598 matches
-
dintre aceste vehicule detestabile; ne-am resemnat să luăm căruța. Traversarea dură mai mult de o oră; ieșim în fine dintre dârele și făgașele lăsate de căruțe; câteva grămezi de cărămizi năruite, ziduri dărâmate; spărturi prost astupate cu legături de vreascuri sau lăsate așa din 1829, o boltă în ruine reprezentând o părere de poartă: era intrarea Giurgiului! Înăuntru, grămezi de noroi; câteva străzi pavate cu dale enorme, dislocate și desfundate; case joase cu un simplu parter; garduri de uluci din
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pe gânduri, și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud. Orlogiul să sune - un greer amorțit - Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse, Să văd roze de aur și sărutări aprinse În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit, Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă. Din el o aud astfel cum voiu să o aud Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit. Și mîndru-acest amestec gîndirea-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Arta poate eterniza entuziasmul exploziv al unei clipe. Nici bilețelele găsite în ușă nu trebuie citite mot a-mot, d-apoi creațiile literare. Starea fertilă a scriitorului este singurătatea. În cazul artiștilor, orgoliul capătă conotații aproape sacre. De adunătură de vreascuri literatura nu a dus niciodată lipsă. Jurnalul literar - această acută nevoie de machiaj. Flacăra poeților este cea mai grăbită. Arta și iubirea sunt sevele fundamentale ale condiției umane. Obsedant este uneori chinul în fața pustiului incolor al foii de scris. Alchimia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
duc acasă, dar pe alt drum. Nu cred să fie vreun secret, fiindcă le știu pe toate, piatră cu piatră. Dacă-i așa, atunci să-i dăm cărbuni, vere! În tenderul locomotivei nu știu de se vor mai găsi niște vreascuri, doar... Cărbunii s-au terminat de multișor. Pipăindu-și stomacul, ieșeanul mi-a zâmbit trist, dar a catadicsit a-mi răspunde: Cam ai dreptate, vere, dar nu mor caii când vor câinii. Da’ profund ai mai devenit, dragule! - l-am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nopți au făcut câte un foc. În cea dintâi noapte, au găsit după câteva ceasuri de mers un copac și l-au aprins. Apoi, înainte de a porni iarăși la drum, Auta a încărcat pe spinările celor trei tauri legături de vreascuri, ceea ce a stârnit mirarea soldatului. Sclavul i-a spus: - Ținutul spre care mergem e oază. S-ar putea să nu ajungem la timp și poate că noaptea ne apucă în întinderea de nisip, unde nu găsim arbori. Sau poate că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu vom voi să ardem nici unul din copacii care dau oamenilor negri hrană și umbră. Soldatul nu știa ce să răspundă. Tăcu. Iar în noaptea a doua, mergând tot prin pustietatea de nisipuri, Iahuben înțelese că sclavul nu era prost. Vreascurile lor, ațâțate bine pe coama unei măguri de nisip, făcură flacără aproape cât și un copac. - N-or să se rătăcească? întrebă totuși Iahuben încălzindu-se la foc. - Se vede de departe, răspunse sclavul. La nevoie, mai este cu ei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
însă nu se trezeau. Beți nu puteau fi, nici atât de somnoroși. Un gând fulgerător trecu prin mintea sutașului: erau morți. Dar cum? Între timp, unul dintre soldații care se deșteptaseră în peșteră o dată cu sutașul izbuti să încropească un foc de vreascuri și ierburi uscate, aprinzîndu-l cu două bețe pe care le-a frecat până l-au trecut sudorile. La lumina lui jucăușă și sfielnică, sutașul văzu că cele două străji zăceau sugrumate. Buimăcit de somn și de căzătură, dar mai ales
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mândru și mulțumit. Curăță cu cuțitul o creangă dreaptă și o puse în două crăcane, apoi se apucă să jupoaie ciuta, pentru frigare. - Fă focul, Ntombi, și să-i poftim și pe zei! porunci el. Ntombi adună un rug de vreascuri și alegând două bețe uscate începu să le frece de zor. Abia atunci își aduse aminte Nefert și o opri. - Nu te chinui, Ntombi, aduc eu foc numaidecît! îi spuse și alergă vioaie spre turnul argintiu, de unde se întoarse în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
chemat pe toți, dar nu vor să mănânce carne. Lui Auta am să-i duc acolo. Celelalte două femei schimbară priviri. Numai Mai-Baka zise liniștit: - Zeii nu mănâncă ce mâncăm noi, decât dacă vor! - Nefert, focul cu care ai aprins vreascurile este adus de zei din cer? întrebă din nou Mehituasehet. Îi răspunse însă tot Mai-Baka: - De ce te miri, stăpână îndrăgită de zei? Cine nu știe că focul vine de la zei? Dar când vor să-l aprindă zeii, cum îți închipui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pot fi considerate, în consecință, consolidate onimic prin demotivare, ca urmare a dispariției din grai a entopicului originar. Exemple: Agest, Baba, Batiște, Bechet, Bent, Beuca, Bica, Bobu, Bord, Borcoș, Bucium, Buceci, Bunaru (formate prin conversiune de la entopicele: agest, „adunătură de vreascuri sau bine uscate, pietre, nămol“; babă, „ciot ascuțit de stîncă“; batiște, „loc unde a fost o stînă“; bechet, „loc de pază, locuința pădurarului, pichet de grăniceri“; bent, „loc adînc în albia unui rîu, unde apa face vîrtej“; beucă, „văgăună adîncă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
iedzar, „cîrd de iezi“, umbrar. Tot așa se întîmplă cu numele de plante sau cu părțile acestora: alunar = alunet (cf. prov. avelanier, fr. avelinier, catal ballaner, sp. avelanar), băn. feregar (< filicarium), hăbădicar, sau hăldăbicar „un loc unde sunt îngrămădite multe vreascuri“, frunzar, stufar etc. A putut, astfel, să existe și Făgar (cf. ven. fager, friul fayar). Formele sincopate Fogros, Fugrasch, Fagrash, Fugresch, Fugrisch transcriu grafic pronunția săsească Fugrosch. Aceasta a fost adaptată după magh. Fogaras (prin sincoparea vocalei mediale și evoluția
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vremea grea păreau să nu se mai sfârșească. Pădurea zăcea îngropată în nămeți. Era o seară de iarnă cu zăpada răscolită de vânt, cu lupi stârniți din bârlog de foame. Pe hogeagul casei pădurarului ieșea un fum gros. În sobă vreascurile trosneau, spulberând scântei. Bătrânul Toma se uita cum limbile de foc jucau, se înălțau, unduiau în felurite forme, care stârneau semne de întrebare... Avea o privire fixă și ciudată. În fiecare seară sporovaiau până spre miezul nopții, la gura sobei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca o sfârlează, se răsucește și încearcă să lovească în râs, însă acesta sare mereu peste dânsul ca să-l obosească, până să-l poată lua prin surprindere. Dar, când motanul vru să se mai răsucească o dată, se împiedecă de niște vreascuri și râsul se aruncă cu toată greutatea în spinarea lui... Îi apăsă trupul pe pământ și-i înfipse colții adânc în ceafă, care printr-un pufăit furios se transformă în geamăt, iar când vertebrele cefei pârâiră.. motanul începu a se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
au sleit cu totul, și cu atât mai puțin o să reușesc să le descriu aici în indescriptibilul lor. Am văzut de fapt nu imagini, ci o emoție mare, sau o mare lumină, așa cum, oricâte chipuri himerice vezi în focul de vreascuri, privești de fapt numai flacăra. Era ca un film vechi, pâlpâitor, derulat de un aparat de proiecție antediluvian. Lumina difuză, galbenă-sepia, era străbătută rapid, vertical, de dungi tremurate, stropi și zigzaguri sclipitoare. Am văzut interiorul unei camere în care personaje
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a spânzurat unchiașul Nike câinele care fura ouă, la clopotele bisericii care bat când e vreme tare, la vânturile năprasnice care bat dinspre dealul Ploii și cum se ridică În trombe praful de pe uliță și cum ridică În ceruri paiele, vreascurile, frunzele, copacii, grădinile, casele, șurile, oamenii cu sat cu cimitir cu tot, cum ridică vântul totul În calea lui când este să fie furtună și să le adune Sfântul Ilie pe toate și să se ducă de râpă tot. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui Stalin a dat tonul, mi-am presat fața și al cărui miros are să rămână lipit de mine. Clătinându-mă încă pe picioare, am fost expus unui asalt de imagini. De jur împrejur, tânăra pădure ferfeniță, mestecenii frânți ca niște vreascuri. Vârfurile copacilor făcuseră o parte din grenade să explodeze prematur. Împrăștiate peste tot, zăceau corpuri, izolate sau unul peste altul, moarte, încă în viață, strâmbate, înfipte în crengi, ciuruite de schije de grenade. Unele se înnodaseră acrobatic. Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să-l lovească peste ochi. Pe acestea le prindea de vârfuri, le îndoia până trecea de ele și apoi le elibera. În altă situație, s-ar fi jucat cu ele în felul acesta. De picioare nu-i păsa. Călca pe vreascuri mărunte și uscate, se mai lovea, se mai înțepa, dar nu lua nimic în seamă. Era obișnuit să-l rănească rugii de pe miriște. Nu i se părea că ar fi mai rău aici. Ajuns la potecă, s-a oprit. A
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pentru a mai diminua ceva din sihăstria petrolistului. Filmul este alcătuit din lumini și umbre, foarte numeroase cadre cochetează cu întunericul în care asemeni petrolului se află scufundate chipurile luminate de flăcările unei sonde incendiate sau ale unui foc de vreascuri. Scena în care un puț de petrol se aprinde, arteziana de flăcări luminînd sălbatic noaptea, este punctată de tam-tam-ul unei muzici care sugerează tribal fascinul și idolatria, dezlănțuirea instinctului și a teribilelor energii ascunse în inima de petrol a întunericului
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
foc lumii din toate patru părțile numai din răzbunare meschină; de altminteri, ca să fim drepți, așa ar face fiecare dintre noi, așa aș face și eu, cel mai infam dintre toți, căci eu, poate, aș fi primul care aș căra vreascuri și apoi aș lua-o la sănătoasa. Dar iarăși nu de asta e vorba. Atunci despre ce-i vorba, la urma urmei? — Ni s-a urât de tine! — E vorba despre următoarea anecdotă din veacurile trecute, căci simt nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
goală un prunc adormit Cealaltă ipostază este aceea a nostalgiei după luxurianța verii. Cu un pic de ironie, diminuarea taliei arborilor poate fi văzută doar ca: dieta toamnei - / umbrele castanilor / se subțiază. Bunica simte însă totul mai melancolic: focul de vreascuri - / în fereastră bunica / ascultă toamna și e atentă la alte semne: șuierat de tren - / ultimul cocor se pierde / în albastru. Ambele ipostaze sînt surprinse sintetic într-un poem care adună laolaltă culorile și sunetul toamnei, roadele consistente și concentrate, căderea
Frumuse?ea trecerii by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/83678_a_85003]
-
prin buzunare și i-a întins păgubașului un pumn de mărunțiș. Ruble sau copeici. Nimeni dintre noi nu se pricepea la monedele rusești. Vasilică a fost sacrificat urgent, a fost jupuit și pus pe un proțap la foc puternic de vreascuri uscate. Grigoruță s-a mai ales, în plus, cu pielea berbecului. Dar de plâns a continuat să plângă în timp ce tovarășii ruși înfulecau carnea mai mult crudă decât friptă, codimentată însă din belșug cu votcă de-a lor. După ce n-a
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
inițiind astfel o știință, mai precis o artă după cum arată particula finală a ce-am să pronunț acum - pirotehnia. Dar, curând și pentru a ucide... A săpat, dând de petrol. Ah! Ce bucurie, că nu mai trebuie să umble după vreascuri; mai ales că nu prea mai are pe unde. Dar, arzând gunoaiele epocilor apuse ale Terrei - căci asta e și petrolul, și cărbunele -, a trezit Naturii nostalgia trecutului, acela În care noi nu existam Încă, iar asta se cheamă efectul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mândre, poetice povești 51. Starea de poezie și visare o dă însuși cadrul domestic al interiorului: Orlogiul să sune un greer amorțit -/ Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,/ Să văd roze de aur și sărutări aprinse/ În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit 52. Nici beciul din incinta casei nu putea lipsi (mai ales la un boier de rangul lui Eminovici). Familia are-n pivniță poloboace de irmilici și de dimerlii de galbeni, numai că acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
e căldură Intri-n pădure la răcoare, Stai la tulpină, jos, sub arbor Și vezi un iepure țâșnind Și te întrebi, cum a trăit Aicea, singur în pădure, Și, el să plece, nu se-ndură. Și din pădure strângi tu vreascuri, Nuielele ce cad uscate, Le strângi, și tu le faci un braț; Le duci acasă și faci foc, Copiii se strâng și fac joc În casă nu intră de loc, Se strâng totuși pe lângă foc Și se-ncălzesc și râd
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
în sufletul celuilalt ceea ce simțeau în clipa aceea, dar le era greu s-o spuie. Pe toți îi mistuia același gând... Căpitanul. Ion Cârțu, prietenul din copilărie, omul cel mai devotat.. ca să-și facă de treabă, zgândărea șperla cu un vreasc, spulberând scântei. Regreta cu toată ființa lui, că nu l-a însoțit. „Poate n-o pățit nimic..!”, își tot spunea, să-și îndepărteze gândurile rele. „..s-o dus, doar, la o „întâlnire”, nimic altceva !”. De fapt, toți aveau încredere în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]