791 matches
-
o bursă, cercetează istoria Banatului în arhivele din Viena. În aceeași perioadă face studii intermitente de actorie și regie la Berlin și München. În 1930 Sever Bocu îl cheamă la ziarul „Vestul” din Timișoara. Înființează însă, în mai 1932, revista „Vrerea”, cea mai importantă publicație culturală timișoreană din perioada interbelică. În toamna anului 1932 va fi cercetat pentru activitate subversivă, iar în 1937 revista este suspendată. În același an va fonda Casa de Editură și Corporaj Artistic Vrerea, unde îi apare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
mai 1932, revista „Vrerea”, cea mai importantă publicație culturală timișoreană din perioada interbelică. În toamna anului 1932 va fi cercetat pentru activitate subversivă, iar în 1937 revista este suspendată. În același an va fonda Casa de Editură și Corporaj Artistic Vrerea, unde îi apare antologia 11 poeți bănățeni (1942), prima propunere calificată a unei imagini a Banatului literar, care ilustrează, poate cel mai bine, calitățile sale de mentor. În 1945 revine în actualitate cu articole în publicațiile timișorene, dar și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
11 poeți bănățeni (1942), prima propunere calificată a unei imagini a Banatului literar, care ilustrează, poate cel mai bine, calitățile sale de mentor. În 1945 revine în actualitate cu articole în publicațiile timișorene, dar și cu seria nouă a revistei „Vrerea”, desființată însă în 1948. Arestat în 1949, iese din închisoare în 1950, stabilindu-se întâi la Greoni, apoi la Timișoara și din nou la Greoni. Din 1967 activează în cadrul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor. Debutează în 1914, cu versuri, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
de animator. Întemeietor de reviste, de societăți culturale, lider eficient într-o Timișoară cosmopolită, el și-a neglijat propriile scrieri, multe rămânând în faza de fragment, de proiect. Scriitorul nu a finalizat nimic, deși din repetatele lui intervenții publicate în „Vrerea” se poate configura imaginea de ansamblu. Om de stânga, prieten cu Ernst Toller (din care traduce în 1935 Cartea rândunelelor), S.-U. aparține, ca poet, expresionismului „de stânga”. Cântecul uzinei (1935), poem ce ar fi trebuit să devină Cartea uzinei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
Recunoaște, bineînțeles, abilitatea intelectuală a lui Lorenzo, dar nu-i întrutotul convins. Pentru că, odată rezolvată problema concilierii preștiinței lui Dumnezeu și a existenței liberului arbitru, cum trebuie abordată, în noile condiții, problema voinței lui Dumnezeu? Ce vrea el? Care e vrerea lui? De ce vrea mai degrabă acest lucru și nu altul? Există sau nu limite ale voinței sale? Până unde anume poate el să-și impună vrerea? în ce anume punct începe voința oamenilor? Etc. Valla refuză să mai continue discuția
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trebuie abordată, în noile condiții, problema voinței lui Dumnezeu? Ce vrea el? Care e vrerea lui? De ce vrea mai degrabă acest lucru și nu altul? Există sau nu limite ale voinței sale? Până unde anume poate el să-și impună vrerea? în ce anume punct începe voința oamenilor? Etc. Valla refuză să mai continue discuția. El a definit regulile jocului la începutul conversației. O întrebare, un răspuns. El dovedește și însuflețire și talent și dialectică și iscusință retorică. Și-a arătat
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mult cu cât într-un asemenea moment îți vine să faci cu totul altceva decât să cauți în bibliotecă volumul în chestiune. Și totuși, chiar cu toate limitele sale, acest remediu al voinței educate și pus în calea durerii de vrerea noastră nu întârzie să provoace o micșorare a suferinței. Așadar, chiar și infimă, orice tentativă de a îngrădi negativitatea merită să fie experimentat. Cu timpul, odată cu agravarea crizelor, a durerilor și a intensităților Montaigne și-a mai nuanțat elogiul adus
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și a acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot ce nu-s ei, lipsiți de pasiuni, ei îi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
comportă cu reverență deplină, ca în fața unui senior: „Stăpânul nostru ești, ci fă cum vrei/ Cu ce-i al tău și sfatul nu mi-l cere./ Cum mi-am lăsat veșmintele-n bordei/ Când te urmai, la fel, de bună vrere,/ Lăsai și traiul slobod, când avere/ și trai bogat mi ai dat. Rogu-te mult/ 793 Ibidem. 794 Ibidem, p. 353. 795 Ibidem, p. 354. 796 Ibidem. 797 Ibidem, p. 356. 216 Urmează voii tale; eu te-ascult.”798 Deși
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a ocupat posturi în consulatele României din Sofia (interpret), Rusciuc (cancelar, 1907-1916; consul), Odessa și Moscova (viceconsul, 1918-1919). Sub titlul Di-t bana armânului, carte semnată Nicolae C. Velo Molovișteanu și dedicată tatălui său „ca semn de recunoștință și deosebită vrere”, V. publică în 1903 o culegere de proze scurte, urmată în 1905 de Cântițe junești, un fel de „cântece de vitejie” care l-au făcut faimos printre aromâni. Aici și-a strâns cele mai importante balade, care se aflau deja
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
bazau pe nicio dovadă palpabila, dar care au fost acceptate de mai marii bisericii:"Însă superiorii săi își exprimau rezervă față de această pretenție și, pe data de 3 noiembrie, i-au cerut să ceară mamei lui Cristos o dovadă a vrerii Domnului. Prin urmare Fecioara i-a reapărut a doua zi, cu ocazia sfanțului Charles Borromeé, la un ceas după miezul nopții. Fratele Fiacre a auzit, pe când stătea în fața unei cruci, un copil care plângea și a văzut-o pe Maica
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Odat... cu preluarea puterii de c...tre echipele comuniste, nici un domeniu - politicul, desigur, dar și economicul, socialul și culturalul - nu trebuie s...-i scape dominației sale absolute. „Consilierii” sovietici sînt pretutindeni prezenți și atotputernici; ei modeleaz... realit...țile naționale dup... vrerea Kremlinului. Printr-un mimetism uimitor, În spatele c...ruia vegheaz... B...trînul st...pîn, sînt jucate din nou, În decor european, toate actele confisc...rîi statului și societ...ții ruse de c...tre bolșevici cu treizeci de ani mai devreme, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
ăsta, și beau din cupa asta . Vechilul tot nu știe ce albă-i e nevasta, Ileana tot nu știe decât să mulgă vaci — și via să-și înnoade azurul pe araci. Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea ; ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea, și n om vedea prin geamuri, tineri și zgomotoși, amurgul care-aleargă după cireadă, roș. Ca mâne, toamna iară se va mări prin grâne, și vinul toamnei poate nu l vom mai bea. Ca
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
purtată de vifore dinspre deschiderea și lumina acestor locuri, spre dosurile și încâlcelile depărtărilor. Ajunși în răscruce, aproape de înserare, au întâlnit cele aflate în orice așezare, în timp de iarnă. Cărările ușurau mult truda călătorului, iar fumurile hogeagurilor îndemn au vrere a omului și animalului întovărășitor spre tihna și căldura căminului și șurii. Drumeții zăpezilor au tras la curtea boierească, mult adăugată, fiind întâmpinați și așezați cu cinste, ca adevărate fețe ale sfatului țării, în casa de ospeție, ce i-a
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
și Iancu, Alba Iulia, 1978 (în colaborare cu Monica Anton); Legende și povestiri din Munții Apuseni, I-II, Alba Iulia, 1979 (în colaborare); Iancule, soare trudit, Alba Iulia, 1992; Florile dalbe, flori de măr, Alba Iulia, 1993; Horea, munte al vrerilor noastre, Alba Iulia, 2000. Repere bibliografice: Ion Buzași, „Stele în munți”, TR, 1977, 18; Aurel Sasu, „Stele în munți”, ST, 1977, 11; Laurențiu Ulici, Imagini în plan îndepărtat, CNT, 1981, 10; Titu Popescu, „Cântecul inimii”, „Cu fața spre iubire”, T
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
de automodelare, de autorealizare și de autoactualizare. Într-o primă instanță, trei lucruri vrem să spunem despre autoeducație: Primul Ea este timpul și locul în care suntem singuri. Nu mai avem un educator (extern), nu mai interacționăm cu el (după vrerea și cerințele lui), nu mai suntem condiționați, atenționați, îndrumați, sancționați. Nu ne mai expunem nici autorității, nici puterii, dar nici iubirii. Am rămas cu noi înșine: suntem în intracomunicare și în intrarelație. Suntem față în față cu noi, întru aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
de ponderabilă. Bătea la ochi că Rică nu lupta cu armamentul convențional al șatrei, ci cu curgeri și praguri aluvionare greu detectabile. El vrea, ea nu vrea", îi spusese Chira. Bun, ea nu vrea azi, nu vrea mâine, dar nici vrerea asta nu-i de fier. Și chiar dac-ar fi, nu zicea baba că văzuse cu ochii ei lingura de metal îndoită de Rică la cinci ani? De câte ori pomenea de asta, vocea i se domolea și se oprea din trebăluit
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
marilor preoți, cum sunt Deceneu, Cosingus, Vezina, este câteodată mai mare decât a regelui chiar. Despre primul mare pontif se spune că a fost „un vraci care a pribegit prin Egipt și a Învățat anumite semne prevestitoare prin care deslușea vrerile divinității.” Cu Deceneu se repetă același scenariu ca și cu Zamolxis, el se asociază cu zeul al cărui cult Îl săvârșește ca mare preot și, În cele din urmă, ca zeu. Impresionant este prestigiul extraordinar al marelui preot, datorat și
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
curg, într-o reacție în lanț. Abandonată de flușturatecul Deliu, Penelopa se sinucide. Distrus, Stamati își pierde mințile. Evantia eșuează la un deocheat varieteu, stingându-se de ftizie. Într-un melancolic Epilog, naratorul înșiruie și alte răsuciri de destin, sub vrerea impenetrabilă a fatalității. Sulina însăși agonizează, se pustiește, se destramă. B. aruncă peste această lume, cu dramele și caraghioslâcurile ei, o căutătură sceptică și totuși împăcată. Ironia, sancționând, ca și în alte scrieri ale sale, excesul și artificiul, se aliază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
atitudinea psihică. Extragerea totală este adesea echivalată de către pacient cu scăderea vitalității și sporirea infirmității, femeile la menopauză fiind deosebit de sensibile în această privință. Există și astfel de pacienți, care însă gândesc aceste lucruri în mod direct ca fiind o vrere a naturii și o acceptă cu umilință și resemnare (Bolder). Creșterea calității îngrijirii medicale și sociale a persoanelor în vârstă a dus la o creștere a numărului pacienților care cer proteze dentare nu numai din motive practice, pentru a mânca
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
are drept trepte săgețile capriciosului Cupidon. O prezență capricioasă, așezată sub imperativele de manifestare ale capriciului este una instabilă, schimbătoare, alunecoasă de la un reper la altul, de la o condiție și poziționare către alte cadre și ancorări. Termenul capriciu indică o vrere relativă, o impulsiune-dorință de moment, repede consumată, tributară unei treceri ce exclude posibilitate de fixare, de așezare temeinică. Mitologia ne spune despre zeul iubirii Cupidon, fiu al Afroditei, că era extrem de temut datorită atitudinii sale constant-copilărești. Copilul, în inocența sa
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
loc doar pentru una dintre aceste pretenții, iar cealaltă trebuie să cedeze sau să fie distrusă. Astfel, cu idolii lor la loc de cinste, masele naționaliste ale vremurilor noastre se întâlnesc pe arena internațională, fiecare grup fiind convins că îndeplinește vrerea istoriei, că face pentru umanitate ceea ce pare că face pentru sine și că îndeplinește o misiune sacră hărăzită de către Providență, oricum ar fi definită aceasta. Nu-și prea dau seama că se întâlnesc sub un cer pustiu din care zeii
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Ioan Gură de Aur exclamă : „Dacă mă Întreabă cineva : ce lucru mare a făcut Hristos ? Eu voi lăsa cerul, pământul, marea, Învierea multor morți și alte minuni și voi arăta doar crucea, care este mai slăvită decât toate. Crucea este vrerea Tatălui, slava (Fiului) Unuia Născut, desfătarea Sfântului Duh, podoaba Îngerilor, siguranța Bisericii, mân‑ dria lui Pavel”48. În alt loc, același Sfânt Părinte zice : „Pentru aceasta Îl numesc pe Hristos Împărat, pentru că Îl văd răstignit. A se jertfi pentru cei
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
treptat cu o notorie arhimnezie care nu e, nota bene, inutilă. În al treilea rând, acest proces ocult pe care Dominic Matei, profesor de liceu la Piatra-Neamț, În noaptea de Înviere din 1938 (același 1938...), Îl suportă și descoperă fără vrere este ulterior extras din sensul său ocult și secret Într-unul direct exterior - dar camuflat: conflagrația atomică. O Însemnare din jurnalul secret al lui Dominic Matei (pattern care continuă tehnica lui Zerlendi, Înlocuind caracterele sanscrite cu un safe american) Începe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și a-i aduce aminte (ca și verbele sinonime) sunt amândouă obiective, deși pronumele care însoțește verbul e în fiecare din ele altul. Toate categoriile gramaticale verbale - diateză, timp, mod, număr, persoană - sunt exprimate de verb: „Fiecine cum i-a vrerea despre fete samă deie-și.”, „Gândea lucruri de cari nu-și da seama.” (M. Eminescu) etc. Spre deosebire de verb, locuțiunile verbale pot reprezenta, în structura lor semantică, valori aspectuale, indiferent de forma temporală sub care se prezintă. Locuțiunea a da în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]