KorAP: Find »[drukola/base=vrajă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...165 >

4,110 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

că ideea era să ardem cartea. Desfac hârtia - este o pagină cu numărul 27 furată din bibliotecă - și zic că ar trebui să ne gândim mai bine. Ești sigură că vrei să-i faci așa ceva Monei? îi zic lui Helen. Vraja asta aproape că ne-a distrus viețile. Ca să nu mai zic că, orice-ar ști Mona, o să afle și Stridie. Helen își potrivește mai bine degetele în mănușile ei albe. Își încheie manșetele și întinde mâna spe Mona, zicând: — Dă-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
o priză din perete. — Lampă fluorescentă, zice Helen. Am închiriat-o. Apasă pe un buton și ține lampa deasupra ceaslovului deschis, dând paginile pe rând până ajunge la una acoperită de cuvinte roz, strălucitoare. — Asta e scrisă cu spermă. Fiecare vrajă e scrisă de altă mână. Mona, care stă la biroul ei din secretariat, nu a mai zis o vorbă bună de la bâlci încoace. Stația de interceptare înșiră unul după altul codurile de urgență. — Care-ar fi un sinonim bun pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
sculptat și lăcuit, sunt pătate și mânjite peste tot cu roșu și mov, de la tinctura de iod și zeama de varză. Petele miros a amoniac și oțet. Ține lampa fluorescentă și citește dârele străvechi de smântânică. — Am găsit aici o vrajă pentru zbor, zice. Și una din astea ar putea să fie un descântec de dragoste. Răsfoiește cartea; paginile miros ori a bășini de varză, ori a pișat cu amoniac. — Descântecul de adormire, zice, e ăsta de-aici. Un vechi descântec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ascuns în boscheții de la intrare, așteptând să se lase întunericul. Pentru ca Helen Hoover Boyle să-mi spună la ce s-a gândit. Are ceaslovul sub braț. Cu paginile pline de pete roz și purpurii. Îl deschide și-mi arată o vrajă, cu cuvintele englezești scrise cu negru sub păsăreasca originalului. — Zi-o, zice. Vraja? — Citește-o cu voce tare, zice. Pentru ce e? întreb. Și Helen zice: — Să ai grijă la candelabru. Începe să citească, cu vorbe monotone și egale, ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Boyle să-mi spună la ce s-a gândit. Are ceaslovul sub braț. Cu paginile pline de pete roz și purpurii. Îl deschide și-mi arată o vrajă, cu cuvintele englezești scrise cu negru sub păsăreasca originalului. — Zi-o, zice. Vraja? — Citește-o cu voce tare, zice. Pentru ce e? întreb. Și Helen zice: — Să ai grijă la candelabru. Începe să citească, cu vorbe monotone și egale, ca și cum ar număra, ca și cum ar fi niște numere. Începe să citească, și poșeta care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
clipește o dată, de două ori, de trei ori și zice: — Domnul Streator! O întreb dacă vrea să mergem să mâncăm. Trebuie să-l caut pe John Nash și să-l înfrunt. Poate-mi dă ceva care să mă ajute. O vrajă care să mă facă nevăzut, să zicem. Sau o vrajă cu care să-i controlez gândurile. Poate-mi dă ceva ca să nu fie nevoie să-l omor. Vin în spatele ei ca să mă uit ce traduce. Și Helen trage o foaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Domnul Streator! O întreb dacă vrea să mergem să mâncăm. Trebuie să-l caut pe John Nash și să-l înfrunt. Poate-mi dă ceva care să mă ajute. O vrajă care să mă facă nevăzut, să zicem. Sau o vrajă cu care să-i controlez gândurile. Poate-mi dă ceva ca să nu fie nevoie să-l omor. Vin în spatele ei ca să mă uit ce traduce. Și Helen trage o foaie de hârtie peste ceaslov, zicând: — Astăzi sunt cam ocupată. Așteaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zice: Nu te-ai prins ce se-ntâmplă, nu-i așa? M-am îndrăgostit. Omoară-mă, dacă vrei. — De Helen? zice. Pocnește din degete în fața mea și zice: — Nu te-ai îndrăgostit. Oftează și zice: — N-ai auzit niciodată de vrăji de dragoste? Nu știu de ce mă gândesc la Nash, care-o pune cu femei moarte. — Helen a găsit o vrajă cu care să te prindă, zice Mona. Ești în puterea ei. Nu o iubești cu adevărat. Nu? Mona se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zice. Pocnește din degete în fața mea și zice: — Nu te-ai îndrăgostit. Oftează și zice: — N-ai auzit niciodată de vrăji de dragoste? Nu știu de ce mă gândesc la Nash, care-o pune cu femei moarte. — Helen a găsit o vrajă cu care să te prindă, zice Mona. Ești în puterea ei. Nu o iubești cu adevărat. Nu? Mona se uită în ochii mei și zice: Când te-ai gândit ultima oară să pui pe foc ceaslovul? Arată cu degetul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
doar. Așa te-a făcut să crezi. Dar e vorba de dragoste. — O știu pe Helen de mai multă vreme, zice Mona, apoi își încrucișează brațele și se uită la ceasul de la mână. Nu e vorba de dragoste. E o vrajă dulce și frumoasă, dar te transformă în sclavul ei. Capitolul 39 Specialiștii în cultura Greciei antice zic că oamenii din vremea aceea aveau credința că gândurile lor nu le aparțin. Gândul le venea ca o poruncă de la un zeu sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
poruncă de la un zeu sau o zeiță. Apolo le spunea să fie viteji. Atena le spunea să se îndrăgostească. În zilele noastre, oamenii ascultă o reclamă la chipsuri cu smântână și dau buzna să cumpere. Prins între televizor, radio și vrăjile lui Helen Hoover Boyle, nici nu mai știu ce-mi doresc cu adevărat. Nu știu nici măcar dacă mai cred în mine însumi. În seara asta Helen mă duce cu mașina la magazinul de antichități, depozitul unde mutilase atâtea piese de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
tot ceea ce ne dorim? Suntem oare înzestrați cu liber arbitru sau mass-media și cultura noastră ne controlează - pe noi, dorințele noastre, acțiunile noastre - încă din clipa în care am venit pe lume? Îl am sau mintea mea e controlată de vraja lui Helen? Stând în fața unui șifonier neoclasic din nuc natur, cu o imensă oglindă fațetată aplicată pe ușă, Helen mângâie stâlpii și ghirlandele sculptate și zice: — Nu vrei să dobândești nemurirea împreună cu mine? Asemenea acestei mobile, călători în viața de după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
șterge praful de pe imensa ușă cu oglindă a șifonierului. Șifonierul neoclasic cu incrustații sculptate în lemn de măslin și mânere aurite în stil Napoleon III, după cum scrie pe eticheta lipită pe el. — Vrăjitoarele întind ulei pe o oglindă, rostesc o vrajă și pot citi viitorul în oglindă. Viitorul, zic, foarte frumos. Anizanta. Iedera japoneză. Bibanul de Nil. În momentul ăsta nu sunt sigur nici măcar că pot citi prezentul. Helen citește din hârtie. Citește câteva versuri scurte, cu aceeași voce monotonă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
viitorul în oglindă. Viitorul, zic, foarte frumos. Anizanta. Iedera japoneză. Bibanul de Nil. În momentul ăsta nu sunt sigur nici măcar că pot citi prezentul. Helen citește din hârtie. Citește câteva versuri scurte, cu aceeași voce monotonă cu care rostise și vraja pentru zbor. Lasă hârtia jos și zice: — Oglindă, oglinjoară, spune-ne cum ar arăta viitorul nostru dacă ne-am iubi și ne-am folosi puterea cea nouă. Puterea ei cea nouă. — Partea cu „oglindă, oglinjoară“ am pus-o de la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pielea mea. Fratele cel Mare care mă împovărează cu nevoi. Sunt oare toate astea cu adevărat mai bune decât ceea ce am deja? Nu cumva sunt dresat să nu fiu satisfăcut de ceea ce am acum? Poate că sunt sub puterea unei vrăji care zice că nimic nu este vreodată suficient de bun. Cenușiul din oglindă se amestecă, se învârtejește, ar putea fi orice. Indiferent ce ar ascunde viitorul, în cele din urmă va fi o dezamăgire. Și Helen mă prinde și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zice Helen. Te iubesc. Nu mă opri, zice, strângându-mă de mâini. Număr: 4, 5, 6... — Acum ești exact ca soțul meu, zice. Eu nu vreau decât să fii fericit. E simplu, zic, n-ai decât să-mi faci o vrajă de fericire. — Nu există o asemenea vrajă, zice Helen. Pentru așa ceva sunt drogurile. Nu vreau să continui să transform lumea într-un loc mai rău. Vreau să încerc să repar porcăriile pe care le-am făcut împreună. Suprapopularea. Natura. Blestemul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zice, strângându-mă de mâini. Număr: 4, 5, 6... — Acum ești exact ca soțul meu, zice. Eu nu vreau decât să fii fericit. E simplu, zic, n-ai decât să-mi faci o vrajă de fericire. — Nu există o asemenea vrajă, zice Helen. Pentru așa ceva sunt drogurile. Nu vreau să continui să transform lumea într-un loc mai rău. Vreau să încerc să repar porcăriile pe care le-am făcut împreună. Suprapopularea. Natura. Blestemul. Vraja care îmi distruge viața ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de fericire. — Nu există o asemenea vrajă, zice Helen. Pentru așa ceva sunt drogurile. Nu vreau să continui să transform lumea într-un loc mai rău. Vreau să încerc să repar porcăriile pe care le-am făcut împreună. Suprapopularea. Natura. Blestemul. Vraja care îmi distruge viața ar trebui să poată s-o și repare. Dar avem puterea să facem asta, zice Helen. Cu alte vrăji. Vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji, și viața devine din ce în ce mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mai rău. Vreau să încerc să repar porcăriile pe care le-am făcut împreună. Suprapopularea. Natura. Blestemul. Vraja care îmi distruge viața ar trebui să poată s-o și repare. Dar avem puterea să facem asta, zice Helen. Cu alte vrăji. Vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji, și viața devine din ce în ce mai nefericită, așa cum nici nu ne putem închipui. Ăsta e viitorul, așa cum îl văd eu în oglindă. Domnul Eugene Schieffelin și sturzii lui, Spencer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
rău. Vreau să încerc să repar porcăriile pe care le-am făcut împreună. Suprapopularea. Natura. Blestemul. Vraja care îmi distruge viața ar trebui să poată s-o și repare. Dar avem puterea să facem asta, zice Helen. Cu alte vrăji. Vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji, și viața devine din ce în ce mai nefericită, așa cum nici nu ne putem închipui. Ăsta e viitorul, așa cum îl văd eu în oglindă. Domnul Eugene Schieffelin și sturzii lui, Spencer Baird

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
să repar porcăriile pe care le-am făcut împreună. Suprapopularea. Natura. Blestemul. Vraja care îmi distruge viața ar trebui să poată s-o și repare. Dar avem puterea să facem asta, zice Helen. Cu alte vrăji. Vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji, și viața devine din ce în ce mai nefericită, așa cum nici nu ne putem închipui. Ăsta e viitorul, așa cum îl văd eu în oglindă. Domnul Eugene Schieffelin și sturzii lui, Spencer Baird și crapul, istoria e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
care le-am făcut împreună. Suprapopularea. Natura. Blestemul. Vraja care îmi distruge viața ar trebui să poată s-o și repare. Dar avem puterea să facem asta, zice Helen. Cu alte vrăji. Vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji, și viața devine din ce în ce mai nefericită, așa cum nici nu ne putem închipui. Ăsta e viitorul, așa cum îl văd eu în oglindă. Domnul Eugene Schieffelin și sturzii lui, Spencer Baird și crapul, istoria e plină de oameni străluciți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
împreună. Suprapopularea. Natura. Blestemul. Vraja care îmi distruge viața ar trebui să poată s-o și repare. Dar avem puterea să facem asta, zice Helen. Cu alte vrăji. Vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji, și viața devine din ce în ce mai nefericită, așa cum nici nu ne putem închipui. Ăsta e viitorul, așa cum îl văd eu în oglindă. Domnul Eugene Schieffelin și sturzii lui, Spencer Baird și crapul, istoria e plină de oameni străluciți care au vrut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
nu mi-e limpede nimic. Și Helen îmi lasă mâinile să cadă. Face un gest larg spre șifonierele neoclasice, spre birourile în stil federal și cuierele în stilul Renașterii italiene și zice: — Păi atunci, dacă realitatea nu e decât o vrajă și tu nu-ți dorești cu adevărat ceea ce crezi că-ți dorești... Se vâră în sufletul meu și zice: — Dacă nu ai liber arbitru... Dacă nu știi cu adevărat ceea ce știi... nu-l iubești cu adevărat pe cel pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Eu sunt, Helen. Helen? — Helen Hoover Boyle. Ce, ai uitat? zice polițaiul. Acum două nopți exact asta îmi făceai tu mie într-un candelabru. Helen? Lucrul ăla enorm și tare încă e înșurubat adânc în mine. — Chestia asta se cheamă vrajă de stăpânire. Am tradus-o abia acum vreo două ore. În clipa asta sunt vârâtă în subconștientul ofițerului cum l-o fi chemând. Eu îi fac numărul. Talpa tare și rece a pantofului ofițerului mi se proptește pe fund și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]