1,862 matches
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SUBLIMĂ E TĂCEREA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Sublimă e tăcerea, aristocrată arta, Cochetă e Atena, o citadelă Sparta Obișnuiți cu vrăbii, 'invidiem pe ulii Cuminți ca ucenicii noi sprijinim mogulii Justiția e oarbă că noi i-am legat ochii Sărmană era Venus că n-avea bani de rochii Dăm pâinea pe săgeți și arbalete proaste Apoi murim de foame, feciorii merg
SUBLIMĂ E TĂCEREA de ION UNTARU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370632_a_371961]
-
Nicolae Țic (n. Boz-Hunedoara, 1 ianuarie 1929 - m. 11 martie 1992, București, licențiat - în anul 1953 - al Facultății de Filologie de la Universitatea din București, cu debut editorial izbândit în epoca proletcultismului stalinist-paukerist-dejist, publicând povestirea A doua moarte a lui Anton Vrabie, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1957) rămâne un valoros reprezentant al generației resurecționale și a paradoxismului, cu afirmare deplină între anii 1965 - 1970, cultivând, deopotrivă, schița / povestirea / nuvela (aici, în specie, după cartea de debut din 1957
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
și refolosite pe piața neagră, tot poporul caută mâncare. Au ros coji de copac pe vremea când noi descopeream încântați cerealele Nestle, au terminat toate broaștele din regiunea Chongjin, nici picior de cățel nu mai era pe acolo, prindeau insecte, vrăbii, fierbeau buruieni, râșneau coceni de porumb iar noi mâncăm iaurt cu fructe, sărmăluțe. Orezul fiert în apă și atât, ar fi salvat atâția oameni de la moarte! De ce n-am știut, de ce nu am găsit una dintre organizațiile de profil care
CAND REALITATEA INTRECE FICTIUNEA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369690_a_371019]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1680 din 07 august 2015 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ Cad petalele de crin, Frunzele foșnesc uscate, Dumitrițele își țin Capetele aplecate. Fără vlagă se ițesc, De sub păpușoi, bostanii, Vrăbiile ciripesc, Vântul scutură castanii. Se întinde și în crâng Toamna blândă, fermecată, Fluturii în vii se strâng, Unde-i poama parfumată. Măcieșii, cu năduf, Se dezbracă-n deal de straie, Să își spele finul puf, O gutuie cheamă-o ploaie
TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368103_a_369432]
-
-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire ce chiorăște zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și crengile ce crapă. Și despuiați rămân săracii, Când lăstărișul își îngroapă. Apoi, sub soare,-n dimineață, Se-nmoaie-arsura din natură. Doar vrăbii se întorc la viață, Și ciripesc cerșind căldură. Copiii aciuați prin casă, Uimiți privesc de lângă glastră, Cum frigu-ncepe iar să coasă, De gheață floare la fereastră. *** Referință Bibliografică: De gheață floare la fereastră / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
căutăm noi nu poate fi găsit nicăieri și ne aduceau, ca să nu mai plângem în hohote, dulceața de trandafiri, pandișpan și cafele? Ah, prietene, de vinul acela din nou îmi e sete... și iar mă cutreiera dorul de fluturi și vrăbii. How I wish, doar atât pot să spun printre lacrimi: how I wish you were here! Referință Bibliografica: Beția / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1271, Anul IV, 24 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Râul Bâz
BEŢIA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368239_a_369568]
-
-ul și banii, am alergat într-un suflet către întâlnirea cu petele de lumină vălurind pe asfaltul crăpat, exact ca atunci, ca atunci... Dar vai, prea repede a trebuit să mă întorc... Micul tăpșan era neschimbat, mirosul putreziciunii roditoare, fulgerul vrăbiilor că atunci, ca atunci erau, laolaltă cu norii, umbrele și pașii mei de uriaș. Doar că atunci, pe atunci, la vederea lor, lacrimile care începeau să-mi scalde obrajii de bucurie erau... de bucurie. Referință Bibliografica: Atunci / Râul Bâz : Confluente
ATUNCI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362720_a_364049]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNĂ BLÂNDĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului IARNĂ BLÂNDĂ Nu-nțeleg ce s-a-ntâmplat, Iarna asta e mai caldă, Norii s-au împrăștiat, Vrăbiile-n drum se scaldă. Totul pare-ncremenit, Nu sunt fulgi. Unde-i zăpada? Pomii au înmugurit, S-a întors pe dos livada! Azi e ziua de Ajun, Doamne, ce harababură! Soarele, pe după prun, Pare o caricatură. Se aude-un colindel, Iarna
IARNĂ BLÂNDĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370122_a_371451]
-
dar asumate. Autoarea are un ton cu efluvii lirice evidente, elegiace, sensibilitatea este exacerbată până la darul profeției, devine o Casandră, cea care anunță oamenilor veștile amarnice: În mine azimă crește și spovedania orbului răscolește prezentul într-un pridvor plin de vrăbii. Una mi-a furat de pe umăr castelul de nisip în care, un scaun gol trosnea așteptare pentru un viitor mai bun. Gândesc arderi nesfârșite într-un cuptor numit Poezie, printre culorile furtunilor nenăscute. La răscruce, o pâine fierbinte așteaptă umbra
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
A doua zi dimineața am plecat liniștiți in Scoția și peste o săptămînă, la data prevăzută și notată pe chitanță, am apărut cu bagaje și impresii la hotel. De data aceasta, la recepție era un domn cu bretele și mustață vrabie. - Avem o cameră rezervată, i-am spus arătându-i chitanța. Camera 21... Domnul s-a uitat în registru, probabil la camera cu pricina. - Hm, hm... I am sorry..., regret foarte mult, desigur că nevastă-mea era atunci la recepție... Am
SCHIŢE UMORISTICE (83) –CAMERA REZERVATĂ LA LONDRA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353411_a_354740]
-
în trei antologii: “Despre îngeri” - interpretare critică a poeziei Anei Blandiana, “Între alb și negru”, eseuri, “ La umbra poemelor în floare”, versuri, care au făcut parte, alături de alte cărți, dintre premiile acordate. Marele Premiu al Festivalului a revenit elevei Iuliana Vrabie, clasa a XII-a, de la Colegiul Național “Vasile Alecsandri” din Galați, coord. prof. dr. Corneliu Goldu, care a avut și cei mai mulți participanți, la toate secțiunile. Între laureați: Maria Ana Gâbu (Dorohoi), Alexa Sămărescu (Râmnicu Vâlcea), Luciana Moroianu (Brăila), Andreea Voicu
FESTIVALUL NAŢIONAL DE CREAŢIE ŞI INTERPRETARE „ANA BLANDIANA” [Corola-blog/BlogPost/353448_a_354777]
-
de iarnă copaci de sticlă în singurătatea câmpiei și un tren cu roți de diamant, rătăcind năuc pe drumuri dintr-o altă poveste. Vreme de restriște un scaiete stăpânește trufaș orizontul. de umbra lui, regele Lear își sprijină neputința. Păsările vrăbii gureșe la fereastra sufletului meu ciugulesc grăunțele gândurilor, pentru a se ridica apoi cu ele la ceruri. Gând de iubire căpcăun organic, bestie ancestrală, pitită după porți cu o mie de peceți. un gând de iubire și lacătele sar, iar
GANDURI de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354447_a_355776]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > OCHII PĂUNULUI Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului vrăbii impertinente își dispută pâinea mea aburinda jertfita furnici masochiste clădesc temerar mușuroaie pe epiderma ta translucida sunt ciori care-mi fură din palmă iubiri de o vară legate cu atele cratere fisurate ale inimii mele maghrebiene guguștiucii își lipesc cuiburile
OCHII PĂUNULUI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353772_a_355101]
-
Eu am două! • Prostiile deștepților sunt mai grave. Cine taie frunze la câini nu se interesează de rasă. • Fiecare soț cu problemele ei... • Soacra mea e ca un ziar. Apare zilnic! • Cum naiba gîndesc unii în colectiv?! Să nu dau vrabia din mână pentru cioara de pe gard? De ce nu? Nu am nevoie de niciuna! • Minciuna are picioare scurte... Dar sprintene! Acela-i înțelept, care din două rele nu alege pe nici... una. • Adesea, singurul lucru pe care îl au în comun
CIUPERCI & PÂINE ŞI SARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353793_a_355122]
-
frumoși și seducători ce străpungeau pieptul tânăr și dornic de amor, Săndica trezea bărbatului dorința de a o avea în acea noaptea pe seducătoarea femeie. Săndica luase și ea o hotărâre înțeleaptă. Cum spunea de obicei românul: „să nu dai vrabia din mână pe cioara de pe gard”. Așa va proceda și ea. Viorel va fi de rezervă. Când se va ivi ocazia, îi va putea încerca priceperea și talentul său în tainele amorului. Deocamdată se lăsa purtată de ritmul muzicii, abandonându
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
în registre. Sunt o cifră sau doar un gând? Sunt ceaiul acesta amar, tremurul de mână blestemată, duhoarea pe care o las în urmă? Vă rog să-mi răspundeți, o să mă tulbur curând, o să urlu din nou sub voaluri de vrăbii, sub ape cu lintiță deasă și cu broaște verzui, Tatăl meu mă va plesni peste față cu biciul cailor, iar eu voi adormi cu seringa dumneavoastra prin sânge, lunatic cum sunt și al nimănui, stârv răstignit și putred de ani
MĂ VEȚI IERTA, DOAMNĂ ASISTENTĂ? (ÎNSEMNĂRI DIN AZIL) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353933_a_355262]
-
atinși, lupii se transformau în iepuri care o luau la goană în adâncurile pădurii. Mai apoi, fură atacați de niște lilieci uriași, cu colți chiar mai mari și mai ascuțiți decât cei ai lupilor. Spada lui Ionuț îi transformă în vrăbii care se risipiră printre copacii neguroși. Sânziana nu mai revenise la forma ei de femeie, dar flăcăul o simțea plutind pe lângă el, ca un scut în fața primejdiilor din ce în ce mai dese. Ajunseră în preajma castelului abia după încă trei zile de mers. Zidurile
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
pește când îl scoteam din cârlig. Apa nu avea mai mult de 9 - 10 grade. Abia așteptam să se întoarcă și perechea mea de lăstuni ce-și construieră culcușul sub streașina balconului. Cuibul rămăsese aproape intact, chiar dacă o pereche de vrăbii gureșe puseseră stăpânirea peste el, imediat cum adevărații proprietarii își luaseră zborul spre zonele temperate ale Asiei sau Africa de nord pentru a ierna, urmând ca anul următor străbătând mii de kilometri în zbor, să revină la cuibul de sub ștreașina
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
pe bătătorul de covoare, unde le puneam de mâncare diferite grăunțe, uneori chiar si bucăți de pâine, cu speranța că vor ciuguli cu plăcere. Cum ei se mulțumeau doar cu insectele prinse din zbor, iar meniul oferit de mine atrageau vrăbiile ce tot pândeau să le ocupe cuibul, am renunțat la tablă și de a le mai da de mâncare. Observam cu interes, cum atât timp cât unul dintre lăstuni alerga după pământ pe care îl amesteca cu salivă, îl modela și-l
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
așa cum se poate întâmpla ca și o altă femelă să-și depună un ou - două lângă cele ale unei alte perechi, în cazul că a avut loc vreun accident cu propriul său cuib, a fost distrus, sau desigur ocupat de vrăbii și oricât s-au străduit să le dea afară pentru ași recupera casa, nu au reușit. Femela aflându-se tocmai în perioada ouatului nu are altă variantă decât să depună ouăle unde găseste un cuib nesupravegheat permanent, precum procedează și
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
uitasem. Se vedeau fire de iarbă scoase în afara cuibului, dovadă că niște intruși îl ocupaseră. Imediat am improvizat o scară din două scaune și o bucată de scândură și am scos paiele și tot ce era adus în cuib de către vrăbii, eliberând cuibul pentru familia mea de lăstunași. Cine știe, poate că au sosit și ei sau o pereche dintre puii lor, odată cu stolurile ce zburătăceau deasupra blocurilor și își caută vechiul cuib. Mai aveam în zonă și o pereche de
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
în: Ediția nr. 1495 din 03 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Peisaj sentimental E ianuarie și-mi cad pe ochi stropii mărunți și fini de ploaie, pisicile stau trei cuminți la cald pe un capac. În copacii tunși aproape chilug vrăbiile - fidelele- petrec. Zâmbesc. Cu ele e vară mereu! Străinul de pe retină Mă uit spre vârsta mea - ca la un spectacol, ca la un străin care mi-a poposit, o clipă, pe retină .- Deși mieroasă, nu vreau să pactizez cu ea
POEME de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353717_a_355046]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > PUR ȘI SIMPLU PRIMĂVARĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1556 din 05 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului bondari din floare se desprind albine-n roi nebun se prind vrăbii în stoluri înfioară adânca liniște doboară foiesc prin pajiști gâze mii torc tril în ceruri ciocârlii valsează ireal un flutur ici colo norii umbra-și scutur copacii ramuri împletesc sub vânturi frunzele foșnesc e pace-n case și afară e
PUR ŞI SIMPLU PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353746_a_355075]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > CĂ DOUĂ VRĂBII SÂNII TĂI ÎN PALME Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului Când pe-albul de mătasuri, diafana Molateca iubito mi te-ntinzi În ceruri se aprind oglinzi Stelare lacrimi, picurând sub
CA DOUĂ VRĂBII SÂNII TĂI ÎN PALME de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354198_a_355527]
-
ceruri se aprind oglinzi Stelare lacrimi, picurând sub geana.. În noaptea care umple casă de tăceri În văzul lunii ce priveste la fereastra Tu te deschizi precum o floare-n glastra Sub gură mea stârnindu-ți noi plăceri. Că două vrăbii sânii tăi în palme Cu guri înfometate mă privesc Iubirea-n mine hulpava stârnesc Și dornic să-i astâmpăr sunt de foame. Ridică-te în să frumoasă amazoana În noaptea asta vreau stelele să geamă Și nu privind un lucru
CA DOUĂ VRĂBII SÂNII TĂI ÎN PALME de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354198_a_355527]