel în Luceafărul, ("Și din a chaosului văi / Un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbol, asociat păcatului, devine un element integrat corporalității feminine. Între 1891-1893 și 1906 (1912?), Franz von Stück pictează o serie de variațiuni pe tema Păcatului. Tabloul din 1899, intitulat Păcat, înfățișează o femeie culcată, al cărei corp este înfășurat în volutele ireverențioase ale unui corp de șarpe din specia constrictorilor (ținând cont de dimensiunea sa excepțională). Reptila oferă un culcuș confortabil femeii, iar (ca numitor comun al tablourilor cu această temă), capul ei este aproape lipit, tandru, de capul femeii. Există
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o parte din aceste tablouri, arhitectonica relevă mai degrabă un oraș flamand, punând în evidență sursa de inspirație străină, dar și eclectismul stilului. Pieptănăturile sofisticate adăugă propria lor geometrie arabescului floral, iar veșmântul, printr-un procedeu de continuitate mimetică, integrează volutele și dantelăria nu mai puțin complicată a florilor. Ornamentalul devenit podoabă și accesoriu, paftale, bijuterii sofisticate la Gustav Moreau ele îmbracă până la saturație nuditatea Salomeii devine prim plan al tabloului, chipul femeii întreținând o relație metonimică cu el. În aria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]