3,544 matches
-
Ioan Jude, Paradigmele și mecanismele puterii. Kratologia o posibilă știință despre putere, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003, p. 5 779 Deși vom relua, într-un capitol aparte, dezbaterea despre morală, politică și economie (bani) adăugăm doar că tot Max Weber este inventatorul conceptului de Realpolitik. Iată ce spune Ion Jude. "Max Weber elaborează celebra realpolitik, prin care realizează o analiză a factorilor ideologici ai politicului și politicii, emițând judecăți de valoare prin care sunt rezumate opiniile despre politică, cum ar
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003, p. 5 779 Deși vom relua, într-un capitol aparte, dezbaterea despre morală, politică și economie (bani) adăugăm doar că tot Max Weber este inventatorul conceptului de Realpolitik. Iată ce spune Ion Jude. "Max Weber elaborează celebra realpolitik, prin care realizează o analiză a factorilor ideologici ai politicului și politicii, emițând judecăți de valoare prin care sunt rezumate opiniile despre politică, cum ar fi: a) politica trebuie separată de sentimente și legată de gândirea politică
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Jude, Paradigmele și mecanismele puterii. Kratologia o posibilă știință despre putere, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003, p. 16. De asemenea, în dezbaterea despre modul de afirmare și susținere a puterii la nivel planetar vom aduce și părerea lui Max Weber, care depășește concepția marxistă despre putere, asociind acest concept altor concepte cum sunt cele de legitimitate și autoritate. Weber delimitează plecând de la acest fapt trei tipuri de putere: - dominația legitim tradițională; - dominația legitim charismatică, bazată pe mesianism și excepționalism; - dominația
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
De asemenea, în dezbaterea despre modul de afirmare și susținere a puterii la nivel planetar vom aduce și părerea lui Max Weber, care depășește concepția marxistă despre putere, asociind acest concept altor concepte cum sunt cele de legitimitate și autoritate. Weber delimitează plecând de la acest fapt trei tipuri de putere: - dominația legitim tradițională; - dominația legitim charismatică, bazată pe mesianism și excepționalism; - dominația legitim legală și rațională. Vezi și Ioan Jude, Paradigmele și mecanismele puterii. Kratologia o posibilă știință despre putere, Editura
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
diferite, poate fi un conformist care urmărește să fie bine văzut și să fie promovat, dar poate fi și un om corect, care dorește promovarea scopurilor organizației, realizarea de performanțe, aplicarea cunoștințelor sale profesionale, sau (așa cum a arătat sociologul Max Weber) acest comportament poate să rezulte din cerințele concepției sale religioase (ideea credințelor protestante în predestinarea indivizilor face ca omul să muncească în mod conștiincios, astfel ca bunele sale rezultate în muncă, în afaceri să fie o dovadă că face parte
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
că ceea ce vom prezenta are sensul unei „tipologii”, adică a unei elaborări teoretice menite a diferenția profiluri specifice de comportare. În viața reală, aceste profiluri nu se vor întâlni în forma lor „pură” (ca „tipuri ideale” după terminologia lui Max Weber). Omul real „va prezenta o combinație a unora dintre aceste tipuri, putând a se detașa predominanța unuia sau a altuia”<footnote A se vedea Hoffman, Oscar, Sociologia organizațiilor, Editura Economică, București, 2004, paragrafele 2, 3. footnote>. Așa cum a arătat sociologul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
real „va prezenta o combinație a unora dintre aceste tipuri, putând a se detașa predominanța unuia sau a altuia”<footnote A se vedea Hoffman, Oscar, Sociologia organizațiilor, Editura Economică, București, 2004, paragrafele 2, 3. footnote>. Așa cum a arătat sociologul Max Weber (1864-1920) în organizații se manifestă forțe social-politice diferite, față de care oamenii iau atitudini în raport cu poziția lor față de autoritate, iar această poziție, la rândul său, depinde de mentalitățile, credințele, comportamentele umane. Analiza pe baza tipurilor de comportament oferă un instrument de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
purta amprenta specifică a celui care vede în acțiunea sa o expresie a comandamentelor divine. Un asemenea om acționează sub puterea de constrângere și stimulativă a mentalității „care aspiră în mod profesionist, sistematic și rațional la un câștig legitim”<footnote Weber, Max, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 180. footnote>. Managementul resurselor umane va lua în considerare această caracteristică a credinciosului atunci când își elaborează proiectele sale de antrenare a resurselor umane în implementarea lor. Percepția socială a
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Ilie, Noologia, Editura Valahia, București, 2002, p. XXV. footnote>. Omul rațional. Dintr-o altă perspectivă, tipologia utilizată uneori pornește de la teza paradigmatică după care omul este o ființă al cărei comportament este declanșat de calculul cost-beneficiu, promovat istoricește de Max Weber. Modelul caută să exprime specificul omului format în cultura occidentală a capitalismului<footnote Weber, Max, op.cit., p. 16. footnote>. Weber distinge patru tipuri ale acțiunii umane: rațional-instrumentală „determinată de așteptări spre un comportament privind obiectele din mediu și ființele umane
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
perspectivă, tipologia utilizată uneori pornește de la teza paradigmatică după care omul este o ființă al cărei comportament este declanșat de calculul cost-beneficiu, promovat istoricește de Max Weber. Modelul caută să exprime specificul omului format în cultura occidentală a capitalismului<footnote Weber, Max, op.cit., p. 16. footnote>. Weber distinge patru tipuri ale acțiunii umane: rațional-instrumentală „determinată de așteptări spre un comportament privind obiectele din mediu și ființele umane, aceste așteptări fiind folosite drept «condiții» sau «mijloace» pentru realizarea scopurilor calculate și urmărite
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
teza paradigmatică după care omul este o ființă al cărei comportament este declanșat de calculul cost-beneficiu, promovat istoricește de Max Weber. Modelul caută să exprime specificul omului format în cultura occidentală a capitalismului<footnote Weber, Max, op.cit., p. 16. footnote>. Weber distinge patru tipuri ale acțiunii umane: rațional-instrumentală „determinată de așteptări spre un comportament privind obiectele din mediu și ființele umane, aceste așteptări fiind folosite drept «condiții» sau «mijloace» pentru realizarea scopurilor calculate și urmărite rațional de actor”<footnote Weber, Max
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
footnote>. Weber distinge patru tipuri ale acțiunii umane: rațional-instrumentală „determinată de așteptări spre un comportament privind obiectele din mediu și ființele umane, aceste așteptări fiind folosite drept «condiții» sau «mijloace» pentru realizarea scopurilor calculate și urmărite rațional de actor”<footnote Weber, Max, Economy and Society, University of California Press, Berkeley, 1978, p. 24 (sublinierea noastră). footnote>; rațional-valorică „determinată de o încredere conștientă în valoarea în sine a comportamentului etic, estetic, religios sau de altă natură, independent de perspectivele sale de succes
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Paris, 1995, p. 45. footnote>. Barnard considera întreprinderile ca fiind cel mai eficace instrument al progresului social deoarece funcționează ca urmare a cooperării salariaților la un scop comun și acceptat de toți și nu sub presiunea autorității (contrar ideilor lui Weber). Pentru el, întreprinderea este un ansamblu de ființe umane care acționează pe baza motivațiilor individuale. Rolul managerului constă în a convinge pe fiecare asupra scopului comun, cooperarea voluntară a tuturor pentru realizarea obiectivelor comune reprezentând elementul esențial al succesului (și
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
desemnează o „schemă”, o „construcție”, oferind o caracterizare ce „reduce diversitatea” și oferă un „câștig” în „inteligibilitate” asupra unei realități<footnote Cadin, Loϊc, Guérin, Francis, Pigeyre, Frédérique, op. cit., p. 17. footnote>. Conceptul de „tip ideal” a fost elaborat de Max Weber (1864-1920). Mai recent, sociologul american Daniel Bell a dezvoltat teza „schemelor con ceptuale”. Ele sunt „o ficțiune, o construcție logică a ceea ce ar putea fi, în raport cu care poate fi comparată o realitate socială”<footnote Bell, Daniel, op. cit., p. 14. footnote
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
ai riturilor magice. Aceștia puteau avea un statut social apropiat de cel comun (babele-vraci din satele tradiționale) sau puteau beneficia de o poziție socială aparte, fiind organizați În anumite congregații esoterice - vrăjitorii/vrăjitoarele și șamanii. Pornind de la observațiile lui Max Weber referitoare la autoritatea bazată pe „charismă” și de la exemplele din societățile „primitive” date de sociologul german, Victor Turner a propus, Într-un text frecvent citat (1972, vol. XIII), instituirea conceptului de specialiști ai religiei - aceștia fiind persoanele care Își consacră
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Antohi: erudiția activă, unde, bunăoară, „conflictul” Platon-Aristotel, K. R. Popper și Paul Feyerabend se asociază întru polemizare cu Cristian Tudor Popescu în privința cărții lui Roger Garaudy Les Mythes fondateurs de la politique israélienne. Salturile de la Katherine Verdery la Herodot, de la Max Weber, J. Monod, Lyotard și Finkielkraut la Talmud, Kali Yuga, convertirea khazarilor la iudaism, tot acest traseu ce se aplică familiar și cu aceeași sagacitate pe Michel Foucault și gafele primarului Bucureștilor, pe Lucian Blaga, Martin Buber și Ilie Bădescu, pe
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
criticii un rol de limpezire a atmosferei literare. În felul lui înțelept de a cugeta, domină preceptele esteticii clasiciste, primite prin intermediul gânditorilor și esteticienilor germani (Goethe, Hegel, Winckelmann, Lessing, W. T. Krug, Jean Paul, J. G. von Müller, K. J. Weber ș.a.). Relevând în repetate rânduri trebuința unei istorii critice a literaturii române din toate provinciile, aduce el însuși importante contribuții documentare, apte să configureze un întins capitol de istorie culturală. Ca scriitor, B. rămâne atașat mult timp teatrului. Debutează cu
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
mea se afla de cealaltă parte, rezemată de balustradă, cu privirea pierdută în ceața caldă a stepei. Vocea Charlottei era cântată, așa cum o cereau versurile acelea: Il est un air pour qui je donnerais Tout Rossini, tout Mozart et tout Weber Un air très vieux, languissant et funèbre Qui pour moi seul a des charmes secrets...1 Vraja poemului lui Nerval a făcut să se ivească din negura serii un castel de pe vremea lui Ludovic al XIII-lea și castelana „blondă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Dubois, care-i dedicase lui Sarah Bernhardt o supă de creveți și de sparanghel. Trebuia să ne imaginăm un borș dedicat cuiva, ca o carte... Într-o zi, am urmărit pe străzile Atlantidei un tânăr dandy, care a intrat la Weber, o cafenea foarte la modă, după spusele unchiului Charlottei. A comandat ceea ce comanda întotdeauna: un ciorchine de struguri și un pahar cu apă. Era Marcel Proust. Cercetam ciorchinele acela și paharul cu apă, care, sub oprivirile noastre fascinate, se transformau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
celui mai puternic e `ntotdeauna mai tare. 2 - ... e `ntotdeauna CEA mai tare. 3 - O s\ v\ ar\t\m numaidec`t... (n.tr.) 1 „O arie exist\, o [tiu [i pentru ea A[ da orice Rossini, ori Mozart, orice Weber, O arie prea veche, prea trist\, prea funebr\ Suind cu farmec tainic doar la urechea mea” Gérard de Nerval, Poesii, Ed. Univers, Bucure[ti, 1979, traducere de Leonid Dimov (n.tr.). Ratafia - lichior de cas\ aromat, preparat din diverse ingrediente
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
după deces, a găsit o mare leziune în circumvoluțiunea a III-a frontală, stabilind existența acolo a unui centru al vorbirii (1861). Fritsch și Hitzig, excitând electric creierul unui animal au putut determina centrii care comandă anumite mișcări (1870). W. Weber și T. Fechner au studiat raporturile existente între intensitatea unor stimuli și senzațiile corespunzătoare. T. Bessel (astronom german) a stabilit un procedeu de măsurare a timpului de reacție. H. Helmholtz a studiat fenomenul producerii culorilor și natura timbrurilor sunetelor. „Influențat
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
modelul capitalului uman are cel mult o valabilitate limitată la câteva societăți occidentale. Dar pentru că eludează relațiile sociale de muncă, este un model inadecvat pentru explicarea importanței educației. Ludwig von Miles credea că sociologia a avut mare noroc cu Max Weber, altminteri ar fi devenit o variantă a marxismului. Un reputat sociolog american, Peter Berger, observând starea precară a acestei științe, menită de Compte să construiască societatea perfectă, conchidea: „sociologia a intrat fără scăpare, într-o fundătură”. Concluzii Modelul capitalului uman
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
care a fost probabil cauzată de formularea imprecisă a descrierii originale a funcției tipurilor. În virtutea clarității, trebuie afirmat în mod emfatic faptul că situațiile narative sînt concepute ca tipuri ideale și, ca atare, nu sînt nicidecum normative 17. Potrivit lui Max Weber, este o caracteristică esențială a tipului ideal ca acesta să rămînă o abstracțiune care nu poate fi realizată niciodată printr-o operă concretă: "cu cît este mai precisă și mai explicită construcția tipurilor ideale, deci cu cît acestea sînt mai
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
se limitează în niciun caz la alegerea unui punct de vedere (point of view), a personalității naratorului ș.a.m.d., ci se extinde pînă la aproape toate celelalte domenii ale artei narative. În acest fel a explicat, de exemplu, Dietrich Weber faptul că tipul constructiv al povestirii analitice se poate desfășura "abia în cadrul narațiunii îngust perspectivale, fie aceasta în forma personală sau în forma la persoana întîi"293. 5.4. Perspectivă internă perspectivă externă Alegerea uneia dintre aceste două poziții este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Doktor Faustus", Orbis Litterarum 29 (1974), 42-60. Waldmann, Günter, Kommunikationsästhetik. Die Ideologie der Erzählform, München 1976. Warning, Rainer (ed.), Rezeptionsästhetik. Theorie und Praxis, München 1975. Watt, Ian, The Rise of the Novel: Studies in Defoe, Richardson and Fielding, Londra 1957. Weber, Dietrich, Theorie der analytischen Erzählung, München 1975. Weber, Max, Gesammelte Aufsätze zur Wissenschaftslehre, Tübingen 1922. Wehle, Winfried, Französischer Roman der Gegenwart. Erzählstruktur und Wirklichkeit im Nouveau Roman, Berlin 1972. Weimann, Robert, "Erzählerstandpunkt und ´Point of View´. Zur Geschichte und Ästhetik
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]