2,178 matches
-
a-l deschide astfel, la capătul unui drum pe care el singur îl hotărăște, către toate posibilitățile sale de creație. În mod paradoxal, dacă a vorbi despre cărțile necitite este o adevărată activitate de creație, activitatea creatoare presupune să nu zăbovești prea mult asupra cărților. Prin urmare, îi vom da dreptate tot lui Oscar Wilde, când afirmă că există o formă de antinomie între lectură și creație, orice cititor riscând, odată pierdut în cartea altcuiva, să se îndepărteze de universul său
Meritele nonlecturii, după Pierre Bayard by Magda Grigore () [Corola-journal/Journalistic/5293_a_6618]
-
nimic de la el. Este neîndurător. Nu are nici mamă, nici tată. E orfan cu acte. Fără excepții. Și, orice-ar fi, nu iartă pe nimeni. Dacă e cazul, nici măcar miorița proțăpită ascultătoare fix deasupra jeraticului. Între luptele fără capăt, românul zăbovește. Se repauzează în loisir. Se odihnește. Petrece cu neamurile, prietenii, cunoștințele, vecinii, dar, mai ales cu duducile. Și flecărește. Copios. E plin de vervă, are toane febrile, șuguie spumos, tremură de mândrie, se mortifică fastuos, își pune odăjdii cu răsunet
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
a fi efectuată într-un simplu articol; de aceea, provizoriu, voi accepta constatarea de bun-simț că o bună cunoaștere a istoriei nu ajută nici la construirea unor automobile mai performante, nici la prepararea unor medicamente mai eficiente și nu voi zăbovi asupra relevanței economice a cunoașterii istorice. Rămâne deci utilitatea la educarea cetățenilor. Una dintre ideile care au generat confuzie în învățământ în ultimii ani a fost opoziția presupusă între conținuturi și competențe. S-a obiectat, uneori pe drept, că sunt
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5342_a_6667]
-
Barthes la o anumită înțelegere raportului dintre limbă și istorie (sau, mai larg, dintre natură și cultură) dă orientarea lui „de stînga”, și pentru că la noi există încă tendința de a reacționa visceral la „dreapta” sau „stînga”, aș vrea să zăbovim un pic asupra acestui raport. Am în vedere două chestiuni. Prima ține de o abordare tip close reading. De ce întrebuințează Barthes, aici și aiurea (în Mitologii, de pildă), majuscule atunci cînd scrie Natură, Istorie, Libertate etc.? Trebuie să observăm că
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
cuminți sau poznași, oferiți-le micilor copilași sărbători ca-n povești, cu miros de acadele și cadouri câte-n stele!” - este mesajul pe care îl găsim pe www.petrecericopii.net. Pentru 150 de lei - timp de o oră - Moș Crăciun zăbovește la orice român acasă.
Moș Crăciun de închiriat. Cât costă și de unde puteți să-l luați by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53787_a_55112]
-
-i servească pe cei din spate și trăncănea de zor că vremurile s-au schimbat și că lucrul cel mai important era să oferi unui tânăr educația cea mai bună pe care ți-o pot îngădui fondurile bănești. Domnul Dedalus zăbovea în hol plimbându-și privirile în jur și în tavan și informându-l pe Stephen, care-l îndemna să iasă afară, că se găseau în Camera Comunelor a vechiului parlament irlandez. - Stephen, Dumnezeu să ne ajute, a adăugat el cucernic
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
foarte lungi, ca un arici, făcut însă din piatră. Acea arătare e pentru mine viața, viața mea, răul. Doamna mea Mamă, am învățat că atunci cînd mi se-ntâmplă, și mi se-ntâmplă în fiecare noapte, nu trebuie să mai zăbovesc nici măcar o clipă în pat, trebuie să mă scol și să vin aici la tine. Mă strecor pe furiș din cameră, străbat un coridor nesfârșit de lung, o iau printr-un pasaj aproape invizibil pe care doar eu îl știu
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
joacă nici un rol. Scriitorul trebuie, conform teoriilor dezbătute de Eva Wiseman, Julius, Mark Frost "să-și dea frâu liber, să uite toate acele fetișuri despre cultură și educație pe care educația și fantomele celor cărora împrejurările le-au permis să zăbovească în școli mai mult decât el, și pe care, în ciuda propriei voințe, îi privește cu încântare, îl asigură că-i lipsesc. Pentru că dacă va înlătura propria derută și propriile inhibiții și va descrie, într-o manieră pe care n-o
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
pagină, tonul lor, prozodia lor (risc un termen în aparență nepotrivit) nu lasă loc de confuzie. În această Sută de scrisori din Paris, criticul nu omite nici un nume cu greutate al literaturii franceze. De la Pascal, care e primul asupra căruia zăbovește, până la, desigur, Verlaine, Valéry, Proust, Fondane, Mauriac (căruia, deloc întâmplător, îi supune interpretării tocmai vocea), Bernanos, Simenon, Blondin, Sollers, Barthes. Ultimul, în ordine cronologică, e Luc Ferry. Deși îi comentează pe toți în legătură cu fapte de relativă actualitate (o recentă revelație
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
-și ucisese mama cu un cuțit și amândoi (cu precădere ea) se luptau cu episoade de boală mentală. I-am înșirat ca să se înțeleagă mai bine cât de eclectică este această trecere în revistă asupra căreia mi-am îngăduit sa zăbovesc două săptămâni.
Poștașul nu mai sună la ușă (II) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6381_a_7706]
-
două registre: primul aparține persoanei publice, cel de-al doilea, ființei private. Prima ipostază este cunoscută din scrierile lui Cipariu, Barițiu sau Papiu-Ilarian. Cea de-a doua este mai interesantă și asupra ei cred că istoria literară ar fi putut zăbovi mai mult. Căci, în spatele tribunului dornic să-și dea viața pentru „virtus romana rediviva", aflăm un ins în carne și oase. Nu unul obișnuit, totuși o ființă care are emoțiile sale, stângăciile sau naivitățile sale. Și o teribilă răceală impersonală
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
un pășunist și nici/ nu mi-am vândut sufletul dracului,/ chiar dacă am crescut acolo sub Hici/ și acum asfințesc în vâltorile veacului./.../ Acum, prin Grădina Icoanei, ultimii fulgi suie, coboară,/ și gândul meu nici nu mai știu prin ce ierni zăbovește./ Argumentul pieții rămâne în urmă, astăzi pentru ultima oară,/ pe un cântar electronic din magazinul cu brânzeturi și pește." (p. 111) De fapt, poemul acesta e tot ce poate fi mai puțin referențial. Detaliile se aglomerează numai pentru a acoperi
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
de vânt întunecat se prelingea din pădure până în sat. Iar râul, spumegând, bolborosind, șerpuia printre ogrăzi și se năpustea în vale, cu malurile albite de spumă, ca și cum ar fi gonit cât putea el de repede ca să se îndepărteze, și totuși zăbovind o clipă pe acolo ca să blesteme întregul sat. Maya și Matti erau singurii copii din sat pe care îi atrăgea codrul întunecat. De fapt, tocmai din pricina tuturor înștiințărilor și a tăcerii și a spaimei erau ei atât de ispitiți de
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
a întâmpinat pe amândoi critica. Pentru Nicolae Manolescu, în Istoria critică, întâietate au poemele în timp ce romanelor, construite defectuos, cum îi apar, li se face un potop de observații. Alex Ștefănescu în schimb, în Istoria sa, trece repede peste poezie și zăbovește cu largi analize asupra romanelor. În ce mă privește, constat în evoluția lui Gabriel Chifu, autor de poeme, de romane, de eseuri și de publicistică, o sete de amplitudine și o tensiune caracteristică spre totalitate. Ca poet, ca eseist, ca
Amintire by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4989_a_6314]
-
că e vorba de o tragedie, dar nu pot să fiu de acord nici cu modul absolut incalificabil al domnului Ponta de a încerca să câștige capital politic și dintr-o tragedie", a spus liderul PDL. Primul ministru nu a zăbovit prea mult timp la spital, însă a apucat să discute cu medicii și a plecat după aproximativ 10 minute. "Nu puteam să stau acasă fără să văd ce face și cum se simte. Am venit să văd un om în
Blaga: Ponta încearcă să câştige capital politic dintr-o tragedie () [Corola-journal/Journalistic/44171_a_45496]
-
urmasem școala care se găsea un pic mai departe pe același trotuar cu comisariatul. Rămâneam la cantină și mama venea să mă caute la sfarșitul după-amiezii. Uneori, sosea cu întârziere și eu o așteptam pe o bancă de pe aleea pietonală. Zăbovind acolo, băgasem de seamă că fiecare parte a străzii avea câte un nume diferit. Și-n acea noapte, mama venise să mă caute, la doi pași de școală, dar de data asta la comisariat. Năstrușnică această stradă care purta două
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
până acum validată ca fiind de primă mărime, nici în România, nici în Franța. Ediția B. Fundoianu - Opere I. Poezia antumă, apărută în cadrul Seriei „Fundoianu - Fondane”, ne îndeamnă, așadar, la o revizuire a diagnosticului pus de critica interbelică. Să mai zăbovim, însă, puțin asupra biografiei operei. Fundoianu, în ipostaza sa românească, mai mult decât în cea franceză, a fost un risipitor, care, pentru adevărurile sale de conștiință, a sacrificat prietenii și alianțe în măsură să-i ofere o mai bună receptare
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
loveau peste față, ea se apăra cu brațele, sub pașii ei lemnul putred se rupea, ea aluneca, iată o ciupercă, poate era doar o ciupercă amară, n-a vrut să se oprească, să se aplece, în nici un caz să mai zăbovească pe acolo, ci să pornească mai departe, să scape de putoare. Dacă ocoleau trenul pe partea nord-vestică, atunci ar fi fost mai bine, căci vântul dinspre lac ducea putoarea către sud-est. Helene auzi din nou un fluierat. Poate le-au
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
-ntreba, „Ce e?”, nu insista Să mergem să ne facem vizita. În încăperi, femeile discută apropo De Michelangelo. Ceața galbenă ce-și freacă spinarea de ferestre, Fumul galben ce-și freacă botul de ferestre, Își strecură limba în colțurile serii, Zăbovi asupra șanțurilor cu băltoace, Lăsă să-i cadă pe spinare funingine din hornuri, Se strecură apoi pe prispă, făcu un salt pripit, Și-apoi văzînd o noapte-atît de blîndă de octombrie, Se-ncolăci în jurul casei și adormi tihnit. Și va
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
una alteia în depărtare. Nu cred nicicum că-mi vor cînta și mie. Le-am văzut călărind talazurile înspre largul mării Cu părul alb al valurilor pe spate pieptănat, Cînd vîntul schimbă fața albă-a apei în val întunecat. Am zăbovit o vreme în iatacurile mării Cu fecioarele mării-n văl de alge castaniu-roșcat Pînă ce voci de oameni ne-au trezit și-atunci ne-am înecat. Traducere de Aprilia Zank
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
s-a pus întrebarea, destul de banală, „Cum scrie?”, iar răspunsul coincide cu cel pe care-l știm din istoria literară și din mărturiile contemporanilor: Caragiale a spus că scrie extrem de greu, că fiecare pagină îi cere foarte mult timp, că zăbovește câte o noapte tot corectând câteva rânduri. Tânărul medicinist a păstrat amintirea acestei discuții între cele mai prețioase din viața lui. Studentul de la „România Jună” care a fost prezent la întâlnirea cu I.L. Caragiale este bunicul meu matern, Ioan Vintilă
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
ușurat cînd termină, conștient că făcuse o treabă bună.“ (p. 169) Episodul e demn de paginile Patericului, prin pericopa implicită pe care o conține. Morala care răzbate din ea echivalează cu o pledoarie pentru privilegiul încetinelii, pentru arta de a zăbovi într-o lume stăpînită de morbul vitezei. Dar ce dăunează volumului sunt tresăririle de argou gazetăresc, care pe cît de firești par în chenarul unui ziar de informație, pe atît de neplăcute cad la lectură în coperțile unei cărți de
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
Moral într-un sens antic: ca disciplină de sine, ca etică individuală, și nicidecum în sensul unei morale colective și progresiste. Da, Barthes era marxist atunci, dar felul său de a fi marxist era original, și poate ar merita să zăbovim aici. Marxismul lui Barthes se mărginește să observe materialitatea și fetișismul limbajului public, să denunțe „idealități” - poncife lansate cu rolul de a aliena masele. Atît, însă. Nimic progresist nu-l însuflețește pe autorul care, de tînăr, face elogiul clasicismului. Dacă
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
un anumit fel, să-l demitizeze pe acest partener „maleabil și neproblematic”, care este corpul uman, „în căutarea adâncului dificil și tulburător al Eu-lui”. Și, pentru că Erwin Kessler tot l-a amintit în eseul său pe Rembrandt, am putea să zăbovim câteva secunde asupra uneia din temele sale predilecte, autoportretul. De la primul la ultimul exercițiu, marele artist parcurge secvențial toate transformările pe care chipul său le dobândește, de la exuberanța încrezătoare a tinereții, la trăsăturile în care se estompează o amărăciune de
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]
-
de schițe, din care jumătate au fost publicate în cartea Leș Parisiens, apărută în 2012, înviorează capitala, pe panouri așezate în jurul Champs-Élysées, la Saint-Germain-des-Près și la Barbès. Cum sunt parizienii? Mereu pe fugă, însă nu se dau în lături să zăbovească, la o cafea, pe terase, o dată cu primele raze de soare. Concluzia la care a ajuns Kanako, după ce a observat poezia gesturilor banale ale noilor ei concetățeni, este ca parizienii sunt expresivi, chiar și când nu sunt fericiți. Numai buni de
Cum să fii parizian () [Corola-journal/Journalistic/3310_a_4635]