828 matches
-
unul la gâtul celuilalt. Pe scenă, joc o fată aparținând clasei muncitoare, care se află la un punct de răscruce din viața ei. O fată care-mi seamănă foarte mult, dintr-un oraș mic, pe care traiul din metropolă o zăpăcește. În timpul reprezentației, mă folosesc de ocazie ca să plâng pentru mine însămi. Sunt bolnavă. Durerea mea de cap e groaznică, dar nu pot părăsi scena. Nu am unde merge în altă parte. Nu pot închide ochii. Dacă o fac, îmi apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu s-a spălat de zile întregi. Chipul îi este un desen mâzgălit - nu mai există linii clare. Îmi aduce aminte de un eunuc cu fața pe jumătate de bărbat, pe jumătate de femeie. Cu toate astea, inima mea se zăpăcește. E amiază. El pare relaxat. Ia loc, îmi zice, de parcă am fi fost întotdeauna apropiați. Tovarășul Kang Sheng mi-a spus că ai o idee importantă, pe care ar trebui să o aud. Am replicile pe vârful limbii. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de când am început să facem sex împreună, deci nu e devreme. Alison a oftat prelung. — Vezi tu, când eram mai tânără, am fost diagnosticată cu ovare polichistice. Femeia ar fi vrut să continue, numai că Luca a ridicat o mână, zăpăcit de termenul medical pe care engleza lui nu-l conținea. —Cum? — În esență, e vorba de o chestie care înseamnă eu rămân însărcinată mai greu. Am înțeles, a murmurat bărbatul tulburat. Și de ce nu mi-ai spus asta înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nevesti-sii. Se simțea cotropit de o bucurie aproape erotică văzându-l pe Milică, uite-l că s-a întors, a lipsit o săptămână doar, numai că l-a speriat. Te-ai speriat ca prostul, Rafaele, auzi-l iarăși cum te zăpăcește cu Sabina lui pentru care s-a umilit și a suferit. Cea mai mare grijă acum ar fi să nu-l contrazici, să nu care cumva să spui ceva care... Păi, bineînțeles că a suferit dacă a iubit-o ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și că n-o să se mai întâmple și că ce însemni tu pentru mine, Mirelo, nici nu-ți dai seama, și fără tine sunt mort, tot felul de abureli din astea care s-o ia de cap și s-o zăpăcească, de nu mai era în firea ei, și uite așa s-au împăcat din nou, și din nou era bine. Era bine și din nou se iubeau, deh, vorba vine. Mirela tânjea iarăși, așteptându-l câte patru-cinci zile, văzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
martir; În ochii mei, era un prieten mort, mort pe pământ străin pentru o cauză străină, un prieten ai cărui părinți aveau să-mi scrie, Într-o bună zi, ca să mă Întrebe, cu cea mai sfâșietoare dintre politeți, de ce le zăpăcisem copilul? Remușcări, așadar, din cauza lui Howard? Aș spune, mai degrabă, o urmă de cuviință. Nu știu dacă acesta e cuvântul potrivit, dar idee e că, după victoria prietenilor mei, n-aveam deloc chef să mă Împănez prin Teheran ascultând cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu-i trebuia o nevastă ca să-i dea sărutul dinainte de plecarea la lucru. Mă avea pe mine. Pietro și tata beau cappuccino la bar. Acolo, la bar, erau multe oglinzi și sticle pe rafturi și sumedenie de zgomote care te zăpăceau. Intrai înăuntru și strigai: „Un cappuccino per favore, Sandro”. Proprietarii de bar se numesc de regulă Sandro. Atunci se pornea să lucreze mașina de cafea, auzeai clinchetul lingurițelor și dintr-o dată te simțeai în largul tău. La sfârșitul zilei, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vitrine care-ți luau ochii și din toate părțile mirosea a mâncăruri turcești, balcanice, franțuzești și italienești, și unde nu mirosea, erau magazine de îmbrăcăminte, iar materialele și croiala erau de asemenea franțuzești și italienești. Zeci de negustori ambulanți te zăpăceau cu strigăte, oferindu-ți tot ce puteai dori, de la papiote de ață și nasturi, până la mirodenii și cărți. Pe când ei se foiau zgomotoși și obraznici, țăranii stăteau alături, tăcuți și modești. Nu se tocmeau niciodată la preț, nici n-aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mi se pare că ea bate câmpii, doar îl văzusem, îl auzisem, îi este foarte bine, rece și calculat, în vreme ce eu sunt sfâșiată, dar, cu toate acestea, vorbele ei reușesc să mă surprindă, o privesc umilită, știa întotdeauna să mă zăpăcească până ce renunțam să mă mai chinui să o înțeleg, totul este pe dos în ceea ce o privește, fără logică, pare că atunci când este fericită se simte jalnic și invers, ani la rând m-am ferit de ea, iar acum el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din cap și și-a agățat arma. Se uită pe tabela de marcaj. PÎnă la taică-său mai erau patru concurenți. Se duse să-l caute. — Ți-ai recăpĂtat viteza, Îi spuse tatăl. — Am auzit ușa. Nu vreau să te zăpĂcesc, papa. Știu că tu le auzi pe toate. Însă numărul doi se aude de două ori mai tare. Ar trebui s-o ungă. Cred că nu s-a prins nimeni Încă. — Întotdeauna mă iau după sunetul ușii. — Așa e. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
grijă de ea, o să lipsesc cinșpe zile. Încingem obișnuitele jocuri pentru suplinitori: șeptică, pocher, macao, șotron, lapte gros. L VIII Dacă există ceva ce mă îngrijorează, e felul în care Sabina vorbește italiana. De vreo două săptămâni, de când l-a zăpăcit pe ventrilocul de Tatulici și ăla i-a propus să se angajeze la Televiziune, telefonul sună zilnic. Invariabil răspunde Gigi Zană, puștiul clanului din dos care merge la școală doar în pauza mare, își ia laptele și cornul, apoi repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea. Pe la șase după-amiază am plecat împreună. În chip de diversiune, am luat tramvaiul 5 în sens opus. Ne-am trezit în capătul Colentinei. Cred că erau 50° la umbră. - Am greșit drumul, trebuia s-o luăm invers. M-a zăpăcit căldura. De undeva de la douăzeci de centimetri deasupra capului meu Adelina se milostivi: - Eh, se mai întâmplă. Nu-i nimic, așteptăm să întoarcă tramvaiul și îl luăm în sensul celălalt. Leoarcă de sudoare, ne-am urcat în tramvaiul de coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
timp și străinul coborâse treptele și se apropia de Iuga, iar când servitorul plecă cu trusa stăpânului, scoase pălăria și zise foarte încurcat: ― Mă recomand: Titu Herdelea, poet... Grigore răspunse numai cu un zâmbet nehotărât, care pe tânărul Herdelea îl zăpăci mai rău. Lavaliera vânătă cu picouri albe îi acoperea gulerul tare și înalt. Își trecu pălăria în mâna stângă și încercă să zâmbească și el fără a reuși. După o pauză, care i se păru un secol, își luă inima
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să se întîlnească aproape pe furiș cu mama ei, care a născut-o și a crescut-o. ― Of, Doamne, greu se mai plătește și puțina fericire ce i-e scrisă omului! suspină sfârșind doamna Alexandrescu, cuprinsă de înduioșare. Tânărul se zăpăci de tot ascultând destăinuirile atât de intime, mai ales când luară o întorsătură tristă. Se sculă încet, gîndindu-se ce-ar putea să-i spuie ca să-i șteargă amărăciunea. Doamna Alexandrescu își regăsi singură vioiciunea, pornindu-se să-și laude fata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
săritori la nevoi... Dar pe armean ai făcut bine că nu I-ai strâns de gât. Foarte bine! Rămase un răstimp cu ochii la Grigore, pe urmă se întoarse iarăși spre Titu, pe care înfățișarea și primirea bătrânului îl cam zăpăcise. Îl întrebă despre părinți și frați, apoi cum, când și de ce a trecut Carpații... Auzind că face versuri și vrea să scrie în gazete, Miron Iuga avu un gest disprețuitor. Îl observă și Titu, și Grigore, și amândoi se uluiră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi pus slugile să-i dea pe mâna jandarmilor, să le înmoaie oasele și să le scoată din capete asemenea obrăznicie. Se stăpâni și zise rece: ― La mine degeaba veniți, că eu n-am moșii de vânzare. Oamenii se zăpăciră. Numai Marin Stan ridică glasul: ― Apoi conița nu mișcă fără voia dumneavoastră, boierule! Luca Talabă iar prinse curaj: ― Noi pe dumneavoastră vă cunoaștem stăpân și de la dumneavoastră așteptăm mila! Miron Iuga avu un surâs disprețuitor: ― Da, da... De data asta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trecut spre curte să mântuie tocmeala pentru Babaroaga. După convorbirea de ieri cu boierul Miron, oamenii s-au mai sfătuit și s-au înțeles să nu se dea bătuți, ci să stăruie și la cuconița de la București. Acuma însă erau zăpăciți, mai cu seamă că se afla de față și arendașul. Într-un târziu, Luca Talabă, biruindu-și sfiala, vorbi uitîndu-se drept în ochii Nadinei: ― D-apoi, coniță, să nu vă supărați că am cutezat, dar noi, dacă am auzit că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
coleg cu bărbatul ei la școala militară. ― Uite ce îngeraș s-a abătut pe la noi, domnule Titu! suspină doamna Alexandrescu, topindu-se de duioșie. Tanța roși. Era înăltuță, delicată și avea niște ochișori verzi cu luciri umede învăluitoare. Tânărul se zăpăci puțin. Doamna Alexandrescu observă mulțumită, și, după câteva minute, interveni diplomatic: ― Ei, acum noi plecăm, că suntem, vezi, și îmbrăcați. Am vrut numai să o vezi și s-o admiri. Dar lasă, nu fi mîhnit! Uite, îți promit că te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se poate să-i plătească oamenii! zise țăranul abătut. Rău m-a batjocorit și mare rușine mi-a făcut, și n-aș fi crezut una ca asta pentru nimica-n lume, că doar v-am slujit cu credință! Arendașul se zăpăci. I-a fost mereu frică, de când a venit Chirilă cu fiică-sa la curte, să nu se lege Aristide și de ea. I-a și spus și iată, totuși s-a întîmplat. Nici nu știa cum să-l împace. Ii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răspunsuri blânde, dar în doi peri. Nu îndrăzneau sau nu voiau să-și deschidă inimile cu toate că privirile lor nu erau dușmănoase, ci mai curând întrebătoare. Ispiti îndeosebi pe Petre, a cărui față aspră părea mai frământată de înfrigurare. Petre se zăpăci. El iubea pe Grigore ca pe un arhanghel, mai ales de când cu plata boilor și ștergerea datoriei, și ar fi fost în stare să sară în foc pentru el. Bâlbâi încurcat: ― De, coane Grigoriță, ne-am luat și noi după
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eliberarea grabnică a învățătorului, bătrânul izbucni: ― Adică să mă umilesc eu în fața țăranilor? ― Nu e umilință, tată! zise Grigore. Dragoș n-a săvârșit nici o crimă care să... ― Dragoșul tău e instigatorul sătenilor mei! spuse Miron grav. El mi i-a zăpăcit, mi i-a ațâțat și le-a scormonit toate nemulțumirile. Ce-ați făcut voi la orașe, a făcut el aici, încît mi-a distrus toată munca mea de treizeci de ani!... De altfel, dacă nu știai, află că eu am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai când l-oi chema eu! mormăi Iacob Mitruțoiu. ― Gura, gura, băieți! făcu Lazăr Odudie, vătășelul, fără convingere, ca o obligație mașinală. ― Ce vânt te-aduce, Luco, pe la noi?... Ia șezi!... Dă-i un scaun, măi babo, nu te mai zăpăci degeaba, că n-a venit la petit! făcu Lupu Chirițoiu, când se pomeni cu Luca Talabă în casă. ― Apoi lasă, maică Paraschivo, c-am tot șezut! zise Luca așezîndu-se. Voia să se înțeleagă cu moș Lupu cum și ce să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dacă vorbesc toți deodată nu-i chip de înțelegere! Din toate părțile țăranii izbucniră în aprobări gălăgioase, toate cuprinzând cuvântul "pămînt", încît glasul mulțimii părea un cor în multe voci, repetând nesfârșit același refren: ― Pămînt!... Pămînt!... Pămînt! Prefectul Boerescu se zăpăci puțin și dădu în altă polologhie de explicații: că el înțelege dragostea și nevoia lor de pământ, că doar și dânsul e proprietar și iubește ogorul strămoșesc, dar ce doresc oamenii nu se poate împlini pe dată și cu japca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Baloleanu ca să-și risipească gândurile negre și să-și alimenteze curajul. Toma Grecescu nu făcea teorii sociologice decât rareori, în rechizitoriile de la jurați, când era silit să combată pe vreun apărător mai pretențios. Firește, atunci se pregătea. Întrebarea prefectului îl zăpăci. El n-a avut răgazul să mediteze asupra cauzelor răscoalei actuale. În timpul liber se distra și dânsul, ca toată lumea bună piteșteană, la vreo partidă de pocher. Răspunse tatonînd: ― A fost o relaxare generală a spiritului de ordine și de autoritate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Și când te gândești că, în cele din urmă, toate străduințele noastre tot aici sunt sortite să sfîrșească!" Vreo zece țărani asudau cu lopețile, muți, gâfâind. Primarul Pravilă îi zorea mereu, speriat, parcă palmele primite de la maior I-ar fi zăpăcit cu desăvârșire. ― Câți au fost, primarule? întrebă Titu când văzu că pământul i-a înghițit pe toți. ― Patruzeci și șase, domnule, împreună cu Trifon și cu Toader pe care numai adineaori i-am adus de la cancelarie, zise primarul apropiindu-se cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]