594 matches
-
niciodată nu l-ai cîrmuit Tu, și peste care niciodată nu s-a chemat Numele Tău... $64 1. "O! de ai despica cerurile și Te-ai coborî, s-ar topi munții înaintea Ta, 2. ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ți-ar cunoaște atunci vrăjmașii Numele, și ar tremura neamurile înaintea Ta! 3. Cînd ai făcut minuni la care nu ne așteptam, Te-ai coborît, și munții s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
însuși tatăl său i-a adăpostit pe rebelii învinși și i-a ajutat să scape. Stăpânul nu uitase una ca asta și poate că de aceea le dăduse tocmai pământurile acestea sălbatice în locul domeniului de la Kurokawa. Așa credea tatăl lui. Vreascurile pe care samuraiul le aruncase în foc trosneau amintind de văicărelile și de bombănelile tatălui și unchiului său pentru deserviciul ce li se făcuse. Ușa bucătăriei se deschise și apăru soția samuraiului, Riku. Femeia îi servi pe cei doi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
găluște de orez, apoi găluștele se aranjau într-un coș și se așezau în fața altarului budist. Pe lângă aceasta, familia samuraiului mai obișnuia din bătrâni să aducă o ofrandă de mochi zeului anului și să împodobească intrarea cu un mănunchi de vreascuri în mijlocul căruia se înfigea o ramură de pin tânăr. Mai era obiceiul ca în casa lui de reprezentant al ramurii principale a familiei să vină cei din ramurile secundare și din ramurile îndepărtate ale familiei să-și prezinte urările, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ceilalți osândiți. Gardul din pari de bambus se deschise. Convoiul se opri. În așteptarea morții, osândiții nu mai aveau strop de sânge în obrajii bătuți de vânt. În mijlocul gardului din pari stăteau proaspăt înfipți trei stâlpi înconjurați de paie și vreascuri. Se ridicau drepți întocmai ca niște călăi înalți de stat. Pe când temnicerii legau din nou mâinile celor trei, slujbașul de la judecătorie se apropie de ei. — Ia ascultați, tot nu vreți să vă lepădați credința creștină? E ultima oară când mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aceștia. Vântul șuiera tare. — Să renașteți în Paradis! strigară temnicerii și dispărură care încotro. Între timp, slujbașii se adăpostiseră de vânt și urmăreau toate acestea din apropierea gardului de pari. Un pedestraș cu o torță în mână aprinse rând pe rând vreascurile și paiele adunate la picioarele fiecărui stâlp. Întețite de vânt, flăcările se avântară în sus înverșunate și fumegânde. Prin valurile de fum, se auzeau tare rugăciunile fiecăruia. Libera me, Domine, De morte aeterna. În clipa în care focul se înteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rugăciunile fiecăruia. Libera me, Domine, De morte aeterna. În clipa în care focul se înteți și mai tare, mai întâi glasul lui Luis Sasada, apoi cel al părintelui Carvalho se stinseră brusc. Se mai auzeau doar șuierul vântului și pocnetul vreascurilor mistuite. La urmă, din fumul alb ce învăluia stâlpul lui Velasco, răsună un glas: — Am... trăit...! Pălălaia se domoli abia după multă vreme. Până atunci temnicerii și slujbașii rămaseră departe tremurând de frig. Chiar și după ce focul se stinse, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Pe mama Natalia o găsim în curtea casei, parcă așteptându-ne. Ne invită intr-o bucătărioară cu tavanul oblic, ce are ușa direct afară. Stă și doarme în acest mic ungher al casei, din cauza lipsei lemnelor de foc. Aici, cu vreascurile pe care le mai putea rupe din gardul curții sale, își mai încălzește trupul bolnav și obosit. Ungherul avea vreo 3 metri lungime și 1,5 metri lățime, era de nelocuit. Ne invită înăuntru, dar ne oprește să ne descălțăm
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Aluzie la lemnele de foc, care n-au mai ajuns din România, dar și la copacii foarte mari tăiați de primăria satului, la mai puțin de 50 de metri de căsuța ei. Au refuzat să-i dea măcar acolo niște vreascuri, să-și poată face o oală de mâncare. Ultima iarnă a vieții a petrecut-o Natalia Ilașcu fără lemne de foc, în frig.) Dacă uită ceva prin curtea casei, topor, foarfece, sapă, hârleț, totul este furat: „și foarfecele de pe pragul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
oxizii timpului, de indiferență, de propriile limite transferate operei. Că nu toate scrierile, nu toate actele artistice sunt făcute pentru veșnicie. Sunt opere care mor natural, ca oamenii. Sunt autori care întrețin arderea marii literaturi, în timp ce opera lor e ca vreascul care se aprinde la baza literaturii perene. Dar și ei sunt importanți, foarte importanți, în digestia unei culturi. De multe ori în rateurile unor scriitori care sunt sortiți neantului se află semințe care ar fi rodit generos dacă altul ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mergea mai departe. În una din pauzele impuse de lungile garnituri de trenuri militare, când mama și bunica au pus de un ceai (alții de mămăligă) pe o vatră primitivă încropită ad-hoc din câțiva bolovani de piatră, la focul de vreascuri, noi ne-am ținut de ceata copiilor care puseseră stăpânire cu voioșie pe cimitirul de vagoane arse răsturnate doar la 10 15 metri de terasamentul căii ferate. Larma era mare, un băiat mai mare (la vreo 12-13 ani) se ținea
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Asemenea lui Khidr, Ahmad se simțea cel mai aproape de Dumnezeu în pădure; el îi călăuzea pe cei rătăciți către casă. Pe Jina o urmărise așa cum o urmărise și pe Alice, iar ea îl condusese până la punctul focal: combinația perfectă dintre vreascurile numai bune de aprins și vânturile care răvășeau canionul, dintre izolare și pante. Așadar ce voia Allah de la el ? Să distrugă singurul loc rămas pe Pământ în care prezența Lui era încă evidentă ? Să-i sacrifice pe oameni pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
După asta, totul a părut să se petreacă în același timp. Jina a auzit strigăte din spate: vocile lui Naji și Mike. L-a văzut pe Ahmad cum a mai aprins un chibrit și s-a îndreptat către lemnele și vreascurile lipite de peretele cabanei. Cu mâini tremurânde, Jina a scos pistolul lui Irene din rucsac, dar, în clipa când a țintit, n-a avut nici o ezitare. Nu mai trăsese niciodată cu o armă și reculul a făcut-o să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui Stalin a dat tonul, mi-am presat fața și al cărui miros are să rămână lipit de mine. Clătinându-mă încă pe picioare, am fost expus unui asalt de imagini. De jur împrejur, tânăra pădure ferfeniță, mestecenii frânți ca niște vreascuri. Vârfurile copacilor făcuseră o parte din grenade să explodeze prematur. Împrăștiate peste tot, zăceau corpuri, izolate sau unul peste altul, moarte, încă în viață, strâmbate, înfipte în crengi, ciuruite de schije de grenade. Unele se înnodaseră acrobatic. Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o parte. Uite, de pildă aici. Și înfipse cazmaua într-o movilă care se contura în apropierea unui zid. Însemnați locul! porunci Vlad. Bărzăunul, care nu se prea amesteca în vorbele celor mai mari, alergă numaidecît să facă rost de vreascuri, ca să poată însemna porțiunile de teren propuse pentru săpături. În scurt timp se și stabiliseră trei locuri. Se împărțiră, la propunerea lui Vlad, în două echipe a cîte doi inși, urmînd ca echipa a treia să funcționeze, în cazul cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mari și cîțiva mai mici, minunîndu-i pe toți cei prezenți. Ilinca părea cea mai fericită. Se agita mereu pe mal scoțînd strigăte ori rîzînd spre Bărzăun. Domnul Nicanor, la insistențele doctorului și ale lui Petrică Ciuraru, aprinse un foc de vreascuri și pregăti, după indicațiile Bărzăunului, vatra pe care să frigă peștele. În iaz mai intrară, alături de Bărzăun, Vlad, Tomiță și arheologul Ovidiu Ardei. Dar nimeni, în afara Bărzăunului, nu mai reuși să prindă măcar un păstrăv. Lui Vlad îi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Înseamnă că m-ai mințit! Și acum mi l-ați omorât pe Moșu! Mie să mi-l dați înapoi pe Moș Crăciun! Eu îl iubesc pe Moș Crăciun, mama! Discriminare O săptămână încheiată a muncit Giovan Gătej la cules de vreascuri prin pădurea din imediata apropiere a satului. Vântoasa ce s-a abătut asupra acelor locuri a venit ca o mană cerească pentru el și pentru alte familii din cartierul sărăcăcios al Mitocului. Și-apoi să vedeți domniile voastre hărnicie la bruneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
noapte la cărat cu spatele, fără odihnă, toată uscătura doborâtă de vânt; că domnul pădurar Haliță nu le îngăduia să intre cu căruța în pădure decât o dată sau de două ori pe zi pentru a-și lua porția cuvenită de vreascuri din grămezile clădite la drumul mare. Și numai din cele subțiri, că celelalte, mai grosuțe, rămâneau în grămezi separate pentru învârtelile și obligațiile lui dom' feșteru', da-i-ar Dumnezeu sănătate că bun om este... mai închide și el ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Bătrânul bulibașă își mângâia îndelung barba încărunțită, își presa cu degetul arătător îndestul tutun în pipa sa mare, după care cerea unui nepoțel un bețigaș înflorat de un ochi de jăratic din vatra, în care focul era ațâțat mereu cu vreascuri uscate. Focul își ridica limbile flăcărilor vii, jucăușe, neastâmpărate ca și polatia de puradei ce-l înconjurau. își spunea și el, la rândul său, poveștile sale. - Mai mulți danci și puradei alergau să-i aducă stăpânului șatrei un bețigaș care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și scoate repede șișul. Ina nu înțelesese cuvântul zbanghiu, dar când pronunță și cuvântul șiș, se dumiri că tatăl prezumtiv al lui Vișinel era un om primejdios. Lupta cu țiganii se asemăna cu un foc pe care se puneau noi vreascuri pentru ca flăcările să-i dogorească pe toți cei care se aflau în preajma acestuia. Rafira căută, cu diferite prilejuri, mai ales când soțul ei era puțin aburit de un pahar cu tărie, să-l îmblânzească cu vorbe căutate îndelung și bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Urcă patruzeci de trepte, apoi merge pe un hol lung. Ajunge în dreptul unei uși de metal și apasă soneria. Bing bang. Deja a uitat că, în același bloc tern, există un bărbat palid și o femeie cu picioarele ca două vreascuri. Ușa se deschide ime diat. Actorul se uită la nebună și încă nu știe că mai târziu o va numi nebună pe nebună. Acum, nebuna e doar un trup. Atât. Și trupul ăsta trebuie să fie cules cât este copt
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o bătrână cărând în spinare o legătură de vreascuri. Nu aveau habar unul de celălalt, cu toate că erau foarte aproape. Bătrânul se juca, aproximând timpul și locul unde cei doi urma să se întâlnească. Vru să strige ca un profet, să anunțe evenimentul cu o clipă înainte de producerea lui, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
urma să se întâlnească. Vru să strige ca un profet, să anunțe evenimentul cu o clipă înainte de producerea lui, dar era inutil. Rămânea unicul posesor al acestui umil secret. Când țăranul cu carul cu boi întâlni în fine bătrâna cu vreascuri, se opriră față în față și schimbară câteva vorbe. Dar totul părea acum o searbădă reluare a unui eveniment prevăzut și întâmplat deja în mintea Bătrânului. își întoarse privirea în vale, spre un sat intrat în conul de umbră al
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pravilă, asistat de Bătrân singurul enoriaș de ocazie. Obrazul împrumută culoarea zidului, vocea liniștea umbrei, privirea se stinse scăpărând în interior, ruga urcă tremurătoare și umedă pe zidul rece al bisericii, ca o iederă în căutarea luminii. Făcu apoi cu vreascuri focul în vatră, puse la fiert într-un ceaun câțiva pumni de linte, aruncă în foc o mână de cânepă uscată care îmbălsămă aerul și se așeză alături de Bătrân pe o buturugă. Mâncară încet, în tăcere, mestecând îndelung fiecare bob
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Acela nu se da. Cocuz apucase să se ridice, cum-necum, În genunchi. Și, dacă văzu că hoțul nu se dă bătut, și apucase să ridice sacoșa Într-o mână, Îi apucă mâna respectivă, o duse În dreptul genunchiului, ca pe un vreasc, i-o puse de-a curmezișul, și, proptindu-i-o, În ambele mâini, apăsă, cu toată puterea lui, genunchiul piciorului drept. Mâna trosni și se frânse ca o vărguță fragedă. Celălalt Îi veni, prietenului, În ajutor. Scoase un cuțit și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la soare alături de broaște, șerpi și salamandre. Când pregăteau baia de aburi, o găseau stând ghemuită pe policioară, cu găletușă Într-o mână și măturica În cealaltă, având tot spatele acoperit de ventuze. N-o sufocau nici fumul Înecăcios de vreascuri ce ieșea printre pietrele Încinse din cuptor, nici aburul fierbinte, n-o speria nici apa Înghețată sloi; corpul ei imun la orice stimul din afară răspundea unei nevoi interioare de-a repeta o parte dintre experiențele trecute și de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]