805 matches
-
e rău și ce e bine. Viitorul și trecutul Sunt a filei două fețe, Vede-n capăt începutul Cine știe să le-nvețe; Tot ce-a fost ori o să fie În prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zădărnicie Te întreabă și socoate. Căci acelorași mijloace Se supun câte există, Și de mii de ani încoace Lumea-i veselă și tristă; Alte măști, aceeași piesă, Alte guri, aceeași gamă, Amăgit atât de-adese Nu spera și nu ai teamă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
am hotărât să ne supunem fără preget acestei credințe... Însă, acum împrejurările sunt neobișnuite. Și ne împiedică... să ne îndeplinim această hotărâre... Glasul lui Tanaka pieri din nou. Ori de câte ori se poticnea Tanaka, sufletul samuraiului era copleșit de sentimentul unei nespuse zădărnicii. Toți acești oameni ai bisericii adunați acum în această sală de întruniri n-aveau cum să înțeleagă nici limba și nici cuprinsul scrisorii căreia solii japonezi îi dădeau citire. — Așa încât, în numele dragostei și prețuirii noastre pentru călugării creștini, vom ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mare și să nu aibă remușcări că mă examinează), în timp ce eu aș fi voit explicații precise. Îi puneam tot felul de întrebări generale ca să știu dacă Ioana, cu caracterul ei, m-ar putea înșela, îmi dam seama de ridicolul și zădărnicia investigațiilor, dar totuși continuam. Domnul Theodoriu (ne spunem "domnule", căci relațiile noastre, deși amicale, păstrează o distanță, ceea ce nu se potrivește cu nevoia mea de efuziune) trebuia să mă puie în curent cu Freud și cu încercările lui de a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
n-a făcut decât să-și examineze mai clar caracterul și să extragă, sub influența mea, orgoliu. Firea ei mereu neliniștită nu o dusese la constante preocupări funebre, ca pe mine. Nu întorcea în toate chipurile ideea morții și a zădărniciei fiecărui gest, dar imediat ce i-am sugerat o mie de catastrofe, s-a simțit ca în elementul ei. Deseori i-am explicat o mulțime de vibrații cu ocazia unui mort, fie că nu puteam scăpa de aceste obsesii și le
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de atunci nimeni nu i-a mai zărit chipul în Adunarea Deputaților. Ședința, din 2 septembrie 1921 a fost prima și ultima la care a asistat Oliveira Salazar. I-a fost de ajuns ca să se convingă, pe teren, de tragica zădărnicie a Parlamentului portughez. De la Adunarea Deputaților se duce direct la gară și ia trenul pentru Coimbra. VIII. SALAZAR: DE LA SANTA COMBA LA COIMBRA În 1921 Oliveira Salazar era un necunoscut. Numele lui nu circula nici în cercurile-politice, nici în coloanele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prăbușește, ca și cea din primăvară, datorită șovăielilor anumitor elemente care juraseră să urmeze pe complotiști, dar care în ultimul moment renunță la insurecție. Lupta cu gărzile republicane și regimentele loiale Guvernului e scurtă, iar șefii insurecției se predau înțelegînd zădărnicia unei rezistențe prelungite. La guvern se află din nou, de la 30 iunie, Antonio Maria da Silva, care-și ia asupră-și organizarea tribunalelor speciale pentru judecarea rebelilor. Datorită prezenței generalului Sinel de Cordes în rândurile insurgente, juriul e constituit din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ei de a fi șigradul ei de dezvoltare pe scara evoluției. Și nimic din lume nu se potrivește la fel în două țări sau două societăți umane. 19. ...umblând cu iluzii vane nu vom putea crea posibilul.Cheltuind energia cu zădărnicii, de unde energie pentru lucrurile posibile, adică serioase? 20. ... modele, deși inventate de croitorii din Paris și cocotele de la Nisa, arată și ele pe toate străzile concepția amorului masculin dintr-o vreme, pentru că croitorii și cocotele sunt nu-mai niște seismografe sensibile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
hai, caută-i ochii, ce faci? Am călcat o piatră. Ispita m-a împietrit. Plete lungi ca arama continuau să crească. Sub unghii de argint iarbă si mușchi de stâncă Creșteau în liniște, iar de pe Brațul drept al împietritei stele Zădărnicia se întindea în vierme lung. Un fel de altă rațiune severă Și dureroasă, încearcă să se sustragă Mișcării vântului. Dar această Extravaganță nu era în obișnuința pământului. Toate astea au semne de daci Hai, caută-i ochii, ce faci? Silvia
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai fină. N-a întârziat după aceea mult nici împăratul. S-a dus să găsească între hurii pe venețiană. Iar Selim bețivul a scris în catastif jertfa tuturor fraților săi din același sânge, după legea neclintită a acelui mormânt al zădărniciilor care se numește Seraiul Vechi. Iată, se face noapte. Asupra Bizanțului se va ridica luna. Prietinul meu a tăcut. Simțeam amândoi truda zilei. Căscam pe rând; ne era somn. —Da-da, am mormăit eu privind visul Bizanțului... Rămâi cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prezența ei. Ne doare doar că toți cei din preajmă încă nu înțeleg atât de firescul trecerii, nu au primit încă semnele sau, dacă le-au fost trimise și lor, nu vor să le deslușească taina și, speriați, fug în zădărniciile ultime. Aceleași zădărnicii ale vieții de până atunci, trăite doar cu o frenezie a deznădejdii. Dar nu simt, acum, răcoarea boarei dinspre Moarte. Mă îneacă doar aerul încărcat al crâșmei, mă intrigă doar lascivitatea celor doi orbi, aud difuz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doare doar că toți cei din preajmă încă nu înțeleg atât de firescul trecerii, nu au primit încă semnele sau, dacă le-au fost trimise și lor, nu vor să le deslușească taina și, speriați, fug în zădărniciile ultime. Aceleași zădărnicii ale vieții de până atunci, trăite doar cu o frenezie a deznădejdii. Dar nu simt, acum, răcoarea boarei dinspre Moarte. Mă îneacă doar aerul încărcat al crâșmei, mă intrigă doar lascivitatea celor doi orbi, aud difuz de undeva dinspre crama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
itebiști obiectele pierdute de idealiști ca mine. 6tc "6" Aștern aceste pagini fără vreo noimă, fără vreo continuitate. Le scriu în locuri felurite, fără un program anume, la cele mai neobișnuite ore. Descopăr, scriindu-le, nu fără dureroasă bucurie a zădărniciei, jocul de-a mine însumi. Jocul permutărilor, al trecerilor, al comprimărilor temporale. Joc al clipelor risipite pe care, dintr-o simplă reordonare a cuvintelor, le pot aduna, le pot face să curgă în șiruri paralele sau suprapuse, le pot iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acel du-te-vino fără nici o noimă mă absorbea și pe mine, lovindu-mă, când sus, când jos, de pereți vâscoși, gelatinoși, un fel de spongii ale nimicniciei. Sunt clipe din acestea, când un declic al Lumii din jur te azvârle în zădărnicii de gânduri și temerități de dorințe, gratuite precum însuși balansul jucăriei atârnate de un gumilastic. „O votcă m-ar aduce iar aici“, am gândit, semețindu-mă cu puterea de a nu-mi duce gândul până la capăt, transformându-l în bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în fața tatălui meu. Cuvintele mi s-au poticnit mereu pe drumul spre tatăl meu, vipia depărtării dintre noi mi-a zburătăcit gândurile, risipindu-le în jocul nepăsător al clipelor care tot veneau, și veneau, și veneau, încărcate întruna de minunile zădărniciei. Abia acum, când coborârea îngheață jocul amăgitoarei vipii, când în depărtarea drumului nu se mai văd nălucile jucându-și chemările, când crivățul doar flutură în fața mea albe marame, gândul că acolo, pe banca din fața băncii mele din parcul prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cei care azi își scriu memoriile sau își îngrijesc afacerile de prosperi capitaliști... Timpi morți, așteptând colecțiile de ziare solicitate. Lenea din Bibliotecă pogoară și în gând, mortifică așteptarea. O plasă de păianjen te-nvăluie, transformând enervarea incipientă în sentiment al zădărniciei, al neputinței. Mai cumplit decât supunerea față de destin e sentimentul acesta vâscos că timpul tău, clipele tale se duc aiurea din lenea unor slujbași, mânuitori sau mai știu eu ce inși. Plictisul lor ți se transmite, otrăvitor, paralizant. Câte mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în asta. Dar e adevărul meu și nu văd de ce m-aș dezice de el. Nu cred că există subiecte, teme, „rușinoase“ când vrei să vorbești despre ai tăi. Îmi dau seama că, la început de mileniu trei, este o zădărnicie totală să glosezi despre privatele românești (budă, W.C., toaletă etc.). Penibilul nu vine neapărat din delicatețea subiectului - în fond, este o problemă de morală practică, de civilizație și de o anume educație - cât, mai ales, din păcătoasa noastră mentalitate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încă de mâini care le-au purtat, care le-au dezmierdat. Uneori, ștergându-le de praf, simt parcă, încă vie, căldura strânsorii mâinilor de peste timp. O solidaritate, blândă și supusă mângâiere de peste vremi, venită de la cei de demult, întăritoare în zădărnicia ei, dar învăluitoare, amețitoare ca un sorb care te cere, te ia și te duce iar și iar în golul acela de timp în care instinctiv te ascunzi când toate pierdute îți par. În golul de timp al istoriei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nici eu nu am căutat să-l iscodesc. Am rămas doar cu sentimentul amar de a fi pierdut singura mea povestire frumoasă, adevărată ș.c.l. Povestirea care mi-ar fi îndreptățit, poate, o adevărată carieră literară. O tristețe a zădărniciei în fața întâmplărilor vieții tale, când, prins deodată în neștiutul lor, te trezești neputincios, neajutorat, aruncat în voia unor neînțelesuri cu care nici măcar nu poți crede că lupți. Tot așa m-am pomenit năuc în fața neînțelesului când, în urmă cu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu din R., a anilor petrecuți acolo, a tuturor visurilor pe care ni le făceam privind zborul acelui fluture, a închipuirii noastre urmându-l în marile lui înălțări spre niciundele doar de el știut. În astfel de clipe simți toată zădărnicia și mizeria acestei Lumi, nedreapta ei rânduială și pustiul în care te-ai amăgit că îți poți face un rost sufletesc. Înțelegi, dar la ce-ți ajută, că întotdeauna, oricâte ți s-ar fi întâmplat până atunci, tot mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
titlul din 13 litere și multe, multe alte asemenea hârjoane cu fișierul. Nu era chiar joacă. Știam că nu voi putea citi niciodată toate cărțile dintr-o Bibliotecă. Nu voiam însă să mă las copleșit de această imensă umbră a zădărniciei. Nici nu voiam să nedreptățesc vreo carte, vreun autor. De fapt, nu autori căutam, ci cărți. Relația mea a fost cu cărțile, nu cu autorii. Nici acum nu mă interesează autorii, chiar și atunci când nu-i pot evita și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rosturi. Mă atrăgeau cu deznădejdea lor resemnată. Cu uimirile lor fără întrebări. Uimiri ale neputinței de a înțelege cum de viața își bătea întruna joc de ei, până și în acele nopți când își păzeau, treji cu un nesomn al zădărniciilor ultime, sacii, papornițele sau lăzile cu marfă. Păreau, așa, în inima nopții, nedormiți, în veșnică pândă, un fel de stafii venite din însuși pământul pe care îl lucrau, din adâncimile tainelor de lut și ierburi în care își duceau morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
suferință. O suferință niciodată ostoită. Dar o binecuvântată suferință. Ester mi-a arătat, alungându-mă, eu silind-o parcă să mă alunge, că aveam totuși suflet. Mi l-a dezvăluit și m-a lăsat cu el. Povară și binecuvântare. Chinuitoare zădărnicie și minune mai presus de toate darurile Lumii, sufletul. Mă deprinsesem cu Vichi, cu gingășiile ei mărunte, cu mămoșenia ei, cu felul ei molcom de a nu mă lăsa de capul meu, de a-mi suporta fantasmele și încrâncenările. Durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
porunci pămîntești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare. 17. Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: "Tu ești preot în veac după rînduiala lui Melhisedec." 18. Astfel, pe deoparte, se desființează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinței și zădărniciei ei, 19. căci Legea n-a făcut nimic desăvîrșit, și pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20. Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurămînt, 21. căci, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
îmi dăruia fiori, ca într-un vis Și-n dorul meu de patimă nebună, Eu am crezut în tot ce mi-ai promis. Și sufletu-mi, naiv, credea în tine; îmbătrânit, mai crede doar în zei Și sfâșiat de grea zădărnicie Se stinge, ars, pe-o cruce de scântei. îmi plâng durerea nopților cu lună Și înțeleg că visul s-a sfârșit, Că tot ce-a fost frumos a fost minciună, C-a fost minciună tot ce am iubit! Noaptea în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
e interesat ca arta literară, creația artistică în general să nu fie copleșită de interpretări și speculații 78 excesive și să nu fie sufocată de abstracțiuni, fiind, acest am, el însuși scriitor. Eu știu că sânt pe deplin conștient de zădărnicia intervenției mele: critica și estetica literară, de toate nuanțele și de toate orientările, se hrănește și se va hrăni mereu din corpul viu al operei de artă, și nu e nimic de făcut cu acești canibali care dănțuiesc în jurul cazanului
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]