5,438 matches
-
împotriva regimului i-au împușcat fără milă, aceștia se târau spre trotuar cu ultimele puteri, dar soldații le mai administrau câte o rafală în ceafă, de ziceai că le-au crescut nuferi roși din scăfârlie, apoi i-au lăsat să zacă pe trotuare, în propria lor baltă de sânge, să-i înfricoșeze pe cei de pe margine, nu te răstești la armata populară dacă vrei să trăiești, nici nu ceri lucruri pe care partidul comunist le-a interzis, se spune că acolo
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și până la capăt. Se uită în jur. Casa pare pustie, părăsită. Se îndreaptă de șale, o doare spatele, o doare fiecare bucățică din trup. O doare și măduva spinării de atâta oboseală. S-ar fi întins pe jos, ar fi zăcut nemișcată, zile în șir, dar știe că nu poate să-și permită asemenea lux. Are o prietenă care adeseori îi spune; când am să mor, am să fiu de-a dreptul fericită, până nu pun mâinile pe piept nu cred
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
își va recăpăta puterile, în această poziție visele rele alunecă pe suprafața corpului, aude vocea mamei, cântându-i șoptit la ureche, se închide în ea ca într-un cerc, vede cărarea ce o duce spre băiatul din Clădirea Albastră. A zăcut zile și nopți în șir. Când era trează sfredelea tăcerea compactă a peșterii și se uita la pian, acesta sta amuțit în locul lui, dintr-un obiect însuflețit s-a transformat într-o bucată de lemn, ca trupul Mariei, în jurul ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vede doar picioarele dispărând în tufișuri, băiatul din Clădirea Albastră, privirea lui de dincolo de gardul de sârmă ghimpată, trupurile celor care o violau, respirația puturoasă, senzația că o spintecă în bucăți, pianul geme, cântă singur în peșteră, își vede trupul zăcând lângă trupurile Mariei și mamei, două trupuri uscate, al ei înecat în sânge și în durere, leșinul, boala, răul de moarte, pianul cântă singur în peșteră, ea se înalță la cer, de acolo de sus privește cele trei trupuri din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de-al doilea război mondial și apoi represiunile comuniștilor l-au despărțit, Hylde emigrând în Austria, la Viena, după ce unchiul a fost arestat și condamnat politic. La moartea unchiului Filaret, în anul 1961, după ce fusese eliberat din temnițele comuniste, tata zăcea în închisoare, căci era rândul lui, și nu a aflat până în anul 1964, atunci când a fost amnistiat. Noi am ținut legătura cu Hylde Riker prin scrisori care ajungeau cu mare întârziere, pline de păreri de rău, fiindcă rămăsese văduvă după
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Mullaney, John Abott, Bil Gerome; melodie de succes: „Pop Corn”. „HOLLIES”, 1960, Anglia; membri: Tony Hicks, Boby Elliot, Ian Parker, Peter Howarth; melodii: „Long cool woman”, „Air that i breathe”, „Bus stop”. „WHO”, 1964, Anglia; membri: Pete Townshend, Roger Daltrey, Zac Starkey, John Entwistle; albume: „Who’s Next”, „Quadrophenia”, „Tommy”, „Who are you”, „My generation”; melodii: „Won’t get fooled again”, „Brehind blue eyes”. „IF”, 1969, Anglia; lider: Dick Morrisey. „YES”, 1968, Londra; membri: Geoff Downes, Jon Davison, Steve Hove, Jon
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Din când În când Își dezvelea dinții Îngălbeniți, jucându-se mecanic cu o cheiță pe care o lovea neîncetat de rama ochelarilor de soare ce-i atârnau la gât. Pe birou era deschis un caiet cu copertele cartonate, pe lângă care zăceau Împrăștiate tot felul de obiecte și o vază cu flori proaspete. Convorbirea telefonică se Încheie. Fără a mai aștepta să fie luat la Întrebări, bătrânul Îi spuse domnului cheldin fața sa că el căuta un doctor care să-l vindece
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
seara, după cină, se ruga fierbinte și se auzea plângând sugrumat până târziu, În măduva nopții. Aș fi vrut să o iau În brațe, să-i spun cât de mult o iubeam, să-i vorbesc, În sfârșit, despre Otilia. Dar zăceam În cea mai strâmtă celulă cu putință, Învelită cu piele, Între pereții propriului meu trup, conștient și Încărcat de suferință, dar lipsit de expresie, nemișcat, incapabil de a comite vreun gest, oricât de mărunt s-ar fi vrut el. Nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trecătorii care alergau spre țipetele unei femei din apropiere. Am tresărit și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă fântâna arteziană de la capătul aleii. Acolo, o mamă țipa disperată privindu și copilul care zăcea inert, cu hainele ude, lângă buza de ciment a bazinului. Surâs Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea cu inima bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este Îndurător pentru faptele tale. Ecclesiastul Senin, cu părul său aproape alb
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și sunete ca niște schelălăituri se Împrăștiară strident, În timp ce femeia umplea sala cu un râs asurzitor, care te Îngheța. Colonelul Încercă să se ridice și, nereușind, Începu să strige un NUUU prelung și să Întindă mâinile rugător spre mine, care zăceam Într-o nemișcare totală, neputând să-l ajut sub niciun chip. Puțin câte puțin, el deveni tot mai șters În lumina aceea care te orbea, iar În cele din urmă se destrămă ca o țesătură răsfirată, ca un fum... Mărturisesc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și vomită de mai multe ori, electrizat, cu ochii ieșiți din orbite, privind Întrebător spre niciunde, pustiit. Se afla de vreme neștiută În scaunul său, cufundat Într-o adâncă toropeală. Nu putea spune dacă trecuseră ore, zile sau eternități de când zăcea așa. După ce se adună din reverie, Începu să-și pipăie suspicios membrele uscate, ca de hârtie, care se acoperiră În Întregime de pudra aceea cenușie, pe care Începea să o perceapă tot mai adânc În nări, aspră ca o ninsoare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înghițit un balon mare, de aer, care Îi substituia Întreg trupul. Percepu un zvon Îndepărtat În auz, ca un murmur tainic, de pe alt tărâm, și-i veni să surâdă. Se gândi la ea din nou și regretă că zăvorul inert zăcea tras peste ușă, mai ales că acum realiză că nu se mai putea mișca deloc, oricare i-ar fi fost intenția. Nimeni nu poate ști cât a rămas așa, Însă, spre dimineață, coroanele copacilor se clătinară sub impulsul unui vânt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu o eșarfă din hârtie, pe care scria „Din partea Asociației de locatari”. Pe verso „Regrete eterne!”. M-am așezat pe unul dintre scaunele goale, din lateral, cu spatele la televizorul acoperit cu o față de masă albastră, privindu-l compătimitor pe cel care zăcea inert Înaintea mea, devenit acum inutil printre vii, printre cei care se grăbeau să-l scoată din lumea lor cât mai curând. Mi se Întâmplă nu o dată, și mai ales cu trecerea anilor, să mă gândesc, din ce În ce mai intens, la moarte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
regulat și era, probabil, consecința unei pățanii din vremea când aveam vreo unsprezece ani și nimerisem nu mai știu din ce cauză sub copitele celor patru cai ai trăsurii unchiului Victor. Mama era să moară atunci de inimă rea. Eu zăcusem aproape două săptămâni imobilizat la pat, Într-o stare febrilă, cu nenumărate leziuni și cucuie). Lola stătea la o măsuță izolată, chiar În fața mea. Mă privea insistent, În maniera prostituatelor. M-am așezat la masa ei și am Început să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înroșit de emoție și cu gușița umflată. Libelula s-a apropiat Încet-Încet și s-a lăsat pe vine, lângă el. Curajoasa Îi atinse o șuviță de păr, Îl mângâie ușor pe bărbie. „Ce frumos e!”, spuse ca pentru sine. Îngerul zăcea inert, cu o paloare care i se accentua vizibil. Stropii de ploaie se prelingeau pe chipul său stins, măiestrit. Câteva fire de iarbă i se lipiseră de obrajii alungiți. Goanță și Pistruiatul s-au apropiat și ei și au Îngenuncheat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fire de păr În gură. Am scuipat scârbit. La lumina lustrei cu abajururi plate, am văzut cearșaful răscolit, pătat vag de linii sângerii. Pe brațe și pe piept eram acoperit de zgârieturi. Undeva, lângă peretele din față, o rochie neagră zăcea boțită, printre alte boarfe, lângă o pereche de pantofi Înalți. Balansându-mă, am tras un halat de baie pe mine și am ieșit În goană. Pe scări era cât pe ce să răstorn o doamnă grasă cât o vacă, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Și rămăsese acolo după ce vorbise cu barmanul de la bufetul gării și cu taximetristul. Uitase complet de ea la prânz când înfulecase un sandvici și dăduse pe gât un ceai fierbinte. Abia seara și-a amintit că în portbagajul mașinii sale zăcea o probă importantă conținând amprentele victimei și posibil și ale ucigașului, de vreme ce aceeași persoană închiriase camera de hotel și scrisese textul pe care nu a mai avut timp să îl termine, același comis-voiajor fusese găsit mort cu capul odihnind pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu iasă pe punte. Din semiîntunericul cabinei nu puteau decât să ghicească ce se petrecea deasupra. Restaurantele și toate sălile de pe vas fuseseră închise, paharele, vesela și șezlongurile fuseseră strânse, iar televiziunea cu circuit închis nu mai funcționa. Majoritatea călătorilor zăceau în cabine, doborâți de răul de mare, care îi făcuse să treacă peste limita indiferenței, dincolo, spre teama unei posibile catastrofe marine. A doua zi spre prânz furtuna încetă, frica de moarte se pierdu într-un somn profund. După câteva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se făcu tot mai subțire și se opri. Se auzi soneria de la ușă. Noi începurăm să ne urnim în vârful picioarelor, încercând să ieșim fără zgomot din cameră. Am trecut repede pe lângă masa din sufragerie. Câteva felii uscate de prăjitură zăceau fărâmițate lângă biscuiții cu vanilie. Nimeni nu le dădu atenție. Am ieșit pe hol. Aerul rece de dimineață, părul zbârlit al lui Cristi abia trezit din somn, strigătul lui Woody din televizor și claxoanele autobuzelor ne aduceau înapoi la viață
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din dușumea, dând din loc în loc impresia unor nuanțe violet. Ochii săi zâmbeau împăcați și fericiți, ca și când ar fi auzit în cele din urmă pașii ei, și probabil că inima lui n-a mai încăput în piept de fericire, căci zăcea liniștită pe podea, alături de farfurioara cu prăjitura glazurată. — E mort? — Așa pare. — Și eu cred la fel. — S o fi sinucis. Da, mă, că spunea el că l-a părăsit aia. — Cât curaj trebuie să fi avut. — Și câtă lașitate
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
toată fața începuse să-i dogorească. Acum și partea superioară a orbitelor îl durea, iar hemoragia parcă se intensificase. Dădu drumul la televizor să vadă un meci, sfârși și a doua bere, dar tot degeaba. Durerea nu-l slăbea deloc. Zăcu așa, gemând și bibilit cu leacuri bătrânești de soție, care profitase de starea lui și mutase pe alt canal. Curând simți cum îl sfredelește din ce în ce mai tare până în baza osului frunții. Atunci nu mai rezistă și hotărî că e cazul să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
invers; umerii aceia, cu siguranță, nu erau alții decât ai zeiței, concretizați în diferite ipostaze. Sau erau și nu erau ai zeiței. Ardeam de nerăbdarea, parcă puerilă, de a lipi numaidecât și celelalte două fragmente: gâtul și capul care încă zăceau răsturnate pe marginea mesei unde mi se părea că se înfiripa a enșpea oară, Creația. Masa mea din bucătărie devenise locul unde Creația putea fi deci din nou posibilă, unde femeia putea revigora gesturile zeiței sau zeița putea seconda fiecare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îi umbrea fruntea, urechea dreaptă și umărul drept. Epa ar fi aprins o lumânare, dar de câte ori venea aici, constata că uitase să aducă măcar o singură lumânare. E adevărat, nu era obligat să aducă. Nu-i cunoștea pe răposații care zăceau fără timp, sub lespezile seculare. Nu o dată stând lângă acest mormânt, simțea că, în sfârșit, i se ridică ușor cortina de pe ochii minții. Parcă era un făcut. Când să se ridice, își simți labele picioarelor umede și reci. Se ridică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a o iubi în taină pe Iozefina; liber de a admira la nesfârșit, acel chip diafan, să asculte acea voce și de a diviniza felul ei de a fi; liber de a atinge corpul care, în câteva săptămâni avea să zacă alături de Sima în mormânt și să facă împreună cu acesta, oale și ulcele. Nu voia să creadă în așa ceva nici măcar o secundă. Era imposibil. Era ca și cum ei, adică el și cu Valy, nu vor putea fi cercetați ulterior de procuratură, într-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să-și crească cât de cât, copiii. Venea la Karin-tante, o curăța, o spăla, îi făcea cumpărăturile și, în schimbul unei brume de bani, îi dădea o vorbă bună. Să se fi tot împlinit vreo zece săptămâni de când mătușa lui Gerard zăcea pe pat fără să se poată ridica să meargă măcar la toaletă. Ar fi vrut să locuiască în camera mai mică. Ar fi fost pentru ea mai ușor și cu căldura. Ar fi făcut economie la gaz metan. De atâta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]