810 matches
-
Gheorghe Grigurcu Citind volumul de publicistică al lui Barbu Cioculescu, cu ecleziastică umoare intitulat Zădărnicii, mi-am amintit de un altul, al lui Tudor Arghezi, Tratat de morală practică (ulterior, a doua vocabulă neologistică a fost înlocuită de una neaoșă, pravilă). Aceeași îmbrățișare largă de subiecte ale actualității întoarse pe toate fețele precum un obiect
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
pictor. Secvența IV Dar Baba nu este prezent în veacul său doar ca pictor, ci și ca scriitor, ca infatigabil consumator de cultură și ca un spirit saturat de enorme energii și, simultan, sfîșiat de îndoieli și bîntuit de sentimentul zădărniciei. În notele de jurnal și în splendidul autoportret narativ în care artistul își urmărește propria devenire, cu încredințarea că participă la însăși lucrarea destinului, Cornelui Baba este, fără nici o îndoială, una dintre vocile cele mai grave, mai lucide și, în
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
hotărască imediat, dacă vrea să-și salveze tronul, dinastia și, poate chiar, regimul monarhic, dacă vrea să înlăture perspectiva războiului civil, a anarhiei și a prăbușirii țării". Regele se lasă greu, încît Pop i-a mărturisit lui Urdăreanu, mareșalul Palatului, zădărnicia eforturilor sale. Firește, s-a dus la generalul Antonescu, comunicîndu-i rezultatul audienței sale la rege. Antonescu i-a cerut lui Pop o nouă convorbire cu regele pentru a-l determina să se hotărască, întrucît tergiversarea e primejdioasa foarte. S-a
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
acultural, dar nu acest lucru conta, ci simțămintele lui pe care ar fi greșit să le numesc antiromânești. Acest tânăr nu mai avea în nici un fel noțiunea de patriotism (România înseamnă pentru mine sărăcie și corupție, mi-a spus; apoi zădărnicie, a adăugat, fiindcă nimic nu se leagă acolo). Partenerul meu de dialog nu era interesat decât să rămână în străinătate și să trăiască decent. De ceea ce se întâmplase în decembrie 1989 nu își mai amintea (pe vremea aceea avea, de
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
schimb, continuă să rămână ficțiune - nu se dă experienței directe, dar le impregnează implacabil pe toate celelalte. Cel mort lasă supraviețuitorul întrun impas. Cartea de elegii și invenții a lui Matei Călinescu, variantă poematică a prozasticului M, definește Miracolul vieții. „Zădărnicia miracolului vieții este ea însăși un miracol. / Ea ne dă cel mai profund motiv de a trăi...” Nici o trâmbiță și nici un encomion. Echilibrul existenței noastre depinde strict de cei care ne gândesc, este o relație, nu o stare. Prin moarte
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
tot felul au preferat refugiul în universul văzutelor, unui univers al nevăzutelor, din care se vedeau alungați". În terminologia biblică, familiară lui Nicolae Balotă, i se reproșează duhului enciclopedic mai mult decît reducționismul mistificator al spiritului uman: pur și simplu zădărnicia, calpa ordine alfabetică ce n-ar putea suprima babilonia conținutului fatalmente haotic prin renunțarea la ordinea reală a spiritului. propozițiile au aerul constrîngător al unei polemici subiacente cu teoreticianul literaturii domiciliat la Cluj: "Enciclopedia are ceva din titanismul zidirilor ce
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
că, în urma ei, Toma d'Aquino a pus capăt activității sale cărturărești. Revelația aceasta, de orice fel va fi fost ea - unii contemporani vorbind chiar de o prăbușire mentală -, revelația aceasta i-a arătat dintr-o dată deșertăciunea scrierilor sale și zădărnicia demersului teologic. Din acest moment, în anul pe care îl va mai avea de trăit, Toma nu va mai scrie și nu va mai dicta nimic, mărturisindu-i într-o zi secretarului său că: "Tot ce am scris pînă acum
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
nimeni nu-și poate explica extincția ei, după ce secole de-a rândul a luminat ca o torță. Și chiar dacă torța arde încă, ea nu mai are pe cine ori ce lumina. E ca un țipăt în pustiu. Mai mult, e zădărnicie. Căci ingratitudinea cea mai mare a adevărului este negarea acestuia prin refuz ori prin uitare. Muzica noastră a fost uitată prin scoaterea ei la pensie (înainte de - sau la - termen, nici nu mai contează) și, ca orice pensionar blazat, iese la
Ieșirea la pensie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12588_a_13913]
-
viața o repetiție nesfîrșită, dar - în fond - ni se oferă cam aceleași teme care se ofereau strămoșilor noștri, aceleași motive și laitmotive le dibuim, le surprindem în această universală fierbere", se deschide spre un orizont mai larg, dîndu-și seama de zădărnicia supraaprecierii efortului personal: "Cît mi se pare uneori de artificială viața cărturarului, care se muncește să-și explice și se străduiește să convingă și pe alții de minunile care îl fixează hipnotic de pretutindeni. Unii scriitori vor să fie originali
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
Mircea Mihăieș Nu e pe profilul acestei rubrici să scriu recenzii sau comentarii pe marginea cărților. Și totuși, parcă din ce în ce mai des, mă simt (re)atras de zona culturii, în contrabalans la zădărniciile și nemerniciile pe care le sesizez în viața publică. Pe măsură ce interesul pentru "cultura înaltă" descrește, pe măsură ce imbecilitatea, incultura și agresivitatea animalică ocupă spații largi ale domeniului public, reîntoarcerea la cultură devine mai mult decât o soluție - o salvare. Nu știu
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
estetizant", după Iorgulescu, sau un poet care "se confesează prin peisaj", cum observa Petru Poantă. Baconsky, după volumele anterioare, repudiate de el însuși, se înnoiește de prin 1957, cînd apare și Fluxul memoriei. Sugestia trecerii care e de fapt nu zădărnicie, ci o împlinire a destinului are pregnanță: "Flori tîrzii, flori de toamnă-/ De aramă, de purpură steme/ Peste paloarea grădinii brumate/ Un sentiment nelămurit mă-ndeamnă/ Să vă iubesc mai mult decât pe toate"/ De la intimitatea grădinii, poetul va trece
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
român sunt și povara României, pe care o iubim fără margini, nu este ușoară" (1955). O stare de spirit asemănătoare o regăsim și în romanul (transparent autobiografic) Agonie fără moarte al lui N. I. Herescu. Ajungând să-și dea seama de zădărnicia eforturilor sale, decepționat de fricțiunile emigrației "măcinată de interese meschine, incapabil să se acomodeze unei lumi în care intransigența sa extremă era rău văzută, Mihai Fărcășanu se retrage din orice activitate politică începând din 1956" (Cf. p. 376). Se retrage
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
masa" operei tocmai datorită impulsului pe care actul lecturii îl declanșează imperios: acela de a subscrie necondiționat la ,veracitatea" enunțului. Canetti a resimțit moartea , neantul, ca pe o provocare căreia i-a ripostat necontenit, prin scris.Cîtă deosebire între conștiința zădărniciei faptelor umane, pe care Thomas Mann o mărturisea aproape defensiv și ,fericirea supraviețuirii" pe care Canetti o descria în eseul Putere și supraviețuire. Autorul romanului Orbirea nu și-a privit întodeauna cu ochi buni nici contemporanii și nici predecesorii. însemnările
Enigma Canetti by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11466_a_12791]
-
călcat pe inima de gheață/ și pe cioburile însângerate/ ale oglinzilor/ De ce/ e atâta durere între pietrele de pavaj/ a căzut cumva dumnezeu din cer?" (Alexandra Dolfi); ,...soarta unui cuvânt nu-i fundal fricii de a muri în/ solitudine și zădărnicie, ci sensul libertății, sus/ dincolo de năluca tristeții/ de gest - cuvântul nu dă rest, nici dâră/ nici umbră/ în el se tace" (Valeriu Dg Barbu); ,să ne iubim/ lance a singurătății/ care obturează admisiile de oțel -/ învârtind amorul pe unghia universului
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
înțelegere a operei și gesturilor mele cunoscute direct, ori povestite eventual cu pretenții de autenticitate" (p. 111-112). E ciudat cât de persistente în timp sunt părerile negative ale lui Camil Petrescu despre rostul jurnalului. Scriitorul își începe notele sub semnul zădărniciei jurnalului și sub amenințarea sinuciderii. Atunci, în 1927, singurul rost menit jurnalului ar fi fost să dea o explicație sinuciderii probabile. Iar cauzele devin imediat evidente: adversitățile contemporanilor, insuccesul, boala, complexul datorat surzeniei; între aceste cauze, sărăcia e cea mai
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
nouă zile de discuții necenzurate, ne înfățișează un Vladimir Tismăneanu perfect cuplat la realitatea românească. E uimitor cum un intelectual stînd mai tot anul în SUA poate avea o priză atît de amănunțită la scena vanităților politice românești. În privința arenei zădărniciilor publice din țară, Tismăneanu e un connaisseur în detaliu și în întreg. Și dincolo de evenimentele descrise în carte - care este o retrospectivă a ultimilor trei ani de politică românească (2004-2007) -, ceea ce sare în ochi în cazul lui Tismăneanu este aptitudinea
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
războiului, numit (nu chiar blasfemic, am zice noi !) mon frere . Să semnifice departajarea zguduitoarelor tragedii ale secolului XX după criterii de clasă ori de naționalitate, tentativa de-a instaura pe tărîmul lor tabere ce se măsoară suspicios, altceva decît o zădărnicie? Avem impresia că nu! Și N. Manolescu, după cîte ne amintim, s-a văzut declarat un antisemit la fel de fictiv. Nici subsemnatul n-a scăpat de-o învinuire analoagă, pe cît de neașteptată pe atît de nedreaptă, în setul de "argumente
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
Virgil al nostru, săritorul Virgil cu mustața lui inconfundabilă, portarul Uniunii Scriitorilor. Vai, ce personaj profund știe să facă scriitorul din acest om pe lângă care suntem tentați să trecem fără să-l vedem! Și ce parabolă tulburătoare construiește el despre zădărnicie și vanitate, despre glorie și uitare! Și ce confesiune sinceră până la cruzime scrie el despre propria condiție: „Eu mă iluzionez că Dumnezeu îmi va lăsa o zi, înainte să mor, să pun grămadă manuscrisele și să le dau foc, alături de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2681_a_4006]
-
altă natură și o însemnătate, din nefericire, secundară... Pe de altă parte, toate sufletele sensibile în care s-au imprimat ecouri ale vibrațiilor pianului ei nu mai sunt de multă vreme în lumea aceasta. Trebuie să învingi apăsarea simțămintelor de zădărnicie ca să pornești în căutarea unor ipotetice mențiuni, a căror descoperire cere o rîvnă particulară și o abilitate aparte de a circula rapid prin dedalul arhivelor." (p. 15) Căsătorită cu prințul Alexandru Bibescu, Elena a adus pe lume doi băieți, Emanuel
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
asemeni duhovnicului, nu muncește, ci lucrează, pentru ca, iată, „în munca ești sclav; în lucrare ești serv și slujitor”, iar scris/cititul, în pofida unor rare clipe de tensiune („Citesc enorm. Scriu pu- țin. Citesc din ce in ce mai mult. Scriu din ce in ce mai puțin. Simptome de zădărnicie”) au și un rost pedagogic; poetul și duhovnicul și, pe calea lor, omul-cititor, poziționînduse într-o relație „esteta” cu Dumnezeu, vor fi asemeni Fericitului Ieronim de la gură peșterii din Bethleem: „Un dar de mare preț. Fericitul Ieronim a stat cîteva
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
fi dovedit și ,talentul mediatic". Iar a nu recunoaște măcar ,ideea forte" a ,omului recent" înseamnă că în ultimii cincisprezece ani V. P. n-a fost dominat doar de un ,sentiment acut al deșertăciunii", după cum mărturisește, ci că ,vigoarea" sentimentului zădărniciei a făcut ravagii și prin bibliotecă... A doua victimă a surprinzător convertitului la ,oierismul minții" e Mircea Cărtărescu, ,Ťmic poet de mâna-ntâiť", care, altă anormalitate!, a ajuns să-și ,consolideze fraudulos prin De ce iubim femeile - carte tristă, fără nici o intuiție
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
vastă documentație, e luxuriantă. Panorama se mișcă prin succesiunea generațiilor. Petru Dumitriu pare să aibă, ca Eminescu în Memento mori, plăcerea de a învârti roata istoriei. Diferența considerabilă e că poetul romantic pune toată viziunea sub semnul filosofiei schopenhau-riene a zădărniciei, o metafizică decepționistă. Petru Dumitriu adoptă, dimpotrivă, perspectiva unui evoluționism optimist, clar marxist. Nu vreau să spun că o filosofie pesimistă ar fi mai bună decât una optimistă, ci că prima, a lui Eminescu, e cu adevărat o filosofie, pe când
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
Dacă încă din tabletele adunate în Calitatea de martor (1970) și reeditate anul trecut Ana Blandiana considera arta ca scop nu ca efect, deși era conștientă și chiar afirma artificialitatea intrinsecă a scrisului, acum merge până la capăt și sugerează inutilitatea, zădărnicia poetului care trăiește numai scriind, pentru care, totuși, "nimic din ceea ce nu e scris/ nu există". Volumul se închide cu un poem sugestiv. Secolul este altul, timpul nu mai are ritm și coerență, binele și răul nu mai pot fi
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
fără sprijin se avîntă/ încălecări de tril și fibre toată.// În tine însuți, gol pescar,/ din văi și munți de apă te alegi./ Mărgean din fund de mare să culegi/ afară lași unelte mici și far." O imagine cvasi-argheziană, a zădărniciei măsurătorilor tipicare, în fața atotcuprinderii revelației. Fără repere, fără ajutoare, pe cont propriu, abandonat nu de Dumnezeu, ci de Idee. Sub cerurile ei e o nehotărîre lichidă, dezarmantă, dătătoare de disperatele deznădejdi ale celui pe cale să se-nece. Ale celui neputincios
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
ideile temperamentului nostru", pronunțată ca o lege inflexibilă, nu ar fi dus departe, neîngăduindu-i să se lupte cu propriile inerții, pe care și le cunoștea foarte bine: paseismul, refugiul în amintire, contemplativitatea, provincialismul moldovenesc, melancolia sumbră provocată de ineluctabilul zădărniciei universale. Ar fi trebuit să devină un critic fidel al colegului său de școală Mihail Sadoveanu, pe care îl și întâmpină de altfel cu analiză minuțioasă a povestirilor sale de debut, din 1904. Diferențierea de orientare o resimțea ca pe
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]