4,446 matches
-
și să dărîme o ordine a lumii care părea de neclintit. Asemenea mușchilor de broască secționați i se părea că zvîcnește și caraghioasa organizație subversivă a militarilor de la Arsenal și Aeronautică. Undeva, cineva răsucea un buton și pentru cîtva timp Vulturul Alb devenea cu adevărat o pasăre amenințătoare. Apoi totul intra în letargie. Toată fascia lor părea moartă, prăfuită, aidoma bufnițelor împăiate care vegheau deasupra ușii laboratorului profesorului Schmeltzer. Și, iarăși, probabil cînd se socotea de cuviință și urmînd un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcea încă un pas, încă un salt. Singura întrebare care se punea în această situație era se va ajunge vreodată ca acolo, de unde se închidea și se deschidea circuitul electric, să fie îndeajunsă energie, îndeajunsă putere pentru a face din Vulturul Alb un pericol pentru stat, o primejdie reală pentru viața socială? Mihai Mihail simțea că este foarte aproape de adevăr, de cheia problemei, era foarte aproape, dar nu o avea în mînă. Și asta însemna că nu avea nici o putere. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asupra căreia stăpînește soluția universală, panaceul tuturor îndoielilor, grijilor, cumpenelor care îl fac pe om să fie nefericit îi împinsese pe acei inși să alcătuiască și să pună în funcțiune acest mecanism care învia și murea la comanda lor, complotul Vulturului Alb. Mihai Mihail înțelegea foarte bine că nu erau decît niște caraghioși, dar tot atît de bine știa că îndeobște caraghioșii pot provoca tragedii incontrolabile. Tot carnavalul fasciei putea deveni peste noapte, ajungea un ordin cu acest conținut!, o primejdie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
partea. Asta s-ar fi întîmplat cu oricare altul din Serviciu, aveau ofițerașii ăștia o doză de curaj nebunesc, de disperare, un dram de sfîntă naivitate și pasiune care te putea răpi, care te putea face să crezi că ei, Vulturul Alb, nu sînt altceva decît niște martiri ai bunei-credințe, ai iubirii de țară, de adevăr, de dreptate. Și poate și erau, măcar unii dintre ei. Aici stăteau nenorocirea, crima, ticăloșia. Că erau cinstiți și voiau binele, dar se găseau angrenați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prinzi de încheietură oricum, iar dacă greșești, într-adevăr trebuie să-ți ceri iertare. Aici trebuia cu adevărat să intervină. Și trebuia să o facă într-un fel încît sa nu poată fi acuzat de nimic, nici măcar în eventualitatea că Vulturul Alb va reuși în acțiunea sa. Abia în această situație putea să-și dovedească marele talent, șiretenia și inteligența despre care se șușotea atâta, mai mult cu invidie decît cu admirație. Ieșirea din această situație nu i-o putea oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
complotului și nu neapărat al complotiștilor. O vizită și mai ales o discuție purtată cu oarecare curtoazie, îl știa cît este de vanitos, i-ar putea asigura liniștea și în eventualitatea că nimeni dintre puternicii guvernului n-ar înțelege că Vulturul Alb este cu adevărat o pasăre de pradă primejdioasă, în stare să pună capăt existenței acestei plăpînde ființe care era democrația. Era clar că își va face datoria înștiințînd guvernul, dar nu era deloc clar că guvernul va și reacționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mînă armată, de la Iași la Craiova ori de la București la Oradea, fără a mai socoti dezordinile din Dobrogea ori de la Chișinău, ușurința aceasta îi spunea ceva numai lui și el era destul de hîrșit ca să înțeleagă. Se putea foarte bine ca Vulturul Alb să aibă o protecție nebănuit de mare, s-ar putea ca ouăle pe care le clocește să fie ale unor păsări rare, care apoi vor ieși la iveală ca adevărați stăpîni ai situației. Nu-i venea prea greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mergea înainte fără să-i pese de nedumerirea, de șovăiala celorlalți, ba, mai mult, se folosea cu îndemînare de zăpăceala lor. Chiar în acel moment directorul Serviciului nu putea fi sigur dacă Basarab Cantacuzino este cu adevărat inițiatorul acțiunilor fasciei "Vulturul Alb". Că era amestecat, nu încăpea îndoială. Dar cîți nu erau amestecați, mai precis, cîți oameni foarte importanți, generali, înalți funcționari, bărbați politici, nu puteau fi considerați măcar în legătură cu "Vulturul Alb"?! Din rapoartele primite de la Bîlbîie se putea înțelege că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sigur dacă Basarab Cantacuzino este cu adevărat inițiatorul acțiunilor fasciei "Vulturul Alb". Că era amestecat, nu încăpea îndoială. Dar cîți nu erau amestecați, mai precis, cîți oameni foarte importanți, generali, înalți funcționari, bărbați politici, nu puteau fi considerați măcar în legătură cu "Vulturul Alb"?! Din rapoartele primite de la Bîlbîie se putea înțelege că fascia acționa la lumina zilei, că nimeni nu se mirase de apariția ei și nici nu se făcuse nimic să se sufle cu atenție în penele lighioanei, să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să o facă, erau plătiți cu bani grei pentru așa ceva, nu se sinchisiseră nici aceia care ar fi avut ceva de pierdut, la prima vedere chiar foarte mult, dacă nu totul. Putea fi un simptom serios pentru a-l liniști, "Vulturul Alb" nu este decît o paiață, o pasăre împăiată bună de arătat la bîlci unora și altora. Dacă te așezai bine în fotoliu și îți plimbai ochii pe hîrtiile lui Bîlbîie, cu un aer ușor plictisit ori dimpotrivă, ușor amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dom'le, primăvara abia a trecut, dar pînă la urmă un foc de paie, nimic mai mult putea zice așa oricare din persoanele importante, sus-puse, fie ele din armată ori din administrația statului, care ar fi întrebată despre fascia națională "Vulturul Alb", " Dacă este să spun totul, spun îi simpatizez, domnule, îi simpatizez pentru că ne obligă să ne mai dezmorțim, să ne mișcăm încheieturile, să vedem că viața merge înainte, nu stă pe loc. Uitați prea repede de tinerețe, parcă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
audă și de aceea nici nu pusese o întrebare potrivită nimănui dintre cei aflați pe lista lui Leonard Bîlbîie. Basarab Cantacuzino era altfel și el știa de ce este altfel decît toți oamenii importanți pe care i-a găsit în dosarul "Vulturul Alb". În primul rînd, pentru că nicăieri, în nici un raport de al inspectorului Bîlbîie numele prințului nu era pomenit. Asta însemna că în hîrtiile lor Bîlbîie ajunsese destul de departe fie datorită talentului său, fie din cauza neglijenței acestor amatori, în actele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și mai dorind un singur lucru, să ajungă cît mai repede în stradă, viu, Odată ce va fi ajuns acolo hotărîrea sa va fi luată. VII Vestea morții lui Leonard Bîlbîie, cel mai bun inspector al Serviciului, fără îndoială, în afacerea Vulturul Alb el se dovedise a fi cel mai potrivit, i-o adusese Șerban Pangratty. Se anunțase pe neașteptate cu un telefon la numărul direct, nu oricine îl putea folosi și chiar și în acest caz trebuia să fie vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că Serviciul este în primejdie din cauza sa, i-a fost întărit în momentul în care Șerban Pangratty i-a spus aproape nepăsător: "Leonard Bîlbîie a murit, domnule Mihail, pentru că nu a fost cel mai potrivit om în afacerea asta cu Vulturul Alb. Vreau să spun că a fost omorît din prostie. Aproape dintr-o eroare a inșilor ăștia cam zănateci, aproape o eroare am spus, dar nu pe de-a-ntregul din greșeală. A fost, ca să zic așa, și o marjă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu picioarele pe pămînt, cu o mare putere de a controla informațiile, de a distinge ceea ce este adevărat de ceea ce nu este adevărat, de a stabili ceea ce aparține realității de ceea ce vine din, cum să spun, din fabulație. Dar cazul Vulturul Alb nu e nicidecum un caz de imaginație. O știu prea bine și chiar Leonard Bîlbîie o știa prea bine!" Șerban Pangratty se ridică, era o situație complicată, trebuia să-l contrazică pe Mihai Mihail și comoditatea fotoliului îl împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe speteaza scaunului, care scînci sub greutatea corpului său mătăhălos, așa cum stătea îți puteai da seama cum se lățise, cum se deformase în vreme un trup atletic altădată. "Bîlbîie n-avea de unde să știe că în toată afacerea asta cu Vulturul Alb nu exista de fapt nici un creier, că nu avea unde să ajungă. Fascia ofițerilor de la Arsenal și Pirotehnie era ca o broască retezată, excelență, pentru a zvîcni avea nevoie de un impuls electric, un impuls ca să se miște, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nenorocirea, de parcă undeva, sus de tot, s-ar fi știut toate contabilitățile duble ale muritorilor. Bîlbîie era de partea cea bună a realității și imaginației, dar în același timp făcea și o muncă murdară. Erau descreierați și stupizi toți complotiștii Vulturului Alb, dar dintre toți doar Bîlbîie era acela care privea lucrurile cu alți ochi, cu ochi reci, necruțători, cu o privire care mai tîrziu ar fi însemnat ani de pușcărie pentru toți ceilalți, ani de pușcărie grei ori, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cineva i-ar descoperi atunci bătături pe poponeață. Diferența dintre inșii ăștia și copii este că, în vreme ce copiii au mai multe disponibilități, pot să fie în clipa următoare Scufița Roșie ori chiar un automobil care scrîșnește din frîne, indivizii din Vulturul Alb au o fixație, să silească lumea întreagă în recunoașterea ordinii lor, dreptății lor, jocului lor. Cum s-ar spune, toată lumea să călărească pe cozi de mătură și să facă și bătături pe fund!" Și caii, caii adevărați?", întrebă Mihail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încotro. Cel care trebuia să o facă era Bîlbîie, dar Leonard Bîlbîie murise aproape prostește, de necrezut, însă moartea lui era adevărată și se petrecuse înainte de a-și face datoria. Doar el și Radul Popianu mai puteau interveni ca planul Vulturului Alb să nu se împlinească. El și adjutantul Popianu, dar Popianu nu o va face niciodată. Nu mai putea să o facă. La rugămintea lui Bîlbîie, desigur, altfel nu se putea explica nimic, Popianu luase în serios rolul de mesager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
principal al Serviciului Leonard Bîlbîie a murit". "Va trebui să vă contrazic, domnule director, v-am spus că Bîlbîie a murit astă-noapte, a fost ucis, dar scopul principal al venirii mele este de fapt să vă avertizez că mîine dimineață Vulturul Alb va începe acțiunea. Mîine dimineață la ora șase, șase și jumătate tot Bucureștiul va fi sub controlul măscăricilor. Iar spre amiază în Vladia va ateriza Salvatorul Patriei, domnul Caraiman. Nu știu ce părere aveți, dar nu cred că l-ați trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rahat, nu mai contează. Contează doar aceste cuvinte "Consiliul se ocupă singur!" Înțelegeți, excelență, complotiștii ăștia sînt un adevărat carnaval, o punere în scenă. Cineva din Consiliu are nevoie de un pretext, de o mascaradă, chiar de nenorociții ăștia din Vulturul Alb, ca să-și justifice acțiunea: o lovitură de teatru, excelență, o lovitură fără sînge, fără confruntare, pe care unii o doresc și pe care ceilalți nici nu o iau în serios. Și care poate reuși, poate reuși tocmai din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie primit în audiență privată și strict secretă de către primul-ministru, avusese o conversație între patru ochi cu generalul Cihoschi și cu colonelul Călătorescu, singurii oameni în care putea avea încredere, deoarece figurau pe lista sustrasă de Bîlbîie din arhiva Vulturului Alb. A fost nevoit să producă dovezi concludente, totul părea o glumă proastă, dar pînă la urmă s-a dovedit că însăși moartea omului său, inspectorul principal Bîlbîie, a cîntărit cel mai mult în aprecierea asupra gravității și seriozității complotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Leonard Bîlbîie își depășise binișor pragul competenței sale, acționînd cu aceleași mijloace, folosind aceleași principii în două cazuri complet opuse. În primul caz, cel al banditului Cocoș, realitatea nu era decît pură imaginație, iar în cel de-al doilea, al Vulturului Alb, imaginația devenea cu fiecare clipă o realitate aspră, înspăimîntătoare, care putea ucide. Primul căzut a fost chiar el. Putea avea altcineva o vină în afară de Leonard Bîlbîie? Sigur că nu, doar de la început Serviciul stabilise regula "întotdeauna, mortul e vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neajutorat, agitând brațele ca niște aripi ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și‑l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducând c‑un vultur uriaș, numai că nu era vultur, ci om, Își răsfirase brațele și picioarele, deși nu puteai spune, cu mâna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucât nu‑i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și‑l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducând c‑un vultur uriaș, numai că nu era vultur, ci om, Își răsfirase brațele și picioarele, deși nu puteai spune, cu mâna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucât nu‑i mai puteai distinge trăsăturile chipului. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]