KorAP: Find »[drukola/base=votcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...44 >

1,091 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

e plină. Îmi imaginez că o persoană care premeditează asemenea fapte bea ca să își facă curaj. Mai ales că s-a chinuit să o și umple. Dar să ai votcă la tine și să nu o bei? ă Credeți că votca are vreo însemnătate? întrebă Nicodim Fomici. ă În cazuri ca acestea, orice are însemnătate. ă Dar poate că nu a fost nevoie să-și facă curaj, obiectă Salitov, cu oarecare îndrăzneală. Poate că l-a omorât pe pitic într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
curaj, obiectă Salitov, cu oarecare îndrăzneală. Poate că l-a omorât pe pitic într-un acces de furie. și apoi s-a spânzurat într-un acces de remușcare. Poate, de asemenea, că el avea obiceiul să poarte o sticluță cu votcă oriunde mergea. și a uitat de ea în agitația momentului. ă Asta e o teorie interesantă, comentă Porfiri. și îți sunt recunoscător că ne-ai împărtășit-o și nouă. ă Uitați-vă la haina sa, spuse Porfiri arătând către cadavrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
trebuie să fie măria sa. ă Bravo, strigă Porfiri și bătu din palme de patru sau cinci ori, în timp ce cămătarul abia de schiță o grimasă și întoarse chitara pe dos. ă Monolgul lui Osip, din Revizorul, spuse Porfiri. Actorul, duhnind a votcă de la o poștă, răspunse aplauzelor cu o plecăciune, cu fața prietenoasă și satisfăcută.- Am jucat rolul acesta în '56 la Teatrul Mariinski. Sunteți un cunoscător al artelor dramatice? ă Sunt un admirator al lui Gogol. ă Douăzeci de ruble, mârâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
fost prost judecat. Tânăra doamnă care tocmai a trecut pe aici, continuă el. Nu cumva ați văzut...? Însă deja îl ignorau într-atât încât nici nu se mai chinuiau să facă glume pe seama lui. Pe masă era o stilcă de votcă aprope goală și majoritatea bărbaților fumau pipă. Nimic în afara absorbantului fum de tutun nu conta pentru ei. Porfiri trase un scaun hodorogit la masă și li se alătură, punându-și cărțile în poală. Așteptă să se termine jocul și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
că bărbatul exagerase cu pretențiile sale. ă Dar nu este drept deloc, spuse Porfiri. Iată cum ar fi mai drept. Dacă eu câștig, dumneata îmi spui unde îl găsesc pe Virginski. Dacă pierd, voi trmite după o altă sticlă de votcă pe care să o împărțiți între voi. Porfiri era de părere că chiar de ar fi să piardă pariul, el ar câștiga de partea sa audiența. Unul dintre ceilalți, apreciindu-i generozitatea, tot i-ar spune ce vrea să știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
acolo, la parter, cu meșterul de cabineți Kezel. După tensiunea confruntării, atmosfera reveni la amuzamentul vulgar de dinainte. Râsetele acum, însă, erau la adresa bărbatului în sacou, care suporta tiradele lor adresate eșecului său de a le asigura o sticlă de votcă. În ciuda succesului, Porfiri părăsi masa de joc cu reținere, aproape dezamăgit. Avea sentimentul că ei o terminaseră cu el. Nu-i rămânea decât să se întoarcă la munca sa. § Numele 'Kezel' era scris cu creta pe ușă. Kezel nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
m-a făcut în mod natural suspicios. Când am examinat plămânii, am observat că, deși păreau sănătoși, parenchimul era inflamat. și apoi, când am ajuns să testez conținutul stomacului... ă Peste ce ai dat? îl întrerupse Porfiri cu interes. ă Votcă. O căruță de votcă. De unde și mirosul, bineînțeles. ă Ce fel de miros? ă Miros de acid cianhidric. ă Înțeleg. ă Da. Testul pentru acid cianhidric a ieșit pozitiv. De un albastru adânc și foarte frumos. ă Deci a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
mod natural suspicios. Când am examinat plămânii, am observat că, deși păreau sănătoși, parenchimul era inflamat. și apoi, când am ajuns să testez conținutul stomacului... ă Peste ce ai dat? îl întrerupse Porfiri cu interes. ă Votcă. O căruță de votcă. De unde și mirosul, bineînțeles. ă Ce fel de miros? ă Miros de acid cianhidric. ă Înțeleg. ă Da. Testul pentru acid cianhidric a ieșit pozitiv. De un albastru adânc și foarte frumos. ă Deci a fost otrăvit. ă Așa se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
acid cianhidric a ieșit pozitiv. De un albastru adânc și foarte frumos. ă Deci a fost otrăvit. ă Așa se pare. ă și ai vreo idee cum i-a fost administrat? ă Înclin să cred că a fost pus în votcă. ă Dar sticluța lui era plină, se miră Porfiri. ă Exact. Votca aflată în stomac i-a putut fi dată de o persoană sau de persoane necunoscute. ă și atunci cineva l-a legat sus în copac într-o încercare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ă Deci a fost otrăvit. ă Așa se pare. ă și ai vreo idee cum i-a fost administrat? ă Înclin să cred că a fost pus în votcă. ă Dar sticluța lui era plină, se miră Porfiri. ă Exact. Votca aflată în stomac i-a putut fi dată de o persoană sau de persoane necunoscute. ă și atunci cineva l-a legat sus în copac într-o încercare de face să arate a sinucidere. Mă întreb dacă nu cumva leziunile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
cerut Govorov ceva? Mânca? I-ai adus mâncare în cameră? ă Da, mânca. Desigur că mânca? ă Ce mânca? Îți amintești? ă Carne de vițel. Aperitive. Ceai. ă Cerea și altceva? Dmitri se gândi pentru o clipă. ă Nu voia votcă. L-am întrebat dacă vrea votcă și mi-a spus că nu. ă Asta-i interesant, spuse Porfiri și îi aruncă lui Salitov, care era din nou în picioare, o privire întrebătoare. Salitov aprobă gânditor. ă Așa e. Nu m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
adus mâncare în cameră? ă Da, mânca. Desigur că mânca? ă Ce mânca? Îți amintești? ă Carne de vițel. Aperitive. Ceai. ă Cerea și altceva? Dmitri se gândi pentru o clipă. ă Nu voia votcă. L-am întrebat dacă vrea votcă și mi-a spus că nu. ă Asta-i interesant, spuse Porfiri și îi aruncă lui Salitov, care era din nou în picioare, o privire întrebătoare. Salitov aprobă gânditor. ă Așa e. Nu m-am gândit niciodată că Govorov drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
spuse Porfiri și îi aruncă lui Salitov, care era din nou în picioare, o privire întrebătoare. Salitov aprobă gânditor. ă Așa e. Nu m-am gândit niciodată că Govorov drept un abstinent, confirmă el. ă Poate că își aducea propria votca? sugeră Porfiri. Hai să vedem, începu el să recapituleze. Refuza votca, dar accepta vițelul - chiar dacă asta se întâmpla în postul Crăciunului, nu-i așa? Dmitri încuviință. Porfiri continuă: ă E evident că nu era un credincios fervent. ă Dar cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
în picioare, o privire întrebătoare. Salitov aprobă gânditor. ă Așa e. Nu m-am gândit niciodată că Govorov drept un abstinent, confirmă el. ă Poate că își aducea propria votca? sugeră Porfiri. Hai să vedem, începu el să recapituleze. Refuza votca, dar accepta vițelul - chiar dacă asta se întâmpla în postul Crăciunului, nu-i așa? Dmitri încuviință. Porfiri continuă: ă E evident că nu era un credincios fervent. ă Dar cine este în zilele aste? spuse Salitov. Mai mult, sunt surpins că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
scării. Salitov stătea de o parte a ușii, Porfiri de cealaltă. Locotenentul întoarse mânerul și împinse ușa. Lumina din apartament dădu buzna afară. Încet, în urma țevii revolverului, Salitov înainta, cu Porfiri după el. Camera era rece și miroasea puternic a votcă. În ciuda gazului arzând, atmosfera era una fără viață. Erau siguri că bărbatul care zăcea cu fața în jos peste o chitară zdrobită nu avea să se mai ridice. Era un bărbat mare, care părea că făcuse eforturi serioase să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
peste tot. Mai este o încăpere legată de asta, o bucătărie mică. ă Iar ferestrele? ă Le-am verificat pe toate. Încuiate pe dinăuntru. Ăsta-i Govorov? Salitov îndreptă pistolul înspre cadavru. Porfiri ridică și mirosi o sticlă goală de votcă căzută lângă cadavru. ă Avem nevoie de prietenii noștri de afară ca să ne confirme asta. Dacă este el, atunci trebuie să mărturisesc că nu este pentru prima data când îl întâlnesc pe evazivul Constantin Chirilovici Govorov. Una dintre sprâncenele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
creapă. Propriul dumitale raport pomenște de stical goală găsită lângă cadavru. ă Dar dacă ne-am înșelat când am desconsiderat analizele doctorului Pervoiedov privind cauza morții în cazul administratorului? Să presupunem, pentru o clipă, că Boria a fost otrăvit cu votcă contaminată. Oare nu ne aflăm în aceeași situație și acuma? Este acesta un modus operandi? Va mai apărea, vom citi despre el în ziare, tocmai fiindcă din graba noatră de a clasa cazul i-am permis criminalului să omoare din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
țâși afară un lichid urât mirositor, iar stomacul se prăbuși dezvelind o membrană galbenă și plină de riduri. ă Fiți recunoscători, domnilor, spuse doctorul Pervoiedov, că nu a mâncat hrană solidă recent. Însă judecând după miros, a băut cu siguranță votcă. ă Am găsit o sticlă goală de votcă lângă cadavru, spuse Porfiri. Puțină votcă se pare că a căzut și pe covor. ă Ai face foarte bine să testezi și aia. Porfiri încuviință. ă Regret că prokurorul Liputin nu este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
se prăbuși dezvelind o membrană galbenă și plină de riduri. ă Fiți recunoscători, domnilor, spuse doctorul Pervoiedov, că nu a mâncat hrană solidă recent. Însă judecând după miros, a băut cu siguranță votcă. ă Am găsit o sticlă goală de votcă lângă cadavru, spuse Porfiri. Puțină votcă se pare că a căzut și pe covor. ă Ai face foarte bine să testezi și aia. Porfiri încuviință. ă Regret că prokurorul Liputin nu este aici să observe munca mea, spuse el. Avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
și plină de riduri. ă Fiți recunoscători, domnilor, spuse doctorul Pervoiedov, că nu a mâncat hrană solidă recent. Însă judecând după miros, a băut cu siguranță votcă. ă Am găsit o sticlă goală de votcă lângă cadavru, spuse Porfiri. Puțină votcă se pare că a căzut și pe covor. ă Ai face foarte bine să testezi și aia. Porfiri încuviință. ă Regret că prokurorul Liputin nu este aici să observe munca mea, spuse el. Avea în mână o bucată de hârtie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
l-ați legat pe Boria de subsuoară și care, la rândul ei, a fost trecută prin scripetele cu greutăți fixat de unul din ceilalți copaci. Pe moment Boria era încă în viață, deși nu mai avea mult de trăit datorită votcii otrăvite pe care i-ați servit-o. Leziunile pe care le-am găsit în jurul stomacului său dovedesc că Boria era încă viu. Poate că deja avea ștreangul în jurul gâtului. După ce l-ați ridicat suficient de sus, ați legat frângia asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
copacul ăsta. Ridică-mă. Așa, e bine. Ține-mă pe umerii tăi. Așa. E bine. Eu trebuie să leg asta. Nu-ți face griji, știu ce fac. Poți să mă lași jos acum. Doamne, Boria, tu tremuri. Uite, am adus votcă, bea niște votcă.“ Iar când v-a oferit sticla înapoi, normal că ați refuzat-o. „Unul din noi trebuie să aibă mintea limpede,“ îi spuneți dumneavoastră. Nu a fost ceva de genul ăsta, Osip Maximovici. ă Cum? Am făcut toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-mă. Așa, e bine. Ține-mă pe umerii tăi. Așa. E bine. Eu trebuie să leg asta. Nu-ți face griji, știu ce fac. Poți să mă lași jos acum. Doamne, Boria, tu tremuri. Uite, am adus votcă, bea niște votcă.“ Iar când v-a oferit sticla înapoi, normal că ați refuzat-o. „Unul din noi trebuie să aibă mintea limpede,“ îi spuneți dumneavoastră. Nu a fost ceva de genul ăsta, Osip Maximovici. ă Cum? Am făcut toate astea fiindcă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
crezut-o întodeauna. Dar nu am spus nimic. Tăcerea mea a omorât-o. Porfiri îi răspunse clipind. Aruncă scrisoare pe pat și se ridică. Se îndreptă spre Lebediev pe care îl prinse de guler și îi spuse în fața duhnind a votcă: ă A fost fiica voastră. Fostul funcționar civil nu reacționă deloc la spusele lui Porfiri. Lilia Ivanovna. Ivanovna. Lilia Ivanovna, continuă Porfiri, accepntuând patronimul. Chiar dacă s-ar fi făcut vinovată de acuzele astea, tot fiica dumitale rămâne. Lăsă gulerul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190

manifeste pe sticlă” (pp. 555-556), este capabil și de fapte bune: grațiază tatăl unei fetițe de 9 ani, venită la el în audiență, copila fiind sfătuită, peste ani, să nu intre în UTM (p. 556). Gh. Pintilie era pasionat de votcă și, mai ales, de țigările „Plugar”, cumpărând un întreg vagon confiscat de Miliție (p. 557). Aproape toți liderii sfârșesc rău după venirea lui Ceaușescu la putere, li se retrag distincțiile și gradele militare, intră în anonimat (unul ajunge „supraveghetor al

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]