1,953 matches
-
urmă și revăd urcușul meu bizar, care chiar dacă-ntr-o zi se curmă, va sfârși făcând din pisc altar. A fost greu. Destinul n-a fost darnic. Pe poteci mi-a pus abrupte stânci. Deseori vedeam cât e de-amarnic zbuciumul din luptele pe brânci. Dar acum în urma mea sunt norii. Ceru-ntreg e un azur imens. Împlinirea îmi inundă porii și mă simt nucleu mustind de sens. Șipotele lacrimilor mele au secat demult și-n locul lor își trimite undele
VINE... ALTER EGO de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368054_a_369383]
-
nici vântul nu adie! Îmi pare un târg arid, fără suflare și fără urme de viață. Trenul șuieră scurt de două ori dar, nu vreau să mai plec de-acolo! Toată oboseala și vânzoleala acelor ani dispăruseră ca prin farmec. Zbuciumul sufletesc în care căutam identitatea cuiva, ca să o regăsesc pe-a mea, pieriseră în acorduri amestecate eterogen. Locomotiva fluieră din nou ... mă așteaptă, fapt neobișnuit la un tren! Dau dezamăgit din mână ... și continuu să răscolesc în minte posibile variante
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
rezervă zeilor „adevărați”, meniți să le ia locul celor „falși”: „un dumnezeu-artist, total lipsit de scrupule și amoral, pentru care creația sau distrugerea , binele sau răul,sunt manifestări ale capriciului și suveranității sale, care se descarcă, în crearea lumilor, de zbuciumul plenitudinii sale și de prisosul ei, de durerea contrastelor acumulate în el însuși”. (Ibidem, Band I, p.36). Acest zeu evocat nu este altul decât Dionysos, zeul grec pa care în faza finală a lucrării „Ecce homo” Nietzsche îl va
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
același an este reprezentantul României la Conferința pentru reparații de la Spa. Vreme de două decenii, Nicolae Titulescu om de vasta cultura, dotat cu un ascuțit spirit analitic, și-a slujit țara cu abnegație și inegalabilă competență; și, la capătul unui zbucium fără răgazuri și al unei munci încordate reușise să devină, în epoca dintre cele două Războaie Mondiale, PERSONALITATEA CEA MAI PRESTIGIOASĂ A VIEȚII POLITICE INTERNAȚIONALE. În 1921 este numit trimis extraordinar și plenipotențiar al României la Londra, post pe care
NICOLAE TITULESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366945_a_368274]
-
explicându-ți, vorbind vrăjitorește, arătându-ți că omul poate fi, mai presus de toate OM. Cu înnegurări dramatice, cu sclipiri sugerate, cu puteri ascunse, cu copleșiri inefabile... O gamă largă de imagini și nuanțări imprevizibile dar adevărate, ne învăluie prin zbuciumul filtrat și dedublat cu sinceritate, de către pictorul Liviu Lăzărescu. Omul, în creația sa, în viziunea sa - da !- are trăiri dincolo de cunoscut, uneori e copleșit de ce nu se vede, dar se deduce, precum în „Joc secund” de Ion Barbu; alteori, artistul
ŞAMPANIE ÎN CUPE DE CRISTAL: „LIVIU LĂZĂRESCU – O AVENTURĂ PICTURALĂ” DE ZOLTAN TERNER de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367636_a_368965]
-
întins!” La televizor era în plină desfășurare o emisiune de divertisment, unde Angela Similea, într-o superbă rochie de seară, ne spunea cum este „Să mori de dragoste rănită”. Toate se potriveau cu starea noastră psihică. Exista o senzație de zbucium, de emoție în fața unui nou examen, de teamă că orice gest neînsemnat pe care îl faci, ar putea să strice o beatitudine interioară nemaitrăită până atunci. Iată ce pot face sentimentele dintr-un om, când întâlnește persoana a cărei rezonanță
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
gândului înalt, eu am ramas puțin restant am stări prea pline de vocale și nu pot sa gasesc consoana în vid de spirit și de duh, încerc să caut oxigenul sclipiri de minimă speranța îmi luminează calea , drumul prin lupte, zbucium și durere îmi protejez doar endogenul e timpul clipei de tăcere să pot să îmi adun tot scrumul ... Citește mai mult în constelații de durere, mă sting spre puncte cardinaleprin găuri negre de speranță îmi odihnesc timid făpturaempatizând cu universul
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
iar persoanaîn față gândului înalt, eu am ramas puțin restantam stări prea pline de vocale și nu pot sa gasesc consoanaîn vid de spirit și de duh, încerc să caut oxigenul sclipiri de minimă speranța îmi luminează calea , drumulprin lupte, zbucium și durere îmi protejez doar endogenule timpul clipei de tăcere să pot să îmi adun tot scrumul... XV. SE-MBINĂ BEZNĂ CU LUMINA, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1071 din 06 decembrie 2013. cârcei de suflet mult
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
largă, își intindea mâinile pe tăblia ei, impreunându-le, și începea să vorbească uitându-se la noi, la fiecare în parte, și la toți deodată. Ochii lui urmăreau, în același timp idei, oameni, gânduri, teze și antiteze, întrebări existențiale, viața și zbuciumul ei, implicate și în nestemate de poezie. Când el vorbea, nimeni dintre noi nu clintea. Mulți, aproape toți - în afară de mine, desigur! - scriau și, mi se părea mie, aveau grijă să întoarcă pagina caietului pe care scriau, fără cel mai mic
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
zumzet E acolo pentru tine păstrat neîntinat Cu nașterea crudă al dragostei oarbe Eu cu tine mă simt tot ca primul bărbat Tu pari că gonești printre ape adânci Furând de la mine al dragostei cânt Cu strângeri și șoapte și zbucium ocean Mereu te învârți ca sirena în van Să mă prinzi, să mă încerci... Dar nu mai pot să te vreau acum Nu mai pot dorinței să te fur Al demnității cuget clar Mă îndeamnă să stau drept și amar
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
sau sălbatice, liniștite sau fioroase, încheiate fiecare într-un zâmbet larg și stenic sau, din contră, încremenite într-un rânjet viclean și provocator de noi urâciuni ... „Jungla animalelor” ne prindea câteodată închiși ca-ntr-un obor, strecurați cu îndemânare în „zbuciumul pădurilor de aramă” însă tonul domol al verbului ei măiestru ne dădea puteri și ne ferea de răutățile acestor tărâmuri aparent ostile. „Umaniza” totul cu gestul vrăjit al mâinilor ei lungi și albe, natur, care nu cunoșteau culoarea ojei ci
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
Moartea clepsidrei”), “pe-o cale veșnic grea și lungă” (“Lacrima”). Tabloul dezolant al acelor “valuri ostenite” din “Glossă”, paleta săracă în culori, imaginea în care “furtuna se pornește, seninul iar dispare” (“Nostalgie”) vorbesc despre atitudinea contemplativă a poetului în fața vieții. Zbuciumul său este subtil înfășurat, ascuns în această atitudine aproape paralizantă, din care viziunea senină și calmă este complet absentă. Un colț de Rai Prin contrast, peisajul prezentat în “Vacanță la țară” este odihnitor, lipsit de freamătul și de zbuciumul lăuntric
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
vieții. Zbuciumul său este subtil înfășurat, ascuns în această atitudine aproape paralizantă, din care viziunea senină și calmă este complet absentă. Un colț de Rai Prin contrast, peisajul prezentat în “Vacanță la țară” este odihnitor, lipsit de freamătul și de zbuciumul lăuntric de până acum. Poetul iubește liniștea, de aceea ne spune că: “De vacarmul din orașe fug în fiecare vară/ La căsuța bătrânească, undeva pierdută-n țară./ Câtă liniște deplină este-n acest colț de Rai/ În a cărui puritate
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
că platitudinea spirituală și lipsa de inițiativă nu fac parte din felul lor de a fi. Acești oameni dăinuiesc peste timp, prin profunda comuniune pe care au avut-o cu locurile cărora le-au aparținut, cu natura lor. Simțirile și zbuciumul sufletului lor s-au proiectat în și prin natură, care le-a oferit echilibru, libertate deplină și nemurire. Octavian Curpaș Phoenix, Arizona Referință Bibliografică: Baia Balkan , o cronica sociala semnata Ileana Andrei-Cudalb (Canberra, Australia) / Octavian Curpaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
BAIA BALKAN , O CRONICA SOCIALA SEMNATA ILEANA ANDREI-CUDALB (CANBERRA, AUSTRALIA) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367136_a_368465]
-
a Institutului Politehnic București în 1984, ulterior convertită în truditor în lumea plină de mister a marketingului și vânzărilor (din 1990 încoace) m-am aplecat modest spre scris în ziua a treisprezecea a lui ianuarie 2009, refugiindu-mă departe de zbuciumul nesfârșit al lumii nebune în care trăim... Un echilibru căpătat treptat cu migală, o liniște interioară dobândită frumos, o anume înțelepciune înmugurită din crâmpeie de suflet și-o nesfârșită dragoste de oameni drepți, verticali și sensibili - toate răsărite din frumusețea
PROFIL DE AUTOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367198_a_368527]
-
a Institutului Politehnic București în 1984, ulterior convertită în truditor în lumea plină de mister a marketingului și vânzărilor (din 1990 încoace) m-am aplecat modest spre scris în ziua a treisprezecea a lui ianuarie 2009, refugiindu-mă departe de zbuciumul nesfârșit al lumii nebune în care trăim... Momentan viețuiesc alături de fiica mea, Mădălina Andreea ( 23 ani) la Limassol, Cipru. Un echilibru căpătat treptat cu migală, o liniște interioară dobândită frumos, o anume înțelepciune înmugurită din crâmpeie de suflet și-o
GEORGETA RESTEMAN) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367213_a_368542]
-
a ceea ce avea să piardă. Adrian urma să plece.... Voia să se uite pe ea.” - capătă semnificații majore, pentru că toate aceste fapte mărunte au declanșat sfârșitul. Deznodământul are loc în preajma apei. Apa este elementul central al romanului, ca simbol al zbuciumului interior, al iluziilor urmărite cu tenacitate și consecvență de personaje. Romanul se încheie simetric. Suferința cutremurătoare a Platoniei poate fi ghicită încă din primele pagini ale cărții, atunci când aceasta rememorează perioada de început la Constanța. „În anul în care ea
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
Constanța, marea înghețase până în larg... Patina curajoasă, făcând haz de spaimele Nonei. Nici în ruptul capului Nona nu voia să meargă mai aproape de hotar, de locul acela care pe ea o atrăgea atât de mult și unde valurile cedau frigului, zbuciumului, lăsându-se înghețate. Într-o după-amiază foarte geroasă, cu cer încă senin și fără vânt, ajunsese aproape. Mai avea puțin, țărmul era deja departe, mersese pe placa înghețată a mării ceva mai mult de un kilometru.” Platonia este un personaj
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > TRISTEȚI LA MALUL MĂRII Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 153 din 02 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Valuri, zbucium, stânci izbite Pietre reci, umbra-nserării Suflete desțelenite Și tristeți la malul mării Gânduri tainice, căințe Sparte-oglinzi în largul zării Cioburi de fagăduințe Din tristeți la malul mării Încercări nereușite Peste lacrima uitării Amintiri neprihănite Și tristeți la malul mării
TRISTEŢI LA MALUL MĂRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367264_a_368593]
-
corect acest lucru, concretizat prin dorința sa neclintită de apropiere de cele sfinte, îmbrăcând cu sfială haina unor reale valori creștine: umilința, iubirea, dăruirea... „Sunt o frunză înnourată / Căzută la picioarele tale Iisuse, / Doar rugăciunile îmi dau putere / După atâta zbucium și durere. (Smerenie) Conștientă de tarele lumii în care trăim, poeta își păstrează speranța că iubirea este cea care ne va salva de la pieire: „Spre infinit m-aș duce / cu un cântec de dor păgân / și-n lacrimi tremurânde, / aș
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
fel de-a spune că devii... nevolnicia... acel nimeni, sau nimic, încremenit pe malul unui Styx fără vâslaș. Dar până atunci, neîndoielnic, glasul trecutului, bun sau rău, dictează...” Arina simți starea de nemulțumire și de neputință care îi invadaseră, odată cu zbuciumul gândurilor, sufletul și unda de revoltă ce-și croia cu greu drum printre ele. “Oare chiar așa să fie? Trecutul, desaga aceea uzată purtată de fiecare în spinare, plină de bune și de mai puțin bune, putea avea chiar atâta
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
Îi zâmbesc ușor stingherită, nu de necazurile mele, ci de constatarea că ne-am aflat întâmplător în același loc și că, invitată, am făcut câțiva pași împreună... Și tac. Iar nu poate să-nțeleagă scurta mea reculegere. Văd asta din zbuciumul piciorului său drept, hâțâind cu repeziciune și banca. Peste ceva timp uită că-s indezirabilă și-mi propune ca mâine să venim împreună la împărtășit. Îmi explică și de ce mă vrea însoțitoare: -Pentru că nu-mi place să circul singură
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
de răzbunare. Un alt gânditor Epictet, reprezentant de seamă al stoicismului și înțelepciunii latine, sfătuia: „Nu te ridica în contra mersului lumii”, mintea să nu se răzvrătească contra universului care-și are drumul său logic întocmit, aceasta fiind chiar o nebunie „zbucium deșert urmat de durere și amărăciune”. Dar, ne întrebăm acum, când mersul unei părți a lumii a luat-o pe cale greșită, nu putem să o determinăm să-și schimbe calea sau să o facem să vadă dezavantajul căii alese? În
DESPRE DREPTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368662_a_369991]
-
Autorului cum să pot spune, ochilor mei triști că ești aievea, dacă nu exiști ? sunt plin de sentimentul meu eteric, dar pot să văd în jur doar întuneric ! *** Singur E perna goală fără tine și-n ponositul așternut mi-e zbucium somnul. Gândul mut e întrerupt doar de suspine. De ce-ai plecat ? Mi-e pieptul singur, despovărat de aplecarea obrazului și sărutarea e aguridă-n loc de strugur ... *** Referință Bibliografică: Zbor frânt / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ZBOR FRÂNT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363611_a_364940]
-
perioadă în care țara noastră își caută un drum nou, o perioadă în care unirea înfăptuita de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în ianuarie, 1859 dădea naștere unui nou sentiment de identitatea națională tuturor celor ce vorbeau românește. Eminescu a trait zbuciumul epocii sale și a fost printre cei ce au cunoscut și tragedia războiului dar și instaurarea monarhiei în România. Opera să vibrează profund de sentimentul de mândrie națională, este plină de reverența în fața eroilor neamului românesc și își trage seva
DIN NOU DESPRE EMINESCU de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363752_a_365081]