5,010 matches
-
impuneri, pasul înapoi: "Vecia-i pentru cine știe să renunțe." Deopotrivă la rău și la bine, trăind în fericirea simplă a mișmașului: "O, valuri din al țării mele vad,/ Nu sunteți nici în rai și nici în iad,/ Încît mă zbate spaima ca un vînt;/ Ați existat vreodată pe pămînt?" Unde e, așadar, această lume plesnind de dorință, vioaie și tonică, în care nimic nu ține și nimic nu doare? În ?ara de poveste, unde nunți fantastice, împăcări incredibile, de care
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
goale și negre. Nu mai puteați aștepta până mor?" Nu voi mai revedea frunzulița aceea, prima care ieșea din mugur pe creanga cea mai de sus, vestind primăvara, ultima care cădea în noiembrie. Nu voi mai revedea coroanele de frunze zbătându-se frenetic în zilele furtunoase. Va aduna cineva frunzele moarte în toamna asta? Poate că vom pleca odată. Iar vântul toamnei va mătura, în grădina amintirilor, visele de iubire care-au fost viața mea zvânturatecă. 12 martie 2003 11 noiembrie
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
Justinian al României Paris, 12 iunie 1965 Prea Fericirea Voastră, Autoritățile franceze mi-au refuzat autorizația de călătorie în România. Nu pot veni. Ar fi fost o mare bucurie, prea mare ca să se poată împlini pe pământ. Eu m-am zbătut cât am putut ca să pot veni. Eminența Sa Cardinalul Feltin, Arhiepiscopul Parisului, a intervenit personal pentru mine. Prea Sfințitul Mitropolit Meletios, Exarhul Constantinopolului, mi-a dăruit, pentru plecare, potcapul său personal, ca să îl port la București, când vă voi săruta
Contribuții inedite la biografia lui Constantin- Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2489_a_3814]
-
iluzorie într-un singur scenariu: dacă, în pragul alegerilor prezidențiale, Klaus Iohannis este scos din joc de procesul cu ANI, Crin Antonescu este "lucrat" de gruparea din PNL care îl antipatizează și dacă democrat-liberalul Cătălin Predoiu stă catastrofal în sondaje, zbătându-se la limita anonimității.
MRU renunță la Cotroceni. O ia de la zero în PDL by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/28606_a_29931]
-
-mi dau primul meu concert pianistic. Am cântat numai din micile mele fantezii proprii, fiind răsplătită cu salve de aplauze, cu flori și 2 porumbei albi legați cu o fundă tricoloră, și care mi-au produs o adevărată spaimăcând se zbăteau în mâinile mele mici și neajutorate. Tatăl meu fu nevoit să se prezinte cu mine pe scenăși să-mi calce pedalele, eu nefiind în stare cu piciorușele mele mici. Mai târziu, după un an, mi s-au fabricat expres o
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
sunt, așa cum le recomandă chiar coperta a patra a cărții, niște „amintiri din Epoca de aur”. Nu sunt întâmplări extraordinare, dimpotrivă. Felii de viață privată, de viață cotidiană a unor oameni, a unor copii, chiar a unei pisici, care se zbat în fiecare zi să supraviețuiască în condițiile dificile pe care vremurile le oferă. Perspectiva aparține de fiecare dată unui personaj narator, care relatează micile sale întâmplări și aventuri neînsemnate, aspect ce face de cele mai multe ori deliciul micilor bucăți de proză
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]
-
de vinovăție. Am capul gol de gînduri și trăiesc pentru prima dată sentimentul că sînt un om rătăcit în timp. Umblu prin cameră ca un leopard jigărit într-o cușcă. Descopăr că mi-a amorțit un picior, că mi se zbate o pleoapă. De cîte ori îmi arunc ochii pe geam, mușchii gîtului mi se încordează inexplicabil. Acoperișuri roșii și fum. Cer și copaci scheletici, bătrîni. Zăpadă și soare. Noi doi îmbrățișați într-o zi de duminică, aplecați peste apa mîloasă
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
Mereu în lumea care piere, Frumoase, limitele nu-s Aceleași, în apropiere. (20 decembrie 1976) *** Atâta ceață câtă cade-n geamuri, Atâta timp văzut de prea aproape Parcă-n cristalul unei mări încape O vână, pomul ei cu-albastre ramuri Zbătându-se cuprins între pereții De netrecut decât de duhuri bune, Stă pomul alb, plăpânda lui minune, Pomul mințit de strălucirea gheții. Știi, undeva, în otrăvita limbă A șerpilor fierbinți de pe pământ Există ceață, milă și cuvânt Există timpul care nu
Poemul saptamanii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/4348_a_5673]
-
mă supun, cine știe cu ce cazne îngrozitoare or să mă mai muncească dregătorii și slujbașii aceștia ai iadului, lacomi și stricați cum sunt. Dar dacă mă supun în acest punct, nu înseamnă că am îndurat totul degeaba? M-am zbătut să-mi înalț capul - care părea că o să se frângă în orice clipă de gât - și-am căutat spre lumina lumânărilor, unde i-am zărit pe regele Yama și pe judecătorii de lângă el; pe chipurile lor se închegase un zâmbet
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
el să-l întreb ce se întâmplă, însă dracii parcă erau vrejuri încolăcite în jurul meu și de care îmi era greu să mă scutur. Eram sigur că Ma Wendou, căruțașul, îmi văzuse silueta, că auzise zgomotele pe care le scoteam zbătându-mă din răsputeri și că-mi adulmecase mirosul ciudat și atât de greu de găsit în lumea oamenilor; el însă și-a mânat cu iuțeala vântului căruța prin fața mea, de parcă vroia să scape de vreo urgie. Mai apoi ne-am
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
dar Roxana e o fată care știe să insiste. Rup o hârtie și îi scriu și eu. Roxana citește bilețelul și o bușește plânsul chiar în mijlocul orei. Profa o întreabă ce e cu ea. Roxana plânge și sânii ei se zbat de ciudă. Profa insistă. Roxana arată cu degetul spre mine. Profa mă ridică în picioare și mă întreabă ce i-am făcut. Eu tac mâlc. În pumni strâng bile țelele Roxanei până se îmbibă cu toată ura și transpira ția
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sfoara ei mă ciupește de deget. Broasca asta năzdrăvană are forța unui taur, îmi zic și ascult mai departe. Unele impulsuri sunt mai puternice. Printre ele descopăr o cadență, îmi place să cred că am nimerit vena orașului care se zbate de viață. Simt cum mi se desenează pe față un zâmbet, genul ăla de zâmbet tâmp pe care nu ți-l poți reprima. Mă transportă prin mai multe ritmuri, de la tobe africane până la tango sau vals. Ce e cu adevărat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
așa de frumoși. Ce ochi fru moși și ciudați. Zici că nu sunt ochii mei. Încerc să-i privesc și mai adânc, dar totul începe să se întunece. Și nu vreau. Vreau să-i mai privesc o dată. Încep să mă zbat în nisip. Dacă mi-aș putea scoate o mână să apuc lopata. Trag aer adânc în piept, răscolesc nisipul ud și reușesc să apuc lopata cu mâna. După câteva minute de chin ies și alerg acolo unde marea nu mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de oboseală și ne-a luat somnul. Când m-am trezit, se îmbrăca, mi-a spus că e târziu și trebuie să plece. Bogdan Mușat Despre un nume Soarele strălucește încă. Respir rar, greu și adânc, respir de parcă m-aș zbate să nu mă sufoc. Nu mă doare nimic, nu râd, nu plâng, n-am nici un gând. Mă ridic mecanic, pășesc rar și încet. Fiecare lucru din casă e la locul lui. E liniște perfectă. Mă spăl pe față și când
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
este retribuit personalul și răspunsul a fost simplu: la fel ca tot personalul din rețeaua sanitară. Dar vedeți, aici capul (peștelui) este sănătos și prezintă acea Însușire rară În ultimul timp la români: dragostea pentru meserie și pentru oameni. Se zbate și e mai mult pe drumuri pentru ca clinicilor sale să nu le lipsească nimic, iar În lipsa domniei sale, la fel de dăruită meseriei și oamenilor, conduce clinica, ireproșabil, d-ra conf. dr. Cătălina Arsenescu. Tinică și Săndică - cei doi Ică - din blocul operator Împreună cu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
peste noapte așa tare politologi că n-am mai judecat cu capu ci, cu ... nu mai spun ce, că altfel nu mai ieșeau primari de-o culoare și consilieri de altă culoare. Rezultatul e limpede ca lumina zilei : degeaba se zbat primarii să facă ceva pentru urbii dacă consilierii nu-i lasă, că de, ei e mai deștepți și ei conduc acu. Ce contează ce vrea tot amărâtu dacă ei vrea altfel. Să treacă primaru la ei - că asta-i acu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
fruntea spre stele să treacă ultimul vad. Picioarele, zvelte și pline, ieșiră la iveală în toată lungimea lor albă și fragedă, ca niște lujere de lumină. Făcându-și vânt să sară, păru că-i gata să zboare. Fusta i se zbătu înfiorată-n vânt, izbucnire zburătăcită de aripi. Un luceafăr îi înflori în ochi, altul îi crestă gura mușcată de vânt, ca o rană vie. Un zgomot de crengi rupte și bolovani rostogoliți vesti de departe trecerea Cerbului. Boncăluitul lui răscoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-ntindeau să mângâie buclele fetei. Târfa! Fecioara greșită! Spurcăciunea! Tratează prețul vânzării! Își pregătește fuga! Ofițerul făcu un semn. Chelnerul, în vestă albă, lățindu-și crupele grase și frângându-și șalele, umplu paharele cu șampanie. Ei bravo! Omenirea se-neacă, zbătându-se în propriul ei sânge, până-n gât, și ăștia beau șampanie! Hitlerlandul zeităților blonde care se pregăteau să arunce-n aer orașul sau măcar o parte din el, pe principiul: "după mine potopul!" Simțea în ceafă căldura reflectoarelor. Greutatea corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
singur. Numai unul, se rugară în cor. Dădu să se strecoare pe lângă ei, să plece, dar se simți înghesuită din toate părțile, apucată de mâini, izbită de răsuflările fierbinți și nesuferite. Lăsați-mă-n pace că mă supăr, îi înfruntă, zbătându-se să scape. Vă arunc în stradă pe toți. Idioților! strigă Invalidul, bătând cu pumnu-n tejghea. Ce-i asta? Ia te uită! Cerboaica e gata să-mpungă! Prinde-o, mă! I se păru că întreaga încăpere zvâcnește o dată cu palma trăsnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
atinse brațul cu mâna: Rămâi în mașină? Floarea cărnoasă a gurii ei se deschise într-un zâmbet suav înghițit de-ntuneric. Glasul îi sună dulce și grăbit: Rămân, să te-ntorci mai repede! Clar, râse el, și genele ei se zbătură într-un început de alarmă când îi văzu silueta înaltă ștergându-se prin dreptul geamurilor și dispărând. Știa bine că așa era. Un val de mândrie îi umflă pieptul. N-avea rost să se prefacă. Toate câte le plănuiește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că era cu putință. Auzi din nou câinii, o porni peste linii și numaidecât izbucni zgomotul locomotivei. Parcă-l aștepta pe el. "Ce-o mai fi și asta?" Trupul i se făcu ușor, picioarele îl duceau singure. Un câine se zbătea în lanț, zgrepțănând pământul cu ghearele, horcăind gata să se stranguleze! Ajutor! Oameni buni! Fraților! Salvați-ne! Anunțați familiile noastre..." Glasurile erau ascuțite, tremurate, înăbușite de bătăile de pumni în pereții vagonului... Fugea și-și ciulea întruna urechile năucit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mă ierți că vorbesc așa, dar așa am spus la toată lumea, cine a stat să m-asculte. Trei curve de muieri voinice, două-mbrăcate-n alb și-a treia-n negru, și toate s-au repezit să mă bată, și m-am zbătut să scap, și de cele două-mbrăcate-n alb am scăpat, dar cea mai mică dintre ele, îmbrăcată-n negru, m-a pus la pământ și m-a bătut. M-a bătut de m-am sculat toată neagră pe față. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să soluționez într-un fel situația. El e avocat, cam de vârsta ta și-ți seamănă puțin. Sinceră să fiu, în afară de tine, n-am prea avut mare noroc... Ar fi multe de spus, dar nu e acum cazul. Acum mă zbat ca prin el, prin cunoștințele și relațiile lui, și cu ajutorul banilor mei, să te pot scoate din lagăr. Ai încredere că nu mă las până nu reușesc. Dacă reușesc vom vedea noi ce va fi după aceea, ținând cont că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
descopeream, treptat, o altă față, pe care nici în cele mai negre gânduri nu aș fi bănuit-o. Am încercat să-l conving că iubirea mea pentru el nu avea nimic de-a face cu problemele grele în care mă zbăteam. Încă nu puteam alege între el și liniștea copilului meu. - N-aș fi crezut că ți-ar fi putut cere o astfel de opțiune dificilă. Chiar tu mi-ai spus că avea, la rândul lui, o fiică, deci cu atât
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
sărăcit acestui obiect esența"52. "Prostituării" lucrului exprimat, poetului îi preferă tăcerea. Dar nu tăcerea absolută (care ține de condiția damnatului), ci tăcerea gesturilor din fața oglinzii (care este a cabotinului). Tăcerea din fața memoriei: Și am uneori senzația că amintirile se zbat și se zbuciumă, că ele sunt acelea care trăiesc, și se agită, și vociferează. Eu nu sunt decât o impresie ștearsă și abreviată a lor, iluzia unui joc de oglinzi. (Un timp mai prielnic) Alegerea poetului este, deci, o falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]