1,324 matches
-
din vise închisoare?! IMAGINI FALSE, AMĂGIRI ȘI ȘOAPTE Se frâng de brațul serii vise mute Furtuni de gânduri biciuie amarnic Strivesc în palma clipelor durute Speranțe-stinse-n vaietul slugarnic Al ielelor dansând în juru-ți, slute. Te-ncolăcesc, pe rând, sterpe liane Vrăjit te pierzi în șoapte de-alăute Și-n foșnet de mătăsuri diafane ... Se-nghesuie, se unduie lascive, Te-aruncă-n jarul poftelor, sălbatic, Cuprinse de dorințe maladive Pătrund în ochiul tău de singuratic Imagini false, amăgiri și șoapte Cu măști sculptate-n
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
din înaltul cerului începuseră să cânte iar de pe crengile noduroase ale copacilor. Lalelele își recăpătară vioiciunea și culoarea, zambilele aromate aveau o strălucire aparte și totul era luminat de razele soarelui strălucitor. Ajungând pe pământul Țării Lalelelor, pasărea care îi vrăjise cu apariția sa, își strânse aripile în jurul trupului și îi privi pe toți, fără să spună nimic. Văzând că nu spune nici o vorbă, unul dintre Capetele de Pisică spuse: - Ia te uită! Alte păsări pe la noi, oare ce-o fi
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
transformară în berze și vulturi. Înainte să își ia zborul, Domnul mai spuse: - Rămâneți cu bine dragii mei și aveți grijă să faceți întocmai cum am spus eu! Împărăteasa Țării Lalelelor, oamenii, animalele și păsărelele făcură o plecăciune în fața Domnului, vrăjiți de magia celestă, coborâtă în țara lor și care acum va trebui să-i părăsească. Domnul, împreună cu îngerii și cu bătrânii Țării Lalelelor zburară în înaltul cerului până la norul cel alb. Când se uitară pe cer, văzură cum norul alb
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
căci norii grei ce-i tunau supărarea sub ochii blânzi și-au dat răimea jos! * Când brațele de raze și le-a-ntins neliniștile toate-au adormit, sub ploaia de săruturi ce-a cuprins în taină sufletul și l-a vrăjit.. * C-un singur vers a-nsămânțat iubire în sufletul atât de însetat c-a devenit parfum de fericire și-n liliacul alb l-a preschimbat. * Timid ți-ai așezat ochii-ntre stele să mă privești cu dragoste ce fac, când eu
PARFUM DE LILIAC de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353929_a_355258]
-
de bucurie că am găsit ideea salvatoare și am început să meditez: cum s-o pun în aplicare.Chiar...Cum? Păi, de ce sunt pe lumea asta vrăjitoarele? Nu sunt pline ziarele de anunțurile lor ? Nu au făcut ele nu-ș...ce vrăji ca să câștige echipa noastră campionatul mondial? Și...nu l-a câștigat? Dar, pentru așa trebșoară ai nevoie de bani. Nu mulți. Foaaarte mulți! Dar singura mea sursă de finanțare este doar pensia. Care pensie... Însă, când omul are o idee
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
să fac? Am scos și am ajuns la Zambilica. După ce m-a ascultat, aceasta mi-a spus cu inima îndoită : -Haoleu! Pricep eu ceva la jigăniile astea, dar transformarea poa’ s-o facă doar bunică-mea, Pahoma. Că numai ea vrăjește cu jigănii. Dacă vrei...Am înțeles, alte sutare. Și am ajuns la mama Pahoma, care avea un singur dinte în gură și mă stropșea: -Ausi, domnisorule? Pă se pământ trăiesti? Chestii d-astea numai maistrii africani le fac.Cu vrăzile
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
un ou... asta e !(Doamne-ferește?!). Dacă m-a mâncat...curiozitatea! La acarieni, cum o fi? Că biologii nu prea dau detalii. Cum o fi, cum n-o fi, trebuie să-mi duc planul până la capăt! Degeaba sacrificiile până m-am vrăjit ? Așa că, într-o după amiază, când am văzut-o din nou pe frumoasa doamnă, m-am făcut o muscă. Am zburat direct la decolteul dumneaei și mi-am dat drumul în sânul dânsei. Când a ridicat palma ca să mă strivească
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
IARNA. El se îngriji și de flăcăii voinicului GHIOCEL. Le dădu cai înaripați din grajdurile împărătești și arme de luptă cu raze. Ce mândrii erau flăcăii pe caii înaripați ai lui SOARE-ÎMPĂRAT! Tolbele le erau pline cu clopoței de argint, vrăjiți de prințesa PRIMĂVARA, care se transformau în ghiocei când erau aruncați pe pământ. După ce terminară pregătirile, ceata de flăcăi, însoțită de garda de luptători, plecară la drum lung. Un alai de păsări se luă după vestitori, făcând zarvă mare, în
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
cer împreună cu alte lucruri importante reținute în subconștient alături de Shakespeare deportez speranțe mai vorbim de una de alta până ajungem în partea cealaltă încă nevăzută neauzită ÎNTÂLNIRE ÎN OGLINDĂ ne-am întâlnit în aceeași oglindă ochiul ei adânc cât noaptea vrăjită de luceferi arăta un mers spre alte mări. să punem țărm în fața dorințelor să nu se lovească de stânci cuvinte în lumea de basm lângă povestea pescărușilor zburători spre munții sufletului. de cele mai multe ori cuvintele se întrec în nemurire asemeni
NEBUNII PERMISE (POEME) de ELENA TOMA în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352625_a_353954]
-
Până se-aprinde-al nopții policandru Și se ivește-n ape mândra lună, Iar briza vine cu miros de leandru. ȘOAPTE ( sonet ) de Leonte Petre Când vara se întoarce iar în lume, Ne cheamă lângă ea cu-aceleași șoapte, Cu care ne vrăjește zi și noapte, Cu farmecul cel destinat anume. Pentru mereu mai minunate fapte, Ne spune iar despre iubire, cum e Și ne învață iarăși al său nume, Cu flori de tei și cu cireșe coapte. Nici pentru noi prea simplu
TREI SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352724_a_354053]
-
singură direcție, semafoarele parcă bâlbâiau grăbite schimbarea culorilor, toate “măturate” și date peste cap de o “parolă” de alarmare mono, tri sau câte-or fi de silabe care puneua în gardă trecătorii, “City Center” răzbătea până la urechile noastre, însă noi vrăjiți de panorama de basm a locurilor nu realizam ce se întâmplă, văzusem în San Francisco ca și în Modesto cozi “stufoase” la niște supermarketuri, de Ziua Recuoștinței și nu mai știu care, dar știam că era vorba de importante reduceri
SPERIETURĂ LA O CASĂ DE MODĂ DIN L.A. (XI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354070_a_355399]
-
Doar astfel a mea viață/ nu va mai sta în ceață” răzbate din promontoriul dragostei ce-l mistuie și căreia-i spune șoptit: „Tu, dragoste, ești câmpul meu cu flori/ cu roua împărțită pe culori/ pe care fericit/ o sorb vrăjit” („Tu, dragoste”)... Nu-i greu de ghicit faptul că „Vâltorile sufletului” poetului se potolesc și se-ntețesc, în același timp, în nemărginirea iubirii: „Iubirea n-are margini, ea e ca Dumnezeu/ croită din același tulburător mereu./ În splendida-i lumină
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului Ca orice pasăre călătoare mă întorc vremelnic la cuib iubito, nu mă-ntreba de ce greșesc anotimpul migrațiilor nu mă-ntreba de ce mă las adesea vrăjit de culoarea penajului și anvergura zborului, de ce urmez la cuib trilul păsărilor. Poate o dată ai să înțelegi că noi bărbații suntem mereu căutători de noi orizonturi că măinile noastre caută mereu și mereu formele perfecte ale cercurilor mai mari sau
CA ORICE PASĂRE CĂLĂTOARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354197_a_355526]
-
cea care a învățat-o să iubească frumosul, mereu ilustrat în alb, fie noapte, fie zi: „Vezi și marea, vezi iubirea,/ Vezi candoarea, dăruirea,/ Vezi paleta de culori/ Din petalele de flori/ Vezi un mugur înflorit/ Și de toate ești vrăjit...” În aceeași poezie urmează să înțeleagă cititorul că nu este deloc întâmplătoare descoperirea imaginii vieții doar prin ochii femeii, ca și când bărbatul nu ar exista. Autoarea va sublinia cu îndemânare rolul pe care-l are femeia în existența atât de complexă
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
În lirismul poetei verbul demască adeseori timpul fizic, pe care-l aduce să-l putem pipăi, să-l simțim, pentru a reuși să înțelegem mai ușor strigătul de bucurie al autoarei, entuziasmul ori trăirile sale: poposește, topește, împresoară, zboară, gândește, vrăjește, dăruiesc, primesc, străpunge, ajunge, mărunțindu-l ca pe o ninsoare căzută pe noi înșine: „Și-n cascade cristaline, ieri - o lacrimă de stâncă,/ Azi - doar picurii de gheață ce-n sclipire mă încântă” sau „Privirea tristă îți rămâne, cu nostalgie
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare.// Cade caldă sfânta lumină pe frunze,/ de aur, de argint, de
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
stele. Când ploua, rămânea în cămăruța ei cu miros de flori sălbatice și iscodea luciul magic al unui glob de cristal găsit lângă cascadă. Era un safir mare cât un ou de prepeliță, copila însă nu știa ce este, dar vrăjită de farmecul culorii și de figurile ce prindeau contur pe suprafața lui, îl privea ore în șir... Când a împlinit vârsta de 12 ani, pe 1 septembrie-zodia Fecioarei, bunica i-a dăruit șiragul de mărgele. Erau albastre ca și nestemata
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
pregătea psihic să facă față următoarei etape dintr-o suferință cu un sfârșit previzibil și, în cele din urmă, pentru ceea ce ea numea “trecerea într-o nouă dimensiune”. Spunea, nu fără amărăciune, că pătrunde pas cu pas în spiritul “Muntelui Vrăjit”. Însă durerea, slăbirea cumplită și neputința ei de a se mai mișca ținea la distanță o fire sensibilă, precum cea a Doamnei Bărbat. - Atât de bolnavă am fost... mi se plânge dumneaei acum. Și urmele bolii sunt vizibile. Mă doare
DE IERI... de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347212_a_348541]
-
ureche Ilincăi. - Și eu! Atât putuse să mai rostească. Amândoi erau loviți de săgeata lui Cupidon; uitaseră de masă, de tot. El a început să o dezbrace, mângâind fiecare parte a corpului și sărutând-o, în continuu. Ea se lăsă vrăjită de mângâierile, săruturile lui și nici nu și-a dat seama când au rămas goi, în patul unde s-au iubit ca și cum se cunoșteau de-o viață. Trupurile lor s-au contopit atât de bine că nici nu mai știau
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357143_a_358472]
-
multe burnițe reci și răutăcioase care-mi alungă cântăreții, iar tu... ții neapărat să intri în castelul meu, ocazie rară ca să-ți spun, BINE AI VENIT!" și cu o grație de zână cuceritoare mi-a făcut semn s-o urmez. Vrăjit de puterea ei de seducție, găsind propunerea măriei Sale ca fiind excepțională, m-am avântat pe aleele castanilor ce-și lepădau frunza, pe care o țesau în covor de vis, ca să calc pe el și să simt în inimă o părere
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNĂ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357149_a_358478]
-
în carne și oase a MARIEI TĂNASE, (despre care am scris cum am cunoscut-o în volumul „NE VEDEM LA PARIS” apărută la Editura Muzicală U.C.M.R. 2011) îmbrăcată în costum gorjenesc. Marama țesută-n fir de borangic, (să-l vrăjească pe iubit....) îi dădea alura de mare și cuceritoare regină dacă, iar când lăsa,cu discreție, să se vadă din buclele de păr acel fermecat talisman adorat de îndrăgostiți (firicel de busuioc, ce poară noroc) - cântec de legendă al compozitorului
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNĂ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357149_a_358478]
-
prins coama cu o mână și cu cealaltă s-a sprijinit de spinarea iepei. Dintr-un simplu salt, fără mare efort, era deja sus. Și-a îndreptat trupul și s-a prins și cu cealaltă mână de coamă. Aștepta ca vrăjit să vadă ce se mai întâmplă. Bătrâna și-a tras piciorul întins, l-a îndreptat și pe stângul, înălțându-se, și a pornit la pas. După ce a ieșit din poieniță și a pătruns pe drumeagul ce ducea la drumul spre
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
ritm de dans. Dar nu numai stări de nostalgie există în volum, ci și exultarea naturii în mici pasteluri, un întreg ciclu, intitulat „Flori și cântec”. Petalele-i șoptesc poetei „Valsul florilor divine” - ceea ce o face să privească vrăjită: „Și vrăjită de-acel cânt / Plec privirea către rugă / Și las lacrima să curgă...” (Vraja cântului din floare). Nu întotdeauna însă, natura este de parte omului. Pe neașteptate, în mijlocul splendorii, se poate isca o furtună care provoacă dezastre: „Și ramuri care altădată
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
multe burnițe reci și răutăcioase care-mi alungă cântăreții, iar tu... ții neapărat să intri în castelul meu, ocazie rară ca să-ți spun, BINE AI VENIT!"și cu o grație de zână cuceritoare mi-a făcut semn s-o urmez. Vrăjit de puterea ei de seducție, găsind propunerea măriei Sale ca fiind excepțională, m-am avântat pe aleele castanilor ce-și lepădau frunza, pe care o țesau în covor de vis, ca să calc pe el și să simt în inimă o părere
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, T O A M N Ă ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357150_a_358479]
-
în carne și oase a MARIEI TĂNASE, (despre care am scris cum am cunoscut-o în volumul „NE VEDEM LA PARIS” apărută la Editura Muzicală U.C.M.R. 2011) îmbrăcată în costum gorjenesc. Marama țesută-n fir de borangic, (să-l vrăjească pe iubit....) îi dădea alura de mare și cuceritoare regină dacă, iar când lăsa,cu discreție, să se vadă din buclele de păr acel fermecat talisman adorat de îndrăgostiți (firicel de busuioc, ce poară noroc) - cântec de legendă al compozitorului
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, T O A M N Ă ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357150_a_358479]