3,145 matches
-
și să le spui că n-ai de gând să te mai și întorci cu avionul, că-ți pun interdicție cât ai clipi. Nu, Webber își punea costumul colant negru, și oamenilor le curgeau deja balele să-l lovească. Se vopsea cu alb pe față, intra în cutia lui invizibilă, începea să mimeze, și banii începeau să curgă. Mai ales la colegii, dar mergea treaba și la târgurile locale și statale. Chiar dacă o luau drept un fel de spectacol ambulant, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
decât fardul albastru strălucitor de pleoape. Și pata aia rujată cântă. Exact la momentul potrivit, Webber ridică mâna să-l ajute să coboare. Flint îi ia brațul ca o femeiușcă, dând încă din buze. I se văd acum și unghiile vopsite într-o roșu de acadea. Și Webber îi șoptește: Am băgat de cinci dolari. Webber îl ajută să coboare, și-l duce în fața tipului care e primul în rând și zice: — Numai cântecul ăsta o să-l audă toată seara. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ani, aparatele digitale pentru amatori le-au înlocuit tot mai mult pe cele cu peliculă. Camera obscură trebuie să fie perfect etanșă și să lase să pătrundă lumina doar prin obiectiv. Pentru a evita reflexiile parazite de pe pereții laterali, este vopsită cu o vopsea antireflex de culoare neagră (figura 2.4). Dintre alte calități necesare menționăm: - cadrul de expunere trebuie să asigure planeitatea filmului; - planul peliculei fotosensibile trebuie să fie perpendicular pe axul obiectivului, iar dacă avem o cameră obscură descentrabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
făcându-ți munca. E timpul să intri în pâine, gata cu leneveala și nu uita, îmi ești datoare vândută. Aceeași ființă deplorabilă, cu o altă pieptănătură. Își încrețise părul scurt și-l ridicase spre înalturi, nu mai înainte de a-l vopsi într-o culoare de catran. La scurt timp, cum vechea denumire a postului nu se mai justifica, veni adresă de la minister cu înștiințarea că funcția de dactilografă se transforma în aceea de referent. Această depeșă lăsa la latitudinea șefilor stabilirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Dar acum se găsea singur În zona docurilor, soarele se ridicase, iar el era Încălzit și obosit. Vasul 85 ancorat lângă ponton i s-a părut prea mic și prea șubred ca să reziste la traversarea spre Java. Cândva fusese poate vopsit vesel În verde și galben, dar pe lemnul negru și năclăit al carenei nu rămăseseră decât coji scorojite de lac. Puntea se și umpluse, Însă mulțimea continua să se Înghesuie și blocase pasarela. Nu erau țipete, nici forfotă, doar o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-și scoată mâna de sub a ei. Nu erai bolnav chiar așa de des, nu-i așa? — Ba da, mai mereu. Nu puteam să sufăr Haga. Nici casa aia. Acum mi-o amintesc foarte bine. Tavanele erau foarte joase, cu bârne vopsite În negru. Erau peste tot pânze de păianjen și șomoioage de puf pe care aș fi vrut să le ating Întruna. În camera mea, care se afla sus, la ultimul etaj, era o ferestruică. Jumătate din priveliște era blocată de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Pur și simplu i se părea mai firesc decât să stea În tăcere. A tras iarăși cu urechea, tot nimic după cât putea să-și dea seama. A Întins mâna, a atins ușa cabinei și a pipăit lacul neted al lemnului vopsit În micuța lui celulă. A așteptat, Întrebându-se cum oare avea să se Încheie povestea asta. Nimic nu-i sigur În viață, Își amintea el vorbele lui Karl. Trebuie să te lași În voia soartei, să lași viața să te
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
străzii. Cu scaunul rezemat de fișet asistenta moțăia cu o carte în brațe, cu fața învăluită de-o mare împăcare... Carmina coborî din scaun și porni spre ieșire parcă târându-se pe linoleum, străbătu culoarele întunecate, auzi în dosul ușilor vopsite în alb bâzâitul aparatelor de pilit, se grăbi să ajungă afară, coborî scările, respiră de câteva ori profund, aerul părea rarefiat, pătrundea anevoios în plămâni. Coti pe lângă biserică, apoi pe lângă un atelier de ceasornicărie, ieși, în sfârșit, în bulevard. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amănunte secvențe picante din viața ei de familie. Dar în ziua aceea, amestecul acela de soare ce promitea și întărâta speranțele, mirosul de clor, genunchiul Mariei dezgolit, mâinile desfăcute în poală, relaxate ca după un efort teribil, oglinda jupuită, pereții vopsiți de un verde catran, toate îi creaseră o senzație nelămurită de silă, un gen de irascibilitate tulbure, se gândea cu dezgust la toate aceste stereotipii, viață, moarte, asimilație, dezasimilație. Ce stupiditate, spuse, când și cum să mai crezi în vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o femeie bătrână, sulemenită, cu părul încrețit foarte mărunt pe frunte ședea parcă odihnindu-se după un prânz copios. Din când în când își ștergea fața încărcată de grăsime cu un șervețel având mare grijă să nu-și atingă buzele vopsite strident, creionate din plin. Avea degetele încărcate de inele, o poșetă veche, albă cândva, cu încuietoare nichelată. Privea plină de interes în interiorul încăperii, uneori își trecea limba peste buze, dinții îi erau plini de ruj. Dintr-odată se desprinse de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
grație sensibilității reușise să discearnă o stare de spirit numai din câteva gesturi, o mimică, o vorbă neatent strecurată, un fleac de fapt! Poate Sidonia își mai amintea de o după amiază, puțin după căsătoria lui Ovidiu, avea încă părul vopsit în nuanțe movulii, se simțea ușoară ca o gâză...Închise de plăcere ochii și când îi redeschise observă că se afla în fața unei cabine de telefon. Găsi amănuntul edificator, se opri, scotoci în poșetă, alese o monedă, formă numărul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu o crudă exactitate realul. Se despărți de Dimitrie în stația de autobuz. N-o să mai facă pasiențe așezată pe covor. Știa că pierduse partida, dar se înverșuna. Intră în coafor să-și facă un tratament cosmetic și să se vopsească la păr. Suporta cu stoicism întreaga tevatură, închidea ochii, își spunea că așa o fi creația, se naște din durere, ar fi vrut să fie o bucată de plastilină în mâinile viguroase ale cosmeticienei și, după chinul îndurat, ideal ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
satul situat ceva mai încolo, cam la vreun kilometru. Aflat la volanul mașinii, poti lesne trece pe langă golul căscat în gardul viu ce străjuiește marginile șoselei fără să observi micuțul indicator din lemn prins de un stâlp, cu litere vopsite de mână, șterse și decolorate, litere ce compun numele „Ludlow“, și - în consecință - să nuți dai seama că el arată drumul spre o locuință umană. O movilita și un pâlc de fagi maschează, dinspre drum, vila și dependințele ei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și curând te trezesti și tu la fel. Dogoarea este formidabilă. Sudoarea ți se prelinge pe trup râuri-râuri. — Lăsând dare în funingine. — Întocmai. Toți scriitorii stăteau bucșiți în cabană aia, cu soldurile lipite unul de celălalt, arătând că niște sălbatici vopsiți în culorile războiului și mirosind ca niște costițe afumate. Erau bărbați și femei laolaltă? — Nu. Finlandezii erau surprinzător de pudibonzi pe tema asta. Nu tocmai cum te-ai fi așteptat din partea unor scandinavi. Doamnele au făcut sauna separat și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
falnici, frasini uriași, ici-colo câțiva plopi ca niște coloane fără de sfârșit, fagi, carpeni, toți par o armată strașnică ce se prezintă mereu la datorie. Pe copaci, liane lungi și încâlcite, flori de diferite culori, ca și cum ploaia ghidușă le-ar fi vopsit de pe o paletă vrăjită. Dar primăvara! O, primăvara aici sunt adevărate comori. Printre frunzele încă rămase pe jos, de sub rădăcinile ramificate ale unor arbori, răsar cu o strălucire de diamant, ghiocei. Apoi, gingașe lăcrămioare, păpădii și alte flori. Vara, la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
numele mătușilor și unchilor lui (doar numele de botez), alergiile de care suferea, rezultatele a treizeci și două de teste de ortografie pe care le susținuse la vârsta de zece ani, o listă a partenerelor sexuale, culorile în care fuseseră vopsite trei camere din casa lui -, dar nici o adresă, nici un număr de telefon. Absolut nimic care să-l lege pe Eric de acest ilustru necunoscut, nimic din ceea ce voiam într-adevăr să aflu. Primul Eric Sanderson intitulase aceste pagini MANTRA LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plicul de urgență al lui Eric Sanderson și mantra lui Ryan Mitchell prinsă în piuneze pe afișierul din bucătărie. M-am luptat să-mi aduc aminte textul de pe foile alea de hârtie. Rezultate la examene? Culorile în care au fost vopsite camerele? — Albastru, negru, cenușiu și galben, am strigat cuvintele, icnind, deposedat din cauza șocului de orice urmă de gândire sau logică. Am strigat și am lovit apa cu picioarele, încercând să apuc întunericul cu mâinile. — Albastru, negru, cenușiu și galben. Albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea, legănându-ne amândoi picioarele tot mai sus, dincolo de marginea stâncii. — N-ai citit Câinele din Baskervilles, nu-i așa? Am clătinat din cap. — Nu te mai deranja. O întreagă agitație inutilă doar pentru ca Holmes să poată împușca un câine vopsit în verde. De fapt, așa faci oamenii să creadă că ești un geniu; îți găsești un tovarăș încet la minte care să se arate impresionat de fiecare dată când te bășești și care să-ți poată publica isprăvile în paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
său. Am pornit spre ea. Apropiindu-mă, am văzut că lampa arăta ca scoasă dintr-un living al anilor ’70, avea un abajur mare, de verde decolorat, cu ciucuri și-un picior plin de bucle și curburi făcut din lemn vopsit în negru. — E cineva? Nu era nimeni în jur, doar eu și lampa, stând împreună la capătul unui hol lung și solitar. L-am găsit urmărind cablul de alimentare. Cablul lămpii se continua cu un prelungitor portocaliu care se continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
familiară, am legat rucsacul la loc și m-am sprijinit de un perete, lăsând personalitatea lui Richardson să se disipeze. Pereți. Camera asta avea într-adevăr pereți - nu cărțile fără număr din coridoarele de-afară, ci pereți adevărați, tencuiți și vopsiți într-un albastru intens. Dormitorul Primului Eric Sanderson. Te-am găsit, mi-am spus, te-am regăsit. Am traversat încăperea și m-am urcat pe pat, îngenunchind ca să pot ajunge la cărțile de pe raft. — Prea bine, Eric, am rostit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
degete mă prinseră de încheietura mâinii și de antebraț și mă traseră înapoi la suprafață cu o Cu doar o oră în urmă m-am trezit întins cu fața în sus pe un pat, uitându-mă la niște cuvinte prost vopsite în albastru scrise pe-un tavan. Cuvintele albastre spuneau: Nu știam cine sunt. „Deci, ce poți t Acum, după o oră, stau într-o sală de operație și doctorița încearcă să nu se încrunte sau să suspine sau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am tăiat pletele la vreme, mi-am lungit poalele la vreme, am aruncat la vreme fardurile. Detest discursul ăsta: "la vîrsta noastră nu mai merge să... sîntem bătrîne de-acuma", cu care mă tot întîmpină o fostă colegă, cu toate că-și vopsește părul într-un orange nepotrivit cu vîrsta ei, a mea. Cristoase, lasă-mă să îmbătrînesc frumos, mă rog de cîte ori mă ciocnesc prin tîrg de baba cu cap de bomboană fondantă. Înșfac o canadiană cu glugă, îmi pun ghetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cînd s-au dus, în fine, la Paris. Antipatia față de Patrick m-a înrăit, s-a revărsat și spre Brăduț. Nu-i vedeam decît "buză-n buză", ca pe meduzul și meduza din cîntecul scîrbos, Moda Punk. Patrick se și vopsise punk, blond-rozaliu, ba mai purta și cercel într-un lob de ureche, ca însemn de maximă virilitate. "El propune, ea (care ea?) refuză.// Iar pe plaja cu delicii/ Se gîndesc la orificii". La scrisorile din Belleville n-am mai răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi lăsat slobozi Mistrie, doi-trei angajați puteau face munca întregului colectiv. Însă iel trebuia să țină sub control tot. Cu suflu iacobin-bolșevic. Nu degeaba, după decembrie '89, cineva a propus în presă să fie depus în Sala pașilor pierduți și vopsit în roz, cum au făcut cehii cu tancul sovietic intrat peste ei. Institutul nu era decît o tablă de șah cu piese vii, pe 64 de pătrate. Turele (șefii de sector aleși dintre supușii mediocri, dar fideli) constituiau forța lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Chat ca "exponent al romantismului". Pîn' la urmă, și-a luat licența cu Atributul "tare" în poezia militantă, diriguit de stilisticianul Al. Andru și s-a deprins să fie rinocer comunist. N-a fost străin de indicația de-a se vopsi frunzele uscate în verde, cu prilejul unei "vizite de lucru". A vopsit frunzele? Ar fi vopsit și norii în albastru ceruleum cînd veneau la Iași cîrmaciul și cîrmacea. Genosse i-am zis noi, colegii, pentru că era-n stare să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]