1,491 matches
-
se prelinse pe el asemeni unei lacrimi. Citi ce era scris: „Vicit leo de tribu Iuda” - „A învins leul din seminția lui Iuda”. Zâmbi împăcat. Auzi clopotele răsunând prelung și văzu lumea ridicând capetele și începând să se agite. Un vuiet puternic despică liniștea sufocând acea zi de primăvară. Moartea hulpavă își întinse brațele peste acel oraș micuț luând cu ea mirajul unei ere unice, golind sufletele credincioșilor și eliberând ultimul oftat al acelui muribund sfânt. În mulțime, un strigăt sfâșietor
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
dușmanii aceia au greșit, nu ea. Oare plătea ea ceva din ceea ce făcuse Keiko? Nu, nu era cu putință. Scutură cu putere din cap, își strânse păpușa în brațe și adormi precum îngerii, cu un zâmbet suav pe chip. Un vuiet asurzitor și prelung se auzi deodată în mijlocul nopții. Părea că vine de undeva din vintrele pământului, că acesta geme, se vaită și se scutură ca apucatul, cuprins de friguri. Pe cer nu era nicio stea, iar întunericul era de nepătruns
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > DATINI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului DATINI Un vuiet satul străbate: Anul Nou la ușă bate! Clopoțeii sună-n geamuri, Flori sticloase-mbracă ramuri. Vin căiuții cu fanfara, Urșilor cântă vioara, Un mascat urât, cu plete, Sperie băieți și fete. Lemnele trosnesc în sobe, Se-aud fluiere și tobe
DATINI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368259_a_369588]
-
mă satur niciodată Alexandru Ivasiuc, romancier Pro domo Caloianul Păsările un roman sociopsihologic cu personaj femeie Cuvântul AEBaconski Cântece de zi și de noapte Imn către zorii zilei Fiul risipitor poet avangardist tradițioal modern Ion Lăncrănjan Cordovanii romanul satului dramatic Vuietul Caloianul Referință Bibliografică: ANIVERSĂRI CUTREMURĂTOARE VOR TRECE ANI / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2255, Anul VII, 04 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ANIVERSĂRI CUTREMURĂTOARE VOR TRECE ANI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362673_a_364002]
-
când descrie cutremurul ce surprinde solia polonă, care venise cu daruri de la Vladislav Iagelo cu gând să-l răpună pe voievodul Roman, darul fiind o blană de hermină otrăvită. Stihiile răscolite din adâncuri răzbună intenția mârșavă a lui Iagelo: „Un vuiet părea că vine din marginea pământului, câinii începură să urle, caii să necheze prelung, iar celelalte animale stârneau larmă asurzitoare. Sub picioarele tuturor, pământul începu a se clătina, hornul de pe casă se prăbuși, tavanul din bârne se desfăcu peste mesele
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
Acasă > Poezie > Amprente > CÂND VALUL ÎNȚELEGE Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2047 din 08 august 2016 Toate Articolele Autorului Când valul înțelege că el este oceanul, Si zbaterea de maluri îl duce iar în larg, Rostogolind un vuiet, pe ape că mărgeanul, El spumega și rupe catarg după catarg, Spinarea-și încovoaie și spumegând se-întoarce, Nimic nu-i stă în cale, nici vânturi nu-l opresc, Mergând spre libertate, furia să-și descarce, Iar apele sub creasta
CÂND VALUL ÎNȚELEGE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353414_a_354743]
-
în ochi înșurubează cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de inorog în dans prin cețuri veșmânt purtat de iele acoperă-mi rana din stele ce ard tăcere nescrisă poartă deschisă spre infinit de nourii pe înalt de ceruri vuiet de vânt destramă în fire iluzia optică aripi de înger planează deasupra în zbor de păsări gânduri fugare se răsfrâng în ploi de stele creionate în răsărituri senine ating durerea ce se sfărâmă în mii de fărâme pierdute în zare
VEŞMÂNT PURTAT DE IELE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353006_a_354335]
-
misterul însuși. Iată cum e notat acest moment de elevație spirituală: Toamnă orice sunet de frunză devine muzică divină. La fel: Soare, Foc și Timp aură, majestate - putere sacra. Drept încheiere (provizorie, desigur): Să știi să asculți în fiece om vuietul Duhului Sfânt. Ori: Din lemnul zeilor Crucea lui Cristos purtată pe Golgota! Și apoi, așezarea în acest orizont, în aceste noi coordonate, a existenței umane: Pașii creștinului nemăsurați - în drum spre biserică. Textul are o impresionantă unitate semantica, eflorescentele lui
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
mai aparte care pătrunde în apele lacului că o lacustra. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasa și rafalele vântului, vuietul sau, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vară sau viscole năprasnice iarnă, descriu tablouri de la incantație la groază. Alteori când cerul este senin, astrul zilei pare
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
a arhitecturii Universului. Nu există emoție atât de profund și înstăpânitor în om decât aceea de a se simți atingând bolta cerului, obrajii norilor, ochii stelelor, de a soarbe în plămânii gata să explodeze respirația cetinii, de a auzi incantațiile vuietelor muntelui, toacele povârnișurilor lovite de ciocănelele pasului, dangătul clopotelor monumentale de la mănăstirea voievodală din Sinaia, urcând lin, tocmai de jos, din vatra orașului de scaun, până tocmai sus, unde vârfurile brazilor perdeluiesc geamurile cerului, de a se cuprinde sub umbra
POVESTE DE DRUMEŢIE LA SINAIA, CU UN POPAS ALPIN ŞI UN SLUJITOR BOIERESC [Corola-blog/BlogPost/354544_a_355873]
-
marea, colosala oglindă albastră în care-i căzut cerul și-s încrucișate nesfârșite cărări fără pulbere, cu neîncetate doruri și aprinse iubiri. Cântecele compozitorului Dumitru Lupu sunt răpite de mare și încuiate în scoici care duse la ureche revarsă odată cu vuietul mării, melodii. Cântecele compozitorului Dumitru Lupu sunt cele mai melodice din muzică ușoară românească, purtate de talazuri în largul mării, până pier vârfurile vapoarelor, iar de la țărmuri, până la frontierele care rotunjesc țara, pe câmpii cu dropii, pe Carpați cu cerbi
DUMITRU LUPU. CÂNTECELE SALE ERAU ÎN NOI, FĂRĂ FORMĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353844_a_355173]
-
zâmbesc una altiia ca niște copile ce s-ar uita în oglindă; în stânga se intinde o câmpie plină de livezi prin care se rătăcesc vreo câteva grupe de amorezi; în urmă se clatină un zid de copaci tufoși, care oprește vuietul orașului de a veni până la noi; numai marmura tristă a lui Arno tulbură tăcerea adâncă ce ne împregiură. Din vreme în vreme, țipătul unei păsăruici care adoarme sau notele rătăcite prin văzduh a unei ghitare se aud în depărtare.” Prietenul
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
o fi întrebând cum de a cântat Angela Gheorghiu la Bacău, când toate scenele ei și-ar îmbrăca inima cu lacrimi, așteptând-o, și ar primi-o ca pe mirese, pe sub arcade de ghirlande ale dragostei, de la faldurile cortinei, până la vuietul sufletului. Căutând adevărul, pierdem odihna! Minunea nu are trecut iar viitorul ei e în urmele pe care le lasă și în care e împrumutată de la veșnicie clipa și rădăcina visului. Cu aceasta am rămas de la artista Angela Gheorghiu și aceasta
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
hotărât în acea direcție. Privea tot ce era în jurul său cu o deosebită atenție și bucurie, pentrucă în acele momente era un om liber. Îl atrăgea tot acel miraj al vieții ce îl vedea la fiecare pas, auzea cu plăcere vuietul mașinilor, cerceta cu interes fețele oamenilor ce îi întâlnea în cale. „Mulți dintre trecători sunt triști, apăsați ca de ceva straniu, ai impresia că toată viața lor e ca și cum ei ar participa la o înmormântare și nu la sărbătoarea vieții
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
De aceea, pentru contemporani, șansa de a-l întâlni și de a-l asculta pe Dan Grigore e egală cu ajungerea la marginea mării unde nimeni nu-i poate îmbrățișa măreția, dar îi admiră splendoarea, îi simte apa, îi aude vuietul! Dan Grigore este, în raport cu sine și în raport cu universalitatea, un geniu al artei interpretative instrumentale a muzicii, însetat și creator de muzică, dăruitor de muzică, soldat și împărat al muzicii! Pianul lui Dan Grigore propulsează sunetul muzicii în periplul etern și
DAN GRIGORE. PERIPLUL ETERN ŞI INFINIT AL PIANULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353549_a_354878]
-
vii mai odihnit la muncă, cu atât ai mai mult spor! - Uite, ne apropiem de vârful muntelui. Crezi că azi va fi vreme fără ploaie, toată ziua? continui eu. Nici n-am terminat bine de rostit acestea, că auzim un vuiet dinspre creasta împădurită a muntelui. - Uite o scroafă de mistreț, cu pui! zice Mihai Mă uit mai bine și ceva mă face să mă cutremur. - Ăsta nu-i mistreț! Asta-i ursoaică! Are și pui! strig eu. Hai să urcăm
URSOAICA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353628_a_354957]
-
roșcat venit dinspre Pereea să șuiere șfichiuind piatra iar soarele își acoperi din nou fața datorită norului de praf. Cineva dintre sclavii casei lui Ponțiu Pilat veni repede și închise ferestrele îndată. Draperiile grele din lână roșie fură trase iar vuietul vântului se mai estompă. Cu toții își aduseră aminte de neobișnuitul fenomen petrecut cu câteva ore mai înainte când avusese loc întunecarea soarelui, cutremurul, iar mai apoi teribila furtună. Doar ce se mai liniștise puțin iar acum urma această nouă furtună
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
stăpânul căzut în mlaștină. (p. 27). Tot de o mlaștină e vorba și la moartea întemeietorului legendar al orașului Roma: „Într-o zi, pe când își inspecta armata într-un câmp pe lângă mlaștina Caprei, a izbucnit deodată o furtună însoțită de vuiete și tunete puternice, în timpul căreia regele a fost învăluit de un nor atât de des, încât a dispărut din ochii mulțimii. De atunci Romulus n-a mai fost văzut pe pământ“. (Titus Livius, op. cit., p. 31). Ne întrebăm dacă acel
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
căci e “din forma cea dintâi”, e “veșnica minune”. Trecuse timpul când se rugase să piardă nemurirea, în schimbul unei ore de iubire. S-a trezit într-o dimineață știind că Sephora nu mai este...se stinsese rugul părului ei și vuietul mării in priviri....spinii erau foarte aproape de inimă , și alți trandafiri creșteau din picăturile de sânge...învăța să moară, puțin câte puțin, știind acum că podoaba numită “kosmos” a fost dintru-nceput creată in forma crucii. Spinii au atins inima
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
acum toamnă eu cad la picioarele tale să-ți mângâi frunzele, castanele să-ți culeg strugurii să te gust must să mi te așez gutui la geam să te adulmec din amintiri dulci în copt dovleac să te aud în vuiet și ploi în nopțile când visele nu își mai găsesc iepurii și porumbeii în căușul pernei când toată lumea are nevoie de un prieten, tu toamnă poți să-mi fii? în fața ruginitului tău tablou într-o evadare a domesticirii mele de
TOAMNA ACEASTA TRECE PRINTRE NOI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347243_a_348572]
-
două ziduri. Transla corpul și capul pe direcția aceluia zgomot, vibrația scădea gradual în intensitate cu cât apropia urechea de zidul din stânga și dispărea înlocuită de șuieratul discret provocat de microcurenții dintre pavilionul urechii și perete, de trepidațiile cladirii, de vuietul instalațiilor și ventilatoarelor.... Punctul în care percepea unda acustică inconfundabilă, apreciase și constatase, era situat la jumătatea dintre pereți și exact la înălțimea urechilor, așa cum s-a aflat în poziția în care se găsea și acum: drepți, cu corpul perfect
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
adăposteau Bulgări opalescenți prin care lumina picta Umbre răsfrânte în adânc. O! Fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuieste lumina. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolți săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eterna dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor Stelele țintuiau apusul Pe acolo vulcanii erupeau viță-de-vie Și în struguri răbufneau. Iar vinul curgea ca dintr-o coastă împunsă Aici ploile erau
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357106_a_358435]
-
mult cu chirpicii caselor noastre din Dobrogea, iar explicația dispunerii spațiale am găsit-o abia mai târziu și mi s-a părut de o logică elementară ( pericolul seismic datorat vecinătății cu falia San Andreas!), monotonia urbei fiind sporită și de vuietul silențios al mașinilor pe care nu le-am auzit niciodată claxonând, nici măcar cele ale serviciilor publice (care au orele și zilele fixate pentru a nu perturba liniștea sau odihna oamenilor), noaptea pentru acestea fiind de fapt “ziua lor” plină de
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (5) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357302_a_358631]
-
vas de croazieră. Printr-un hublou se vede oceanul nesfârșit. Dreptaciul îngenunchează, se închină cu mâna pe care o are, la Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, așezată în partea dreaptă. În surdina se aude un cântec bisericesc, impletindu-se cu vuietul valurilor. Se roaga.) Dreptaciul: Îți mulțumesc Doamne că mi-ai lăsat mâna dreaptă. Să pot a ma închină în fața icoanelor tale. (Se închină). Bun ai fost și ești cu mine. M-ai învățat să seamăn grâul, să îngrijesc recolta, să
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
comun în această privință. În ciuda faptului că nici percepția tuturor nu sesizează adevărul din unele fenomene și lucruri, ci în raport cu exprimarea sensitivă și optică a acestora, fiindcă nu există deosebire în aplicarea percepției în existența... (După o pauză. Se aude vuietul oceanului de parcă ar fi o muzică interstelara) ... Doamne am început să gândesc cu glas tare și singur. S-au vorbesc cu Tine oare!? Grea este și călătoria această. Grea este și despărțirea de patrie. Dar Dumnezeu când a creat Pământul
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]