866 matches
-
pe pace", deși după bătăliile care se încing din cauza fotbalului, nu s-ar zice, Corneliu Vadim Tudor își poate etala grămada de expresii, metaforizate sau nu, spunând cu responsabilitate politico-peremistă la Antena 3: - "Traian Băsescu se uită ca o găină zăpăcită la oamenii din jurul său"... Apropo de "}ebea, 2006"... Ioi, Doamne! Soacra Parmenia, care receptează mesajele doar pe frecvențe megahertziene greu detectabile chiar și de către experimentatul său ginere Haralampy, dar și el cu bruiaje puternice, înțelege ce poate, așa că se sperie
"Noi râdem unii de alții,iar Aghiuțăde toți!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10247_a_11572]
-
V.S.S. pentru el. Aceasta, nervoasă, a plecat din grădină și s-a dus glonț la Van Damme, căruia i-a povestit tot. Seara, cei trei au servit cina împreună și au băut, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Inculpatul, zăpăcit de băutură, a adormit primul. G.M. nu a ratat momentul și iar i-a făcut avansuri femeii. Enervată, aceasta l-a trezit pe V.S.S. Inculpatul i-a cerut celui care-i găzduia banii pentru prima zi de lucru, spunându-i
Agenda2004-45-04-politia () [Corola-journal/Journalistic/283026_a_284355]
-
care le-a făcut. și a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințito, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a făcut și le-a pus în rânduială”(Fac. 2, 1-3). Alții se zăpăcesc, mintea li se împrăștie, o iau razna cum se spune, încercând să facă mai multe lucruri deodată, când normal ar fi să termini lucrul început, astfel mintea se curăță, se odihnește și omul poate începe altceva. Există și aspectul tragic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
S-a lăsat pierdut ore în șir în singurătatea ei, amețit de balsamul răscolitor, uitând de greutăți, tristeți și necazuri, chiar și de cele provocate de întâlnirea cu zmeul, care-i dăduseră viața peste cap și-l chinuiseră, și-l zăpăciseră, de se cutremura când se privea în oglindă ori în luciul ochiurilor de geam de la ferestre. Și, cum înota așa, parcă prin talazurile încremenite ale unei mări verzi, străvezii, curățindu-se de toate cele, ghemul încâlcit al anilor trăiți până
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
înfocare una și mai și, că pe sub țoale, pe trupul lui, zăriseră unduindu-se și străfulgerând în razele lunii ceva ce aducea cu niscaiva solzi tot din aur curat. Făcute ferfeniță, hainele îi răspândeau o mireasmă reavănă de vie înflorită, zăpăcindu-i și mai rău cu vâltoarea ei. Anghel cânta de mama focului un cântec pe care nu-l mai auziseră vreodată în gură de om. Părea a nu fi un cântec pământean, ci unul îngeresc, din altă lume, atât de
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
cu oamenii și țăranii ciresc, mai ales ziare, dar și cărți. Sau li se citește. Niculae Moromete le citește adulților basme și povestiri cu Nastratin Hogea. Fierarul țigan Iocan, ajuns prosper, aduce în sat, pe lîngă potcoave, cărți care îi zăpăcesc pe oameni: Progres?, Există Dumnezeu sau Niță Pitpalac la Karlsbad. Primele două se poate să fi fost broșuri de popularizare pseudoștiințifice. Ultima, deși titlul neobișnuit și expresiv pare inventat de autor, este un roman popular care a circulat efectiv în
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
Leo Butnaru Psalmul 130 (129 în vulgata) Sunt tot mai multe lucruri și femei care îmi atrag neatenția și mă zăpăcesc mă pun în încurcătură ceea ce este același lucru cu încurcă lume cu așteptarea lui Godot și cu Bernard Pivot în dialog cu Eugen Ionescu la „Apostrophes” sunt tot mai multe ispite ce-mi atrag indiferența care la nivel superior de
Situație poate chiar stare by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3871_a_5196]
-
lui Godot și cu Bernard Pivot în dialog cu Eugen Ionescu la „Apostrophes” sunt tot mai multe ispite ce-mi atrag indiferența care la nivel superior de conștiință are același sens sau lipsă de sens cu neatenția și aceasta mă zăpăcește cu presupunerea că aș fi pierdut ceva esențial aproape foarte important distrugându-mă cu incertitudinea de a nu ști ce anume și cu reversul acesteia - că de fapt nu aș fi pierdut nimic și prin urmare totul e în ordine
Situație poate chiar stare by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3871_a_5196]
-
Doar că în peștera-vizuină pătrunde numai umbra lor, o formă goală umplută cu te miri ce, cu demonstrații de virtuozitate în toate genurile, de la melodramă la flecăreală de salon. Motto-uri serioase (trucate în spirit postmodern) și desene... ezoterice îți zăpăcesc definitiv sistemul de repere. În ce fel trebuie citită această proză - agrementată, în societatea literară a vizuinii, cu concursuri de rime? Comme il faut. Pe măsură ce povestea se ramifică, înghițind personaje, ca la un banchet cu inițiați și nepoftiți, geometria devine
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
lumi cu care protagonistul se ciocnește nas în nas, tensiunea demistificărilor și năuceala care îi cuprinde, deopotrivă pe cei doi, din pricini diferite: Humbert caută răzbunarea cu orice preț și în numele ei ucide, este criminal cu acte în regulă. Cue, zăpăcit de droguri, beții, orgii orchestrate cu știință și rafinament, nu-și poate crede ochilor că cineva, un străin, îl amenință, îl umilește, îi încheie socotelile cu viața printr-un scurt și cuprinzător rechizitoriu și printr-un glonț azvîrlit în trupul
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
Scoția, pe întinderile ei nesfâr șite, colorate într-un verde intens pătat ici și colo de pămă tufurile albe ale bumbacului sălbatic? Vino în New York și la Chicago, unde clădirile uriașe stau să-ți cadă în cap... — Ioana, m-ai zăpăcit, nu fugi așa de repede, nu mă mai pot ține după tine! Ea însă continuă sprințară, în același ritm: — În Berlin și în Dresda, orașe distruse de bombar damentele ultimului război, azi refăcute complet, mă simt străină... noile construcții au
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pentru cele două care ajunse înaintea lor... Când a deschis ușa... a rămas ca trăsnit!... Dintre norii de fum a auzit o voce cunoscută: Bine ai venit, Hlibocene! Bine te-am găsit... Bine ai venit, moș Pâcule! - a răspuns Hliboceanu, zăpăcit de-a binelea. Nu te speria, Vasilică băiete! - l-a liniștit moș Dumitru. Lasă, lasă...Nu-i nimic. Am să chem șapte babe să te descânte, Hlibocene! Fii pe pace! Hă, hă, hă! Păi... păi nu ați spus că nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ciudată, gândi: Probabil că am vreo trei sau patru mii de unități. Ar fi timpul să renunț. Nu e nevoie să câștig toate cele cinci mii într-o singură seară. Mai pot reveni mâine și poimâine, și răspoimâine". Ceea ce-l zăpăcea însă era viteza jocului. De fiecare dată când apărea impulsul, ar fi trebuit ca el să înceteze jocul, dar bila începea să se învârtească nebunește și atunci se repezea să toarne gologani pe mai multe canale. Când pierdea, era stăpânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în ureche.“ Dar era nevoit să tragă de timp și îi spuse atunci șovăind lui Gaspadin că, dacă vrea poezie licențioasă, îl duce el la cafeneaua Au Goupil en chaleur, unde cântă un taraf de țigani din Babadag care-i zăpăcesc pe noctam buli cu Blues-ul parașutei. Bătrânul arătând un oarecare interes, Iulian îi fredonă chicotitorului Gaspadin pe un ritm cu cele douăsprezece măsuri ale blues-ului, însă à la tsigane: Si-am avut o parașutî, Vrea golanii să mi-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sfârșitul Manifestului, cum zice Kautsky. Comuniștii sunt anarhiști la finalitate. Totalitari sunt fasciștii, hitleriștii și Biserica catolică, pentru că și ea pleacă de la principiul aristotelic: întregul premerge partea. Ăștia sunt totalitari. Mi-a spus un ziarist: Nu mai spuneți asta, că zăpăciți tineretul! Dacă toți îi consideră pe comuniști totalitari, nu pot să dau pe post asta... Dar eu — ce-i în gușă și-n căpușă. Nu mă dau înapoi. Nu pot să mint. CONFORMISM Cei care stau sub fluviul evenimentelor stau
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
veți spune. Desigur. Numai că mi-a trebuit multă vreme s-o uit. Aveam, totuși, scuze. Mă lăsasem lovit fără să răspund dar nu puteam fi acuzat de lașitate. Surprins, încolțit din două părți, îmi pierdusem capul, iar claxoanele mă zăpăciseră și mai mult. Totuși, mă simțeam nefericit de parcă onoarea mi-ar fi fost terfelită pe vecie. Mă vedeam în închipuire urcând în mașină, fără nici cea mai mică reacție, sub privirile ironice ale unei mulțimi cu atât mai bucuroase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
lucruri, în esența lor invizibilă. Julieta și Romeo făcură un salt brusc, direct în picioare. Apucară dintr-o singură mișcare cele două rucsăcele de deasupra capului și ieșiră fără absolut nici un cuvânt din compartiment. Schimbarea aceasta grosolană de situație îl zăpăci pe profesorul Leahu atât de tare, încât își scăpă ochelarii pe jos. Se repezi după ei, ca un liliac pălit în urechi, dar se dovedi un gest nepotrivit. Trenul scârțâi și frână brusc. Se trezi aruncat în brațele lui Che
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la Prefectură și te-a trimis domnul Tudor Gafton ține minte! domnul Gafton să mă conduci la bal. Spui cine sunt, soția căpitanului Dimitriu, așa și pe dincolo, și, din dispoziția domnului prefect, mă conduci la bal. Care bal?! se zăpăci din nou. Aha! De bal e vorba! Unde a auzit ea vorbindu-se de bal? Ce bal? Când frontul s-a dat peste cap și din clipă-n clipă totul se așteaptă să sară-n aer, când nimeni nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de ce nu? El exact, își aducea bine aminte îi vorbise odată de credința lui în telepatie, zicea că el, dacă-și dorește ceva cu mare ardoare, poate înfrânge legile timpului și spațiului. Câte tâmpenii nu-i spunea ca s-o zăpăcească! Hai mai repede, doamnă! o-nghionti cineva din spate. Cerboaica, ridicând ochii jenată, se trezi în fața unei foste colege de liceu, fata unui agramat negustor de pește. Fără s-o recunoască, fata îi întindea o cană mare, cazonă, de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
toți câți erau hăituiți, amenințați -, privirile îi erau când reci, disprețuitoare, când moi, duioase și dezmierdătoare, chemându-l spre ea și apărându-l de acea amenințare urâtă, cu atât mai cumplită cu cât țâșnea chiar din el. Prostule, îi zâmbi, zăpăcindu-l cu unduirea dulce din glasul ei. De ce dai buzna fără să bați? Stai nemișcat acolo! îi porunci. Vin de la depou! L-au prins pe taică-tu, vru să spună, dar îi pieri vocea. Apa clăbucită, răspândind mirosul trupului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Lipsind Vintilă Mihăilescu, am perorat eu cât doi, însoțit meseriaș cu statistici, referințe sociopsihice, antropo logice și picante experiențe de cabinet de psihologul Mugur Ciumăgeanu. Nici nu ne înșurubasem bine respectabila anatomie pe scaune, că ghidușul Cătălin Ștefănescu m-a zăpăcit cu o întrebare casantă: cum apare bogăția în literatura română? Eu tocmai depliasem fișele cuminte redactate acasă, unde glosam lipsa culturii bogăției la români, alături de absența culturii (britanice) a victoriei, lipsa colocvialității (franco) salonarde și crunta carență a disciplinei (ger
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
al lui, sigură de afecțiunea transcendentală a soțului ei), crezu că vizitatorul e un nebun. - Domnule, îl întrebă ea matern, unde zici dumneata căse află soțul meu? - Este cu o femeie; vă pot spune strada... Într-o casă nouă, se zăpăci cu totul Gonzalv. G. Călinescu Madam Ioanide râse ponderat, ca o infirmieră voind să convingă pe bolnav că tot ce vede în delir e închipuire. - Soțul meu lucrează într-adevăr la un imobil în oraș, a dormit câteva zile acolo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de o glorie pe care niciodată un poet nu o va atinge. Cine se va măsura oare cu Alexandru cel Mare, cu Napoleon? Adevărata sursă a gloriei este războiul și numai cine se bate și învinge devine ilustru. (Ioanide: "E zăpăcit de tot".) Am invidiat adesea viața bandiților și am citit ca licean isprăvile lui Iancu Jianu și ale lui Tunsu. Chiar gangsterii din America au ceva măreț în ei, bucuria de a lupta, care e cea mai înaltă manifestare a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
s-a dus, am crezut că s-a întors aici.Acum Tudorel zice că nu e acasă. - Vasăzică, Tudorel a fost pe la voi; i-am spus să nu iasă din odaia lui! Și... nu bănuiești unde a plecat? Hergot se zăpăci cu totul. - Gavrilcea... agenții... Erminia știe. Ioanide se sui cu Hergot în sanie și porni spre strada Tritonilor. Erminia era și ea pradă celei mai mari dezorientări și abia cu greu Ioanide putu să scoată oarecare preciziune de G. Călinescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce zice, e de o fermitate impresionantă. . - Ghicesc ce vrei să insinuezi. Dar spune drept, un om careîși convinge nevasta să divorțeze ca să-i înlesnească drumul în viață n-are o anume energie? Tocmai actele acestea, nedelicate după concepția bărbaților, zăpăcesc pe unele femei. Sunt cu totul incapabilă de exaltare, ca una care de mult m-am decis să trăiesc așa cum sunt azi. Nu-ți expun deci punctul meu de vedere. Pe multe femei le-am văzut scuzând nestatornicia bărbaților, luînd-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]