7,506 matches
-
ei îi însoțește, Merg fără frică-n nesfârșit Știind că cineva-i iubește. Dar ziua ce nu și-o doreau A-nnegurat batista mării, Salve de tunuri răsunau, Era în bernă steagul țării. Batistei albe din trecut, Dragostei ei cât este zarea, Ei, marinarii, i-au făcut Statuia ce privește marea. (Poezie dedicata Reginei Elisabeta a României) COROANA REGALĂ Independență-a adus țării Când tun turcesc a capturat, Prin fapta sa, a netrădării, Domnul a fost încoronat. Regelui Carol, Cel Fidel, Trofeul
GRUPAJ POETIC DEDICAT REGINEI ELISABETA A ROMÂNIEI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380277_a_381606]
-
Acasă > Poezie > Imagini > IARNĂ SIBERIANA Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe albastrul infinit al cerului senin S-a lăsat tulburător culoarea gri, În zare, 'ntreg pământul se vede nins deplin, Iar nori închiși încep a-l acoperi... E cumplit de rece, ger și viscol nesfârșit Ce lovește-n plin pe la colțuri ziduri. Totul în jur pare-nfricoșător, pustiit, Încolțit brusc de sălbatice friguri... Oamenii
IARNĂ SIBERIANĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380295_a_381624]
-
Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Dacă nu m-ar fi cuprins arderea, ar fi rămas neatinsă plămada, zidire aleasă, la piatră de hotar. M-aș fi putut și prăvăli carbonizată, înflăcărând zarea. Așa, rumenită de arșiță, m-am statornicit într-o răsucire continuă, cumpănind apropierea. Se șlefuiește lutul în tăcere, rostuindu-și darul. ( 2 ian 2017) Referință Bibliografică: Rostuire / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul VII, 02 februarie
ROSTUIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380286_a_381615]
-
Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului DORINȚĂ Iubire abandon din realitate, Ca pierdere a sinelui în mine, O respirație doar pe jumătate În confundarea minelui cu tine, Ochi porți înspre cărări ce duc în zare, Încrederea în disperarea că îmi ești, Prin suflet călător în contemplare, În echilibrul viselor firești, Iubire frunză căzătoare, verde, Lumină ce te stingi ca-ntr-o eclipsă Pe cerul nopții mele care-și pierde, Neantul sentimentului de lipsă, Sunt fiica
DORINȚĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380291_a_381620]
-
grea. Eu stau mută, sub același soare, Cu pași istoviți cătând în delir, Iubesc viața grabnic trecătoare, Dar tot viață, Doamne, e-n cimitir... L’heure bleu Amurgul albastru îmi îneacă ochii, Cum o apă mare din matcă scăpată, În zare, ca spadele tremură plopii, Mă-nvăluie-o tăcere nemăsurată. Stau într-un lan de in argintat, Noaptea acuma poate să vină, Sufletul trist, un cal zbuciumat, Va fi iar blând, în ham de lumină. În zare bucurie deslușesc Eu falsa bucurie n-
POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380306_a_381635]
-
apă mare din matcă scăpată, În zare, ca spadele tremură plopii, Mă-nvăluie-o tăcere nemăsurată. Stau într-un lan de in argintat, Noaptea acuma poate să vină, Sufletul trist, un cal zbuciumat, Va fi iar blând, în ham de lumină. În zare bucurie deslușesc Eu falsa bucurie n-o deștept, Învolburate, zilele se trec Cum florile-ofilite pe nedrept, Eu falsa bucurie n-o petrec. Răscrucile se strâng, nu le tocmesc, Încrezătoare merg pe apa lor, În zare bucurie deslușesc, Un cântec vechi
POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380306_a_381635]
-
în ham de lumină. În zare bucurie deslușesc Eu falsa bucurie n-o deștept, Învolburate, zilele se trec Cum florile-ofilite pe nedrept, Eu falsa bucurie n-o petrec. Răscrucile se strâng, nu le tocmesc, Încrezătoare merg pe apa lor, În zare bucurie deslușesc, Un cântec vechi și-n pace sunător. Fiți fericiți Fiți fericiți, prieteni, fiți, Eu fericirea n-am să gust, Eu doar aștept și jinduiesc Tărâmul ei atât de-ngust. Ci pietre sure am în suflet, Un turn spre
POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380306_a_381635]
-
pot să rup bucățica rămasă. E taina mea! Eu sunt Taina și am în mine o taină adâncă, de catacombe ascunse în inima Pământului. O las vântului, întreagă, suflu în bucățica de hârtie: Du-te și împrăștie inima mea în zările lumii!”; Vreau să strig la Dumnezeu. Iar strigătul meu este râs și plâns: De ce eu? De ce eu? De ce eu? Ascunde-mă, Tată, fă-mă să dispar (...) Tată, zecile de pagini pe care le-am scris, tot ce las zălog lui
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
și mai tainic vălurile, valurile... Analizând în profunzime povestirile lui Fănuș Neagu, practicând o hermeneutică integratoare, a adâncurilor, a esențelor tari și a seraficelor alcooluri -, Viorel Coman ucide, în aparență, capodoperele fănușiene, pentru a le moși instantaneu nașterea într-o zare cu mult mai plină de viață, întru eternitate, și în conexiune cu opere similare ale unor monștri sacri de pe Terra, precum Gabriel Garcia Marquez ori Paolo Coelho. Magister dixit! Pe coperta a patra, volumul lui Viorel Coman este recomandat - în
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
numim/Limba Română.// De bat la porțile cerului/și iau o cană de lut/cu apă/simt sufletul izvoarelor/din adâncurile munților/acolo unde inimile rămân/pe oale de Horez.// De iau în palme un bulgăre/Din marginea câmpului unde zarea a îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul suflet respirând/ în conturul măsurat./ Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte/ Și-l pipăi simțindu-i respirația/în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
parcă ieri ! Când eu te strigam ca un cunoscut. Acuma suntem străini fără vlagă Ce moarte doresc să împartă în jur. Ca oamenii ceia sculptați în zăpadă Să-i facă iubirii temutul sperjur. Și repede-ți caut privirea pierdută În zarea târzie acuma de vrei. Chiar dacă ea este prea rece, trecută Tot pare acuma ca și un holtei. Mă uit eu acuma ! ... Gonind sentimente ! Din tolba prea plină de vise mărunte. În vorbele spuse nu am complimente Iar doruri avute demult
GOANA SENTIMENTELOR de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378171_a_379500]
-
Întinde măcar o mână! Mângâieri fără prihană aștept, stăpână. Bătută ai fost de soartă! Eu te-oi iubi, pe veci, c-o inimă curată. Iartă-mi îndrăzneala...! Unde ești copilărie? Îți fac...o ultimă strigare! Fruntea ridicându-mi spre întinsa zare. ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: UNDE EȘTI COPILĂRIE? / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1730, Anul V, 26 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
UNDE EŞTI COPILĂRIE? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378201_a_379530]
-
dintâi ce-n luptă se arată Și, cu onoare, moartea o preferă, Rușinii lașe-i pune barieră Și se jertfește cu curaj, îndată. Doar înainte, drept și cu răbdare El merge, cu încredere senină Spre țelul său, prezent mereu în zare. Cu inima de dor și patimi plină Ajunge la sublima transformare, Și capătă putere de regină. PIONUL NEGRU Deși e negru, nu e rău deloc, E tot ca noi, pe tablă, un pion, Nu e nici asasin și nici spion
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
Glodean Publicat în: Ediția nr. 1694 din 21 august 2015 Toate Articolele Autorului Curând și vara asta o să plece pierzându-se în franjuri de senin și-n urma ei va mai rămâne-o vagă înmiresmare de uscat mălin. Pe sub corola zărilor deschise, ca niște cușme sure de păstori, s-or aduna, mânate dinspre munte, neîmblânzite turmele de nori. Și frigul între noi o să se lase ca draperia peste visu-n care cu brațele întinse pân’ la stele am pus câte-o dorință
UN ULTIM RUG de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378264_a_379593]
-
Acasa > Poezie > Imagini > NOAPTEA... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Noaptea... Eșarfe de-ntuneric împrăștie zarea când noaptea, pe furiș își trimite chemarea, și-mbracă totul într-o negură deasă înfricoșătoare, rece și alunecoasă. Din turnul părăsit un oblon cere îndurare la vântul care bate din ce în ce mai tare, agățat într-o veche balama ruginită se tânguie la
NOAPTEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378276_a_379605]
-
noaptea într-o taină bizară . Într-un ungher ascuns pe o stradă mărginașă un felinar luminează o casă nevoiașă, dar vântul o zărește și suflă cu putere lumina s-o stingă ,dar ...totul e tăcere... Zorii se ivesc, dimineața lumineaza zarea noaptea se retrage ș-așteaptă înserarea, mereu, zi după noapte cursul și-l urmează și existența cu bune și rele colorează... Referință Bibliografică: Noaptea... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2253, Anul VII, 02 martie 2017. Drepturi de
NOAPTEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378276_a_379605]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > UNDE EȘTI? Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 2319 din 07 mai 2017 Toate Articolele Autorului Unde ești? Iar mă-mbie noaptea cu vise Te caut printre gânduri ucise, În zările aprinse de soare Printre șoapte reci de uitare... Unde ești oare? întreb fără rost Și timpul îmi surâde anost , Cuvintele se pierd în eter Când totu-i ascuns în mister... Plecăm în vise , împreună Cu mâinele prinse-n cunună, Dar dispari
UNDE EȘTI? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378278_a_379607]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > UMERI DE ZARE... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului Umeri de zare... Aș vrea să-mi sprijin fruntea pe umerii zării Când pe cer plutește mirajul înserării , Să m-ascund de durere măcar pentru
UMERI DE ZARE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378271_a_379600]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > UMERI DE ZARE... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului Umeri de zare... Aș vrea să-mi sprijin fruntea pe umerii zării Când pe cer plutește mirajul înserării , Să m-ascund de durere măcar pentru o clipă Să plutesc pe a viselor minunată aripă... Pe umeri de zare să mă sprijin aș vrea
UMERI DE ZARE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378271_a_379600]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > UMERI DE ZARE... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului Umeri de zare... Aș vrea să-mi sprijin fruntea pe umerii zării Când pe cer plutește mirajul înserării , Să m-ascund de durere măcar pentru o clipă Să plutesc pe a viselor minunată aripă... Pe umeri de zare să mă sprijin aș vrea Atunci când, singură, mă cuprinde întristarea, Când nimeni nu m-
UMERI DE ZARE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378271_a_379600]
-
Toate Articolele Autorului Umeri de zare... Aș vrea să-mi sprijin fruntea pe umerii zării Când pe cer plutește mirajul înserării , Să m-ascund de durere măcar pentru o clipă Să plutesc pe a viselor minunată aripă... Pe umeri de zare să mă sprijin aș vrea Atunci când, singură, mă cuprinde întristarea, Când nimeni nu m-ascultă și nu mă-nțelege Doar depărtarea suflete curate alege... Și liniștea să-nvăluie norii zgomotoși Să-mpace certăreții risipiți și furioși, Clipele care-n voie alunecă
UMERI DE ZARE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378271_a_379600]
-
Doar depărtarea suflete curate alege... Și liniștea să-nvăluie norii zgomotoși Să-mpace certăreții risipiți și furioși, Clipele care-n voie alunecă pe lângă mine Să se oprească când totul va fi bine... Atunci când am să devin o vagă amintire De pe umerii zării voi arunca câte o privire, Spre lumea aceasta în care nu mă regăsesc Si-n care n-a fost nimeni să-mi spună-te iubesc! Referință Bibliografică: Umeri de zare... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1968, Anul
UMERI DE ZARE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378271_a_379600]
-
bine... Atunci când am să devin o vagă amintire De pe umerii zării voi arunca câte o privire, Spre lumea aceasta în care nu mă regăsesc Si-n care n-a fost nimeni să-mi spună-te iubesc! Referință Bibliografică: Umeri de zare... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1968, Anul VI, 21 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
UMERI DE ZARE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378271_a_379600]
-
ziceai că marea este mai sus de uscat, că se contopește cu cerul albastru! Îi plăcea mult spectacolul mării, urmărind pescărușii venind și plecând în zbor razant deasupra apelor. Urmărea șiragurile de unde ale valurilor care plecau periodic de la țărm spre zări, departe. Vedea cu nostalgie acele zări, unde, la orizont, valurile atingeau cerul, în sclipiri vii de argint. Urmărea cum corăbiile își umflă pânzele când părăsesc rada portului, pentru a ieși în larg, să înfrunte primejdiile de tot felul, să cutreiere
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
de uscat, că se contopește cu cerul albastru! Îi plăcea mult spectacolul mării, urmărind pescărușii venind și plecând în zbor razant deasupra apelor. Urmărea șiragurile de unde ale valurilor care plecau periodic de la țărm spre zări, departe. Vedea cu nostalgie acele zări, unde, la orizont, valurile atingeau cerul, în sclipiri vii de argint. Urmărea cum corăbiile își umflă pânzele când părăsesc rada portului, pentru a ieși în larg, să înfrunte primejdiile de tot felul, să cutreiere oceanele lumii celei rotunde. Odată cu aceste
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]