1,162 matches
-
piardă. Acesta era, de regulă, țăranul care reușea să crească câteva animale. Mica lui gospodărie individuală era strict controlată și dijmuită. Iată o relatare: „În jurul lui 3 ianuarie în fiecare an începea recensământul animalelor. Tocmai în momentul când cotrolau mai zbiera o oaie ascunsă. Până la urmă n-am mai avut nici oi, nimic... Țăranii mai creșteau o vacă, erau însă obligați să o declare la primărie. Dacă aceasta făcea un vițel, țăranul trebuia să-l declare și într-un an de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
zbieret, în timp ce toți mușchii ți-s încordați la culme, nu poate ști nimeni dacă nu-ncearcă personal. Eu, de pildă, nu sînt în stare să chiui și în același timp să muncesc din răsputeri. Așadar, în această stare de încordare, zbierînd într-una, cu spatele la monstru, bietul harponist aude deodată strigătul înnebunitor: „Ridică-te și atinge-o!“ El trebuie atunci să lase din mînă babaica și s-o fixeze, apoi să se întoarcă pe jumătate, să-și ia harponul din cavalet și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în mînă, alunga balenele pe care le putea înțepa cu lovituri scurte, căci n-avea răgazul să lanseze la distanță. Nici vîslașii nu stăteau cu mîinile-n sîn, deși erau scutiți acum de munca lor obișnuită; principala lor îndatorire era să zbiere. Ă în lături, comandorule! răcnea un marinar către un dromader colosal, care se ridicase fără veste la suprafață, amenințînd să ne răstoarne. Ă Jos coada, mă, ăla! urla un alt matelot către o altă balenă, care părea să-și facă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spera să le astup, pe o furtună năpraznică între toate - furtuna vieții? Nu Starbuck, nu voi monta nici un palanc! Ă Ce vor spune proprietarii vasului, domnule căpitan? Ă Proprietarii n-au decît să stea pe plaja din Nantucket și să zbiere mai tare decît uraganele. Ce-i pasă lui Ahab de ei? Proprietari, proprietari - totdeauna îmi vorbești de proprietarii ăia cărpănoși, ca și cum ei ar fi conștiința mea! Nu, Starbuck, adevăratul proprietar al unui vas sau al oricărui alt lucru, este cel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
două picioare, lovesc pământul sau podeaua grajdului cu copitele, încearcă să iasă din adăposturi, iar dacă ies afară, fug cât mai departe. Când sunt înhămați, caii se opresc, dau înapoi, se aruncă în lături, au ochii scânteietori, sforăie, tremură. Măgarii zbiară puternic, necontenit. Vacile. Sunt întotdeauna agitate înainte de cutremur, mugesc des și puternic, scurmă pământul cu copitele, se tăvălesc, aleargă în cercuri, refuză să mănânce, fug de la pășune spre casă. Oile. Devin neliniștite, se strâng grămadă, se uită în toate părțile
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
gogoși de viermi se mișca în întuneric, alături de lăzile cu muniție amestecate cu cele cu arme, părând un enorm păianjen metalic. Cei vii, prăvăliți în mijlocul dezordinii, se străduiau, fiecare în felul său, să țină piept spaimei. Unii încercau să vorbească zbierând, trăgând capul celuilalt spre gura lor, alții își astupau urechile și, cu obrazul schimonosit într-o grimasă, se făceau mici, ghemuindu-se în ei înșiși. Câțiva dormeau, confundându-se cu morții. Iar când o aripă a avionului plonja greoi, rănile
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
el, după ce ne-am instalat într-o braserie. De altfel, eram cu siguranță singurul care te asculta, mai adăugă, zâmbind ușor. Am stat o vreme fără să spunem nimic. Dincolo de ferestrele transparente ale braseriei, defilau grupuri de tineri care scandau, zbierând, victoria echipei lor și agitau drapele în culori de bâlci. — Da, te-am ascultat, dar în realitate venisem ca să-l întâlnesc pe unul dintre sponsorii filmului... Te las să ghicești cine e? — Vreunul dintre funcționarii de la Cultură, care finanțează genul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
unul la altul, dar Jorjâcă nu făcea șagă. S-a ghemuit sub căruță, a tras cojocul peste cap și a început să mulgă osia într- o găleată. Să chiorăsc, oameni buni, da’ ia așa țâșnea laptele de sub căruță !... oile a zbiera de parcă erau duse la junghiat. Ciobanii le-au fâșcâit și le-au ocolit pe sub deal, dar ele nici gând să contenească. Atuncea unul din ciobani și-a trântit jos cojocul dintre umere și, măi oameni buni !, s-au adunat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se deschid sau se deschid mai greu. Dar copilul nu se mișcă și așteaptă cu privirea pironită la poartă. Îl compar cu băiețașul răsfățat de pe scară, care nu ar sta niciun minut așa liniștit, ar răsturna totul în cale, ar zbiera pentru drepturile sale care i se cuvin oricum. Aș fi mers până la băiatul tolănit sub măr, dar nu puteam rezolva nimic, nu-i puteam vinde iluzii fără să fac ceva pentru el, ceva temeinic, durabil. Am dat mamei un pachet
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ca să-l vadă pe cuceritor și să-i ghicească intențiile. Dar mașinile merg prea repede și soarele se reflectă orbitor din săbiile ridicate ale cavaleriei și apoi mașinile trec, ajungând la chei, unde caii se reped În mulțime și refugiații zbiară și se Împrăștie. Pe bancheta din spate a ultimei mașini stă Mustafa Kemal. E slab din cauza luptelor. Ochii albaștri Îi strălucesc. N-a pus băutură În gură de mai bine de două săptămâni. („Diverticulita“ de care Îl tratase doctorul Philobosian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
swing de la etajul superior) Îi reînviase palpitațiile la inimă. Erau deja o prezență zilnică. Cu toate acestea, În perimetrul acestei neliniști Desdemona rămânea un focar de activitate, gătind făcând curat Încontinuu, dădăcindu-și copiii sau dădăcindu-i pe ai altora zbierând Întotdeauna din toți bojocii, plină de zgomot și viață. În ciuda lentilelor cu dioptrii ale bunicii mele, lumea Îi rămânea neclară. Desdemona nu Înțelegea pentru ce se băteau atâta. În Smirna japonezii fuseseră singura țară care trimisese nave pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trabuc.) Se trezise și Tessie acum și țipa la Milton să nu plece, iar Milton țopăia Într-un picior, Încercând să-și pună pantalonii. Nu trecu mult și toată lumea era pe poziții. ― Am spus eu că asta se va Întâmpla! zbieră Desdemona la Milton În timp ce el alerga În jos pe scări. Ai reparat biserica pentru Sfântul Hristofor? Nu! ― Las-o În seama poliției, Milt, Îl imploră Tessie. Și Capitolul Unsprezece: ― Când te Întorci, tati? Ai promis că mă duci azi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Împrăștie, avea să-i ia din altă parte. Judecătorul Roth revendicase jurisdicția asupra Întregii „zone metropolitane“. Jurisdicția asupra orașului Detroit și a celor cincizeci și trei de suburbii Înconjurătoare. Inclusiv Grosse Pointe. ― Chiar când am reușit să vă scoatem din infernul ăla, zbiera Milton, afurisitu’ ăsta de Roth vrea să vă trimită Înapoi! WOLVERETA ― Dacă ați deschis radioul de-abia acum, sunteți la sfârșitul un meci extraordinar de hochei pe iarbă! Ultimele secunde ale ultimului meci din sezon, Între acele două vechi rivale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îndepărtez crusta de pe genele Obiectului. ― Nu-mi vine să cred că te las să faci asta, spune ea. Îmi atingi puchinii. Ne uităm o clipă una la alta. ― Îți ating puchinii! țip eu. Și ne zvârcolim, aruncând cu pernele și zbierând și mai tare. În altă zi Obiectul face baie. Are propria ei baie. Eu stau În pat și citesco revistă de scandal. ― Se vede că Jane Fonda nu e dezbrăcată de tot În filmul ăla, spun eu. ― Cum? ― Are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toaletă, știrile despre invazia turcească În Cipru ajunseseră deja În Statele Unite. Când Tessie și cu mine am ajuns și noi acasă, sufrageria era plină de bărbați care țipau. ― Vasele noastre de război stau aproape de coastă, ca să-i intimideze pe greci, zbiera Jimmy Fioretos. ― Normal că stau aproape de coastă, spunea acum Milton. Ce-ai vrea? Vine junta și-l dă pe Makarios afară. Așa că turcii devin neliniștiți. E o situație instabilă. ― Da, dar să-i ajute pe turci... ― Statele Unite nu-i ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Băieții aprinseseră un felinar Coleman Înăuntru. Apoi ușa de la intrare se deschise și Rex păși afară. Zâmbea ca un comis-voiajor. ― E cineva aici care vrea să vă cunoască. Moment În care ridică o capcană, zgâlțâind șoarecele dinăuntru, făcut piftie. Obiectul zbieră: ― Rex! Sări Înapoi și se ținu de mine. ― Ia-l de aici! Rex Îl mai clătină puțin, râzând, apoi Îl aruncă În pădure. ― Bine, bine. Să nu faci pe tine de frică. Se duse din nou Înăuntru. Obiectul Încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Obiectului s-au Întâlnit cu ale mele și le-am simțit gustul dulce și pe alocuri sărat. ― Sunt toată plină de muci, spuse ea, ridicându-și din nou chipul. Reuși să râdă. Dar mașina deja se oprea. Fermierul sărise afară, zbierând diverse lucruri. Ușa din spate s-a deschis. Au apărut doi infirmieri și m-au pus pe o targă. M-au Împins pe alee și prin ușile spitalului. Obiectul a rămas alături de mine. M-a luat de mână. Preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fel puțin mai târziu. Pe străzi fără nume, pe lângă case dărăpănate, prin fundăturile din zona uitată de lume situată Între șosele și râu, părintele Mike Încerca, nechibzuit, să scape. Vechea poveste: mătușa Zo ar fi trebuit să fie acolo ca să zbiere la părintele Mike, pentru că numai un cretin ar fi putut să se Îndrepte spre râu În loc s-o ia spre autostradă. Indiferent pe ce stradă ar fi apucat-o, nu putea să ajungă nicăieri. ― Acum te-am prins, exultă Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mașini În fața lui, Îl văzu pe părintele Mike țâșnind de la coadă, băgându-se În fața unei alte mașini și strecurându-se Într-o gheretă a vămii. Milton Își coborî geamul electric. Scoțând capul În aerul rece, plin de gaze de eșapament, zbieră: ― Opriți-l pe omul ăla! Mi-a luat banii! Vameșul nu-l auzi, Însă. Milton văzu cum Îi pune câteva Întrebări părintelui Mike și apoi - Nu! Opriți-l! - Îi face semn să treacă. În acest moment Milton Începu să apese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
strigă iar după părintele Mike: ― Hei, boule! Ai auzit vreodată de comisioane? Când schimbi banii ăia, o să pierzi cinci la sută! Tunând și fulgerând la volan, Încetinit de camioanele din față și de petrecăreții din spate, Milton se zvârcolea și zbiera, cuprins de o furie insuportabilă. Claxoanele tatălui meu nu trecuseră Însă neobservate. Vameșii erau obișnuiți cu claxoanele șoferilor nerăbdători. Dar aveau ac de cojocul lor. De Îndată ce Milton se apropie de gheretă, ofițerul Îi făcu semn să tragă pe dreapta. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se auzi un zgomot ciudat, ca un țipăt de vultur. Interfonul din camera de zi Începu să pârâie. O voce țipă: ― Iuu-huu! Tessie, scumpo! Desigur, manifestările tradiției de emigranți de prin casă nu i se datorau lui Tessie. Cea care zbiera prin interfon era nimeni alta decât Desdemona. Cititorule răbdător, poate că te-ai Întrebat ce s-a ales de bunica mea. Ai observat, probabil, că de Îndată ce s-a pus În pat pentru totdeauna, Desdemona a Început să dispară. Dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
înalt, văd un elev fugind spre mine. Era unul din cei care au rămas în noaptea care a trecut în colegiu, pentru a-l păzi. Profesorii! Profesorii! striga el. Profesorii și Gardienii! Ce-i cu ei? Pe cine cauți? De ce zbieri așa? S-a oprit în dreptul meu. L-am prins de umeri, zicându-i să-și tragă sufletul. Și-a revenit imediat, m-a privit descumpănit în ochi, de parcă ar fi văzut cadavre aduse la viață și a zis: Profesorii! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tăcerea câteva minute. — Din câte zici tu, e vorba de o amărâtă care și-a pierdut uzul rațiunii. Se uită la ea cu reproș. — Pentru o asemenea nenorocită m-ai făcut să pierd aproape toată dimineața? — Nu e o decăzută! zbiară Livia, rotindu-și ochii ca ieșită din minți. Creatura asta reprezintă haosul, un coșmar în carne și oase! Așa, foarte bine, enervează-te! jubilează Augustus. Poate tot îți zboară păsărica din gură până la urmă. — Reînvie cadavre ca să-i prezică viitorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și se stăpânește. Încearcă să bagatelizeze: — Bine, bine, dar e vorba doar de câțiva oameni. Ți-i număr pe degetele de la o mână. Libertul imperial continuă imperturbabil: — Celelalte poziții senatoriale ... — Gata, gata, se impacientează Augustus. — Prefectul Egiptului ... Am zis, gata! zbiară iritat împăratul. Se întoarce agitat și apucă de pe lădița din spatele său un castronaș de lut. Îl așază în poală și, ostentativ, se pune să ronțăie zgomotos firișoarele de țelină date pe răzătoare. După cât de repede mestecă, Ianuarius înțelege că l-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ce te miri așa, ca boul? Ianuarius își pleacă ochii asupra tăbliței cerate. — Nu mă mai țin genunchii, oftează principele. Ridică a lehamite din umeri. Că doar trebuie să mă ridic în picioare de fiecare dată când îi apucă să zbiere pro salute... Mai ia un pumn de țelină. Cu mâna încă în aer rostește: — Și nu uita de afișe! Libertul se înclină. — Am să le dau imediat la copiat. Promisiunea pare că nu e de ajuns, pentru că împăratul con tinuă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]